628 matches
-
rezolvare de situații-problemă în instruire, poate fi verificată și concretizată chiar prin apelul la paradigma alternativelor metodologice în perfecționarea formelor clasice (lecții) ale organizării activităților. Este un pas al educatorilor către trecerea de la planificarea, designul instrucțional behaviorist la afirmarea competenței proiective necesară în instruirea centrată pe formarea competențelor educaților. Într-o unitate de învățare, ca sistem (capitol, precizat în programa curriculară), lecțiile se definesc clasic după sarcinile dominante (pe categorii de obiective) ale activităților în parte, având o anume structurare internă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
situații care nu au însă aceleași particularități, • respectarea întocmai a metodicilor clasice și exprimarea neîncrederii în noi variante, • generalizarea la orice lecție a unor structuri recomandate în anumite cercetări, • slaba colaborare în grupul de educatori pentru valorizarea experiențelor de succes proiectiv. Exemplificăm prin posibilitățile de flexibilizare proiectivă, determinată metodologic, a două dintre cele mai frecvente tipuri de lecții din sistemul clasic pentru o unitate de învățare (Joița, 2003, pp. 228-235). Tabel 15: Flexibilizarea proiectivă a lecțiilor clasice Sistemul de lecții clasice
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
particularități, • respectarea întocmai a metodicilor clasice și exprimarea neîncrederii în noi variante, • generalizarea la orice lecție a unor structuri recomandate în anumite cercetări, • slaba colaborare în grupul de educatori pentru valorizarea experiențelor de succes proiectiv. Exemplificăm prin posibilitățile de flexibilizare proiectivă, determinată metodologic, a două dintre cele mai frecvente tipuri de lecții din sistemul clasic pentru o unitate de învățare (Joița, 2003, pp. 228-235). Tabel 15: Flexibilizarea proiectivă a lecțiilor clasice Sistemul de lecții clasice Alternative metodologice în proiectarea lecțiilor clasice
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de educatori pentru valorizarea experiențelor de succes proiectiv. Exemplificăm prin posibilitățile de flexibilizare proiectivă, determinată metodologic, a două dintre cele mai frecvente tipuri de lecții din sistemul clasic pentru o unitate de învățare (Joița, 2003, pp. 228-235). Tabel 15: Flexibilizarea proiectivă a lecțiilor clasice Sistemul de lecții clasice Alternative metodologice în proiectarea lecțiilor clasice Lecția de dobândire și comunicare • Varianta clasică: organizarea condițiilor/reactualizarea celor necesare/ anunțarea temei, a obiectivelor/transmiterea noilor informații, dirijarea învățării/fixarea, generalizarea, aplicarea, evaluarea/ tema pentru
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sau o adaptează, chiar în timpul desfășurării ei sau o reconstruiește după finalizare, în baza analizei critice făcute. Fără a detalia, a comenta pe larg rezultatele (obținute prin experimentul desfășurat, apud Joița, E, 2008, pp. 133-135), reținem pentru problema conturării demersului proiectiv, constatarea conturării a cinci tipuri de proceduri în a-și construi ruta/traseul proiectării: ► ruta combinativă, bazată pe precizarea de alternative, conturarea unor bucle (de aprofundare, de corelare la distanță sau de revenire), ► ruta linear-progresivă ca o abordare rațională, pe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
deja în același stil și efectuarea recuperărilor, • nivelul capacităților cognitive solicitate în demersul constructivist, • calitatea abilităților implicate în folosirea instrumentelor menționate, • calitatea pregătirii portofoliului proiectării temei, • nivelul consolidării motivației și a atitudinii cerute de această construcție, • stadiul afirmării componentelor competenței proiective în variante și decizionale apoi, • stadiul pregătirii pentru aplicarea rolurilor ca educator constructivist. Matricea construită în acest model CECERE, prin structura și conținutul ei, asigură libertatea, flexibilitatea, afirmarea proprie a educatorului în a menționa succint, iar nu prescriptiv, detaliat: cuvinte-cheie
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dezvoltării. Iar nu numai după schemele sociale date la un moment dat, deși sunt mai solicitate acum, pentru perspectiva socio-profesională, ca în cazul competențelor, ci să fie transdisciplinare. Atunci pot fi incluse în procesul complex al evaluării și aspecte metodologice, proiective, criteriale (Roegiers, 2004 b, pp. 27-37, 69-70, 92-94): • ce anume resurse să se evalueze la sfârșitul școlii, necesare integrării ulterioare și să condiționeze reușita elevului, • ce criterii să intre în baremul de corectare, • cum să se construiască probele, • cum corespund
