4,759 matches
-
durată, rapidă, de numai câteva zile; b) forma acută implică o evoluție clinică sub o lună de zile; c) forma cronică a bolii psihice se caracterizează printr-o evoluție îndelungată, cu tendință spre cronicizare - o stare psihopatologică permanentă a bolii. Prognosticul clinic desemnează totalitatea consecințelor produse de acțiunea factorilor etiologici morbigenetici asupra personalității, precum și modalitatea de „terminare” a evoluției bolii psihice respective. În sensul acesta avem de-a face cu următoarele tipuri de prognostic: a) favorabil, cu remisiune completă, ameliorare sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cronicizare - o stare psihopatologică permanentă a bolii. Prognosticul clinic desemnează totalitatea consecințelor produse de acțiunea factorilor etiologici morbigenetici asupra personalității, precum și modalitatea de „terminare” a evoluției bolii psihice respective. În sensul acesta avem de-a face cu următoarele tipuri de prognostic: a) favorabil, cu remisiune completă, ameliorare sau vindecare; b) defavorabil, cu remisiune clinică parțială, urmat de defect post-procesual; c) grav, sau sever, cu evoluție clinică cronică, progresivă, urmată de degradarea sau deteriorarea ireversibilă a sistemului personalității. 2) Modelul psihopatologic Acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihic sau „dedublează persoana în bolnav”. 3) Examenul clinico-psihiatric „dedublează persoana psihiatrului” în două sensuri: a) explicator al semnificației medico-psihologice a suferinței (atribuie diagnosticul clinic al bolii); b) executor al puterii medicale de decizie privind destinul bolnavului (se pronunță asupra prognosticului și aplică tratamentul). Orice investigare sau cunoaștere a unei persoane cu tulburări psihice începe cu examenul clinico-psihiatric al acesteia. Vom prezenta, în continuare, o „schemă-model” a examenului clinico-psihiatric al bolnavilor psihici, în conformitate cu tipul standard de observație medicală, folosit de majoritatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „etichetat” diagnostic din punct de vedere atât clinico-psihiatric, cât și în perspectivă psihopatologică. 9. RELAȚIA MEDIC - BOLNAV Domeniul psihologiei medicale Medicina este domeniul care se ocupă cu cercetarea cauzelor care produc îmbolnăvirile corpului omenesc, studiul bolilor, al evoluției și prognosticului acestora, precum și cu aplicarea celor mai eficace metode de tratament în scopul restabilirii stării de sănătate. Dincolo de aspectele strict medicale care ne orientează predominant către sfera biologicului, funcția medicului are și o valoare morală. Exercițiul medicinei este, în esența sa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ele se organizează sub formă de afecte și sentimente trăite de bolnav. Privite „din exterior” ele se organizează sub semnificația modificărilor cu valoare semiotică demonstrând, prin prezența lor, existența bolii ca suferință. 2) Câmpul medicului care, în cazul diagnosticului, al prognosticului și tratamentului, devine singurul subiect autorizat, al unor enunțuri socialmente legitime, fundamentate pe practica de specialitate a „experienței bolii”, reprezentând cunoașterea obiectivă ca singura sursă de adevăr autentic. Din cele de mai sus rezultă faptul că „boala este sesizată ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să aibă încredere; c) caută un contact emoțional pe care, în aparență, refuză să-l recunoască; d) teama de a nu fi dominat de medic, înșelat sau mințit de acesta, de a nu i se ascunde ceva în legătură cu diagnosticul și prognosticul bolii sale. Psihologia medicului După P. Le Gendre „Medicina este ansamblul de noțiuni relative la cunoașterea bolilor, a mijloacelor de a le preveni și de a le trata”. Dar medicina, ca profesiune, nu exclude nici știința, nici arta nici sacerdoțiul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este legată de slăbirea generală a proceselor intelectuale, de dificultățile de adaptare etc. În ceea ce privește tipurile particulare de tulburări de comportament J. de Ajuriaguerra distinge următoarele aspecte: a) tulburări de comportament după caracteristicile unei simptomatologii manifeste; b) tulburări de comportament după prognosticul de educabilitate și din punct de vedere medico-legal. c) tulburări de comportament după tipul de reacție organizată pe fondul structurii familiale a individului. J. L Lang, plecând de la criteriul de educabilitate distinge următoarele forme de tulburări de comportament: a) tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este dată de abaterea de la normalitatea psihică, iar în ceea ce privește „originea” și „specificitatea”, intră în discuție, în primul caz „factorii etiologici”, iar în cel de al doilea caz, „factorii psiho-pato-genetici”. Corelat cu acești factori se discută, în mod corespunzător, „terapeutica” și „prognosticul”. Importanța clasificării bolilor psihice, atât teoretică, dar și etică, se raportează la diagnosticul clinic. Rolul diagnosticului clinic este „de a recunoaște un model clinic particular” (J.K. Wing). Baza criteriologică a clasificării bolilor psihice o reprezintă simptomatologia psihiatrică. Orice clasificare în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