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a stimula gândirea creativă și a ușura drumul spre experimentarea sinecticii, Mariana Caluschi propune metoda denumită bătălia metaforelor sau confruntarea metaforică. Protocoalele realizate cu prilejul derulării acestei tehnici cât și mărturiile (aprecierile) participanților pun în lumină unele calități de tehnică proiectivă generatoare de date pentru cunoașterea personalității participanților. IDEI CONCLUSIVE Studierea aspectelor teoretice legate de dimensiunile creativității facilitează corecta înțelegere a aspectelor teoretice legate de acest grandios concept, pentru o operare corectă cu termenii specifici, dar și pentru deplina înțelegere a
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
spunem că cei doi nu vorbesc cu siguranță despre aceeași carte, pentru că fiecare Își construiește un obiect imaginar În urma unui parcurs interior ce nu admite comparație. Neputința de a avea acces la text nu face astfel decât să accentueze caracterul proiectiv al lucrării, care devine receptaculul fantasmelor celor doi. Jorge face din cartea lui Aristotel pretextul angoaselor sale În fața problemelor Bisericii, iar Baskerville vede În aceasta un element suplimentar În gândirea lui relativistă asupra credinței. Fantasme care au cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu este ascuns. Situația se schimbă însă de îndată ce pictura pune stăpânire pe adâncime, așa cum s-a întâmplat în pictura apuseană a Renașterii. Voi arăta în capitolul IX că această extindere scindează spațiul pictural în două structuri compoziționale în interacțiune: planul proiectiv frontal, care este, din punct de vedere vizual, mai direct și natural, dar care tinde să comprime scena reprezentată în lățime, și structura care se extinde în adâncime, prezentând scena obiectiv, dar care poate fi percepută doar indirect, printr-un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centru compozițional puternic în planul frontal. Dar el se situează totodată și departe, la orizontul spațiului pictural - o prezență iluzorie, din moment ce în spațiul tridimensional nu există nici o convergență perspectivală. Din punct de vedere perceptiv, centrul perspectivei plutește undeva între comprimarea proiectivă și adâncimea nediminuată. Perspectiva centrală este de un ajutor îndoielnic la stabilirea centricității compoziționale. Raportată la planul frontal, ea asigură într-adevăr un centru puternic; însă atunci când este localizată la capătul îndepărtat al spațiului pictural, difuziunea vec torilor ce își
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
piardă din solemnitate, așezat acum în compania unor egali, grupați în jurul mesei. Toți sunt aproape de aceeași înălțime, inclusiv Iuda. Sistemul centric este astfel dispus în jurul farfuriei rotunde cu friptură de miel. Pardoseala goală din prim-plan, atenuând baza în versiunea proiectivă a tabloului, îi adună pe oaspeții cinei către mijlocul spațiului interior îngrădit și, prin aceasta, îi izolează net de ambianță. Totuși, centralitatea grupului rămâne incontestabilă. Deși colțurile camerei privite perspectival converg către un punct din planul frontal, percepția deplasează punctul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu figurează nici un fel de discrepanță dimensională, iar barca situată în centrul de echilibru al tabloului capătă o mare greutate și importanță. Când Petru se supune ordinului de a păși pe apă, el traversează verticala centrală care în imaginea frontală proiectivă îl separă pe Învățător, în jumătatea stângă a tabloului, de discipolii din dreapta, cărora li se adresează. Din moment ce a doua și a treia dimensiune spațială nu se exclud reciproc în percepție, persistă ceva din miracol în ambianța lumească. Menționam mai înainte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în echilibru în jurul centrului de echilibru. CONSTANȚĂ - Gradul în care obiectele lumii fizice sunt percepute fizic ca având aceeași formă și mărime pe care o au în mod fizic. Spațiul obiectiv (q.v.) are o constantă de 100%, în timp ce spațiul proiectiv (q.v.) nu are nici una. Experiențele vizuale reale denotă un grad de constanță mediat. COORDONATE CARTEZIENE - Un cadru cu două axe, pe o suprafață plană, sau cu trei axe, într-un spațiu tridimensional. Plasate central și întâlnindu-se în unghiuri
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cazul-limită în care adâncimea, a treia dimensiune, are o valoare minimă. Spațiul pictural are gradul de adâncime cerut de proiecție (q.v.). Lateral, spațiul pictural poate fi mărginit de o ramă sau extins oarecum în spatele ramei sau dincolo de aceasta. Spațiul proiectiv este cazul teoretic în care un etalaj vizual ar fi văzut complet plat, adică în acord total cu proiecția sa optică. Efectul spațiului proiectiv nu se obține niciodată pe deplin. SPAȚIU OBIECTIV - În pictura figurativă, cazul teoretic în care o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pictural poate fi mărginit de o ramă sau extins oarecum în spatele ramei sau dincolo de aceasta. Spațiul proiectiv este cazul teoretic în care un etalaj vizual ar fi văzut complet plat, adică în acord total cu proiecția sa optică. Efectul spațiului proiectiv nu se obține niciodată pe deplin. SPAȚIU OBIECTIV - În pictura figurativă, cazul teoretic în care o mulțime de obiecte este văzută ca având exact aceleași distanțe și dimensiuni pe care le are în spațiul fizic. În practică, efectul spațiului obiectiv