știința despre boli”. Ea reprezintă o clasificare a fenomenelor morbide în conformitate cu scopurile medicale, atât teoretice, cât și practice. În scopul acesta se consideră că apartenența unei boli la o anumită „clasă clinică” implică multiple informații în raport cu etiologia, diagnosticul, terapeutica și prognosticul acesteia. Clasificarea fenomenelor patologice are ca punct comun facultatea acestora de a sugera ipoteze. Stabilirea unui diagnostic nu reprezintă altceva decât recunoașterea unui anumit model clinic particular, cu o anumită specificitate și care apare în mod constant. Clasificarea bolilor în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Fabet, J. Rogues de Fursac, E. Régis). El nu corespunde niciunei noțiuni nosologice bine definite (A. Gilbert-Ballet). Vag și imprecis, termenul desemnează o multitudine de simptome, destul de greu de reunit într-un tablou clinic unic, cu o evoluție si un prognostic variat. Singurul punct comun al „stărilor de degenerescentă” este „caracterul negativ” al acestora, prin care se încearcă să se explice multe din aspectele clinico-psihiatrice (B. Ball). Ceea ce poate fi admis este faptul că „degenerescența” este unul din aspectele care trebuie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sistematică Cercetările actuale de psihiatrie caută o clasificare a bolilor psihice după anumiți „factori” caracteristici care sa răspundă unui „set” de probleme cum ar fi: etiologia bolilor psihice, tipul de evoluție clinică, nivelul de alterare al personalității, gravitatea procesului psihopatologic, prognosticul bolii, modul de răspuns la tratament etc. În plus, se urmărește stabilirea unui „limbaj psihiatric comun”, capabil să exprime, dar concomitent să reprezinte acordul doctrinar al tuturor specialiștilor în psihiatrie. În sensul acesta se înscriu clasificările internaționale „AMDP” în sfera
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care afectează conștiința și produc o alterare profundă a sistemului personalității bolnavilor, reprezentate prin psihoze. În acest grup, extrem de important, distingem două sub-clase de tulburări, diferite între ele, în primul rând prin cauzele care le produc, tipul de evoluție clinică, prognosticul și modalitatea de afectare lezional-organică a creerului. Acestea sunt următoarele: a) Psihozele exogene, tulburări psihice majore care afectează personalitatea și recunosc o suită de factori etiologici externi care produc leziuni majore, de diferite tipuri, intensități și localizări ale creierului. Ele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Lishman, făcând o sinteză a modificărilor psihopatologice care apar în cursul sindromului psiho-organic cerebral, notează prezența următoarelor tulburări: 1) Reacția organică acută și reacția organică cronică reprezintă termenii cel mai frecvent utilizați și care desemnează atât durata, cât și prognosticul afecțiunilor respective. 2) Confuzia este manifestarea psihopatologică caracterizată prin faptul că bolnavul își pierde capacitatea obișnuită de a mai gândi cu claritate și coerență. În cazul reacției organice acute, funcția psihică predominant afectată este conștiința, în cazul reacției organice cronice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tip degenerativ-abiotrofic (demențele presenile Pick și Altzheimer și demența senilă), b) grupul demențelor de cauze diferite în comparație cu primele (vasculare, toxice, traumatice, infecțioase etc.). Acest grup de tulburări este caracterizat printr-un proces degenerativ cu evoluție clinică progresivă, printr-un prognostic grav și ireversibilitate. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul demențial se caracterizează printr-o afectare globală a intelectului, memoriei și personalității, dar fără tulburări de conștiință. Evoluția clinică este îndelungată, progresivă și ireversibilă. În cadrul acestui sindrom se notează următoarele tipuri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
totală asupra episodului convulsiv. În general crizele de grand mal epileptic sunt unice. Ele pot însă să se repete la scurte intervale, sau să se succeadă neîntrerupt. În acest caz vorbim despre crize de epilepsie subintrantă și ele au un prognostic foarte grav. 2) Criza „petit mal“, este o criză de scurtă durată, de pierdere a cunoștinței, fară convulsii. Bolnavul, în timpul unei activități oarecare, se schimbă la față brusc, devine palid, imobil, privește câteva secunde în gol, apoi își reia activitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reproduce un tablou clinic în care recunoaștem elementele unei stări de excitație maniacală, combinată cu o confuzie halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau chiar către o encefalită psihotică acută cu un prognostic clinic rezervat. Alteori se poate instala o manie acută cu fugă de idei, logoree și agitație dezordonată. b) Psihozele tardive apar după mai multe săptămâni de la data nașterii și sunt legate de o stare de epuizare fizică și psihică legată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
astenie moderată, tulburări de dispoziție afectivă, uneori de alură melancoliformă (neurastenia biliară), pusee de obtuzie mintală, coșmaruri nocturne, onirism halucinator pe fond de somnolență și accidente delirante episodice. În cazul insuficienței hepatice grave, manifestările psihopatologice sunt mult mai severe, iar prognosticul este foarte rezervat (ciroza hepatică progresivă). Tulburările psihice în aceste cazuri se caracterizează printr-o stare confuzională cu obtuzie mintală, astenie marcată, coșmaruri, onirism, apariția unui delir acut cu hipertermie. Tulburările evoluează către o stare de comă profundă și ireversibilă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însoțește constant de tulburări psihice. Cel mai adesea se notează stările depresive asociate cu o astenie fizică. Adesea, depresiile pot atinge gravitatea melancoliei. Pot apare stări confuzionale sau delirante, care sunt semne extreme ale unei evoluții clinice severe, cu un prognostic grav. 2) Psihozele carențiale Psihozele carențiale sunt afecțiuni datorate unor avitaminoze care determină atât tulburări somatice, metabolice, dar și tulburări neurologice (parestezii, paralizii, tulburări de sensibilitate etc.) și tulburări psihice. Ne vom referi la tulburările psihice întâlnite în cursul avitaminozelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legată de cea de capacitate școlară și de cea a performanțelor școlare ale elevului. Cu toate acestea, este destul de greu de făcut o distincție între „copiii dresabili” și „copiii educabili”. 3) Criteriul biologic se referă la geneza, sau etiologia, simptomatologia, prognosticul și indicațiile terapeutice ale stărilor de arierație mintală. R. Zazzo face distincția între factorii determinanți și debilitate, întrucât el consideră că în sfera conceptului de oligofrenie sunt reuniți factori biologici, afectivi, intelectuali și socio-culturali. Oligofreniile reprezintă oprirea sau insuficienta dezvoltare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
judecății, dificultăți importante de abstractizare și slăbirea discernământului. R. Zazzo admite că QI permite să se stabilească un diagnostic de o primă aproximație referitor la dihotomia dintre un copil normal și un deficient de intelect. Nu poate fi însă evaluat prognosticul și nici nu se poate face distincția între „debilitatea adevărată” și „pseudodebilitate”. Deosebit de importante în elucidarea acestui aspect sunt studiile lui B. Inhelder. Acesta, studiind dinamica internă a operativității, pune în evidență diferențele ce pot fi stabilite prin intermediul probelor operatorii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atenție, tulburări de ideație. b) Evaluarea prognostică a stării de deteriorare mintală se face prin intermediul probelor examenului psihodiagnostic al bolnavului. Ceea ce se urmărește a fi pus în evidență și măsurat, este stare de deteriorare mintală, de care depinde, în final, prognosticul bolnavului respectiv. P. Pichot (1949) definește starea de deteriorare mintală în felul următor: „diferența dintre eficiența anterioară și eficiența actuală”. Trebuie notat faptul că psihodiagnosticul pune în evidență acest aspect, dar cu rezerva că la data examinării este evaluată „eficiența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și morală. Orice boală are un limbaj medical dar și un limbaj psihologic. Limbajul medical, concentrat în simptomatologia clinică a bolii, se adresează medicului, ca un cod de semne care individualizează cauza bolii, starea de dezechilibru funcțional produsă de aceasta, prognosticul etc. Limbajul psihologic este un cod simbolic al suferinței trăită de bolnav, o modalitate strict personală prin care acesta „se arată” și „comunică” celorlalți ceea ce simte că este el. Limbajul medical exprimă boala propriu-zisă, pe când limbajul psihologic este expresia suferinței
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracteristici specifice, ca urmare a diferențelor psihoindividuale ale deficienților de diferite categorii; pe baza diagnozei și prognozei se construiesc programe recuperativ-compensatorii și se adoptă o metodologie adecvată procesului instructiv-educativ; cu cât diagnosticul diferențial și etiologic este mai corect cu atât prognosticul și șansele de recuperare sunt mai favorabile; diagnoza și prognoza influențează semnificativ calitatea adaptării la mediul școlar și socio-profesional al persoanelor cu dizabilități; diagnoza are o valoare relativă, deoarece subiectul cu dizabilitate prezintă diferențe notabile de la o perioadă la alta
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
intelect putem întâlni și perioade de stagnare; pentru a crește gradul de încredere în valoarea psihodiagnozei, se recomandă ca examinarea-reexaminarea să se efectuează la un interval de timp ce trebuie apreciat în raport cu componentele supuse evaluării și cu ritmul achizițiilor subiectului; prognosticul în cele mai multe situații este limitat în timp, fapt ce presupune reluarea periodică a evaluării subiectului; condițiile pentru o evaluare obiectivă și o diagnoză validă sunt: diferențierea tulburărilor organice de cele funcționale în producerea deficienței; stabilirea rolului factorilor sociali și familiali
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
interacțiunii dintre acestea; - evaluarea trebuie să fie unitară, să urmărească și să opereze cu aceleași obiective, criterii, metodologii, pentru toți copiii; - evaluarea trebuie să aibă un caracter multidimensional, altfel spus să determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un prognostic și recomandări privind dezvoltarea viitoare a copilului, în integralitatea sa; - evaluarea presupune o muncă în echipă, cu participarea activă și responsabilizarea tuturor specialiștilor implicați (psihologi, psihopedagogi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenți sociali, logopezi etc.); - evaluarea se bazează pe un
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]