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cea Întâlnită În cursul stărilor ipohondrice, fiind Însoțită de o stare de regresiune psihică a personalității sau, uneori, și de o tentă depresiv-anxioasă. Dincolo de aspectele de mai sus, durerea are și dimensiuni valorice morale și culturale, rezultat al unei acțiuni proiective de factură colectivă, În care nucleul central este reprezentat prin suferința umană. În sensul acesta, durerea este resimțită În mod diferit, raportată la suferință, după cum urmează: aă Durerea mea, ca suferință personală, este trăită ca o experiență existențială proprie, incomprehensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
partenerului la care aspir, Îmi identific partenerul cu această imagine ideală pe care o port În mine. În felul acesta, iubirea devine o completare reciprocă a doi parteneri. Iubirea dintre părinți și copii se bazează pe atracția parentală, pe identificarea proiectivă a fiecăruia În celălalt. Este relația de continuitate a părinților În și prin copii, precum și apartenența copiilor la părinți. Iubirea este atracție pasională, spre deosebire de prietenie, care este o atracție simpatetică. Iubirea Încălzește inima și alimentează imaginația. Ea este o intimitate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
bucura de răul altuia este mai mult decât o atitudine imorală sau antiumană. Este o monstruozitate; eă Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele lor să-i lovească și pe ceilalți reprezintă un act de transfer, o descărcare proiectivă asupra celorlalți. Este ura pe care o dă suferința, schimbarea de atitudine și caracterială a celor nefericiți față de situația normală a celorlalți. Cui se datorează aceste atitudini negative ale unor persoane față de cei aflați În dificultate? Fie unei indiferențe sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau antiumane pe care le va lua aceasta. Din punct de vedere psihologic, agresorul proiectează asupra victimei, la Întâmplare sau premeditat, propriile sale probleme sufletești, morale sau sociale pentru a se elibera. Actul agresiv, prejudiciul, este o formă de descărcare proiectivă, dar, implicit, și de compensare a propriilor probleme (frustrări, carențe, statut de marginalizare, complexe de inferioritate etc.Ă. Acest act moral este de factură pulsional-agresivă și, prin aceasta, el este În mod automat Însoțit de o plăcere perversă a celui
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de personal. Ea așteaptă de la viitor ceea ce trecutul nu i-a oferit și În, plus, o soluție favorabilă, reparatorie, ceea ce a omis să facă sau la ceea ce a fost nedrept, nedemn În trecutul său. În sensul acesta, viitorul, ca spațiu proiectiv al speranțelor mele, este, În primul rând, un câmp al valorilor În care vreau să intru și cu care doresc să mă identific. Trecutul este cert, prin evenimentele vieții trăite, iar semnificația pe care o atribui eu acestora este de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
el sau redacția, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Pe de altă parte, rubrica invita discret la reciprocitate. Radu CÎrneci n-avea un model pentru ea. Pur și simplu, i-o impusese spiritul său de ins întreprinzător, deschis și proiectiv, mereu în gînd cu perspectiva aranjamentelor, pentru care găsea de fiecare dată o justificare principală. Anterior, el se exersase într-o rubrică similară, de „Consemnări”, ținută împreună cu „băieții” din redacție, pe rînd: „Radu CÎrneci despre...”, „G. Bălăiță despre...”, „Ovidiu Genaru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției”, apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nevoilor unei comunități, a receptivității acesteia la un anumit proiect de dezvoltare, a fezabilității unui model specific de organizare comunitară etc. Alături de tehnicile „tradiționale” de evaluare a nevoilor (de exemplu, interviul, ancheta, observația), el trebuie să se familiarizeze cu metodele proiective (hărți mentale, hărți sociale, diagrame), cu tehnicile de asociere verbală, cu focus grupul, cu observația participativă etc. Expertiza sa nu se mai limitează la tehnici de organizare comunitară, fiind necesare aptitudini de înțelegere a relațiilor de putere, a situației celor
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
bun, creierul îmi formează imagini care vor ajuta la planificarea acțiunii. Va imagina mersul la cumpărături și produsele pe care le voi lua, timpul necesar pentru a mă întoarce acasă, numele persoanelor care trebuie contactate, decorarea salonului etc. Această activitate proiectivă, numită simulare mentală, ne structurează fiecare acțiune și se bazează pe formarea imaginilor mentale de către creier. Or, atunci când privim la televizor, imaginile mentale nu sunt produse de creier, ci propuse de un dispozitiv electronic și oferite din plin. Nu participăm
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]