521 matches
-
fost elaborată lucrarea. 2.12. Anexele Acestea includ materiale care pot completa ideile și tezele din lucrare, la unele dintre acestea făcându-se referire (eventual, preluându-se unele citate) pe parcursul lucrării. De exemplu, lucrarea cu tema Presa românească sub zodia proletcultismului a avut, la capitolul „Anexe”, următoarele documente: • Anexa 1: articolul editorial din revista Presa noastră (anul I, nr. 1, martie 1956), cu titlul „Sarcinile presei din țara noastră În lumina documentelor celui de-al II-lea Congres al PMR”. • Anexa
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și ale Comunicării Secția de Jurnalism LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific: Prof. univ. dr. Ilie Rad Absolvent: Dorina Surd Cluj-Napoca Iunie 2008 UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării Secția de Jurnalism Presa românească sub zodia proletcultismului Coordonator științific: Prof. univ. dr. Ilie Rad Absolvent: Dorina Surd ***, 1993 Abrége du Code typographique a l’usage de la presse, CFPJ, Paris. Achtert, Walter S.; Gibaldi, Joseph, The MLA Style Manual, Modern Language Association of America, New York, 1985. Andronescu, Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și Ioan Victor Pica, Libertatea are chipul lui Dumnezeu (1993) 11. Evident, ne aflăm în fața unei specii mult mai largi, exemplare în felul său, care se îmbogățește. Ea va spori cu certitudine și în viitor. Texte de genul Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forțat (1979-1995) și Dialectica puterii. Eseu politologic (1975, 1988), de M. Nițescu, au produs, cum se știe, o adevărată senzație. O notă esențială a acestor texte este că ele au rămas ascunse în țară. 2. Scrise
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
regenerare, timid încercată (dar tot în sfera marxistă), inclusiv prin recuperarea revizionistului LukÆcs. Dar poate cea mai gravă urmare a acestei situații a fost inocularea dezgustului pentru orice teorie a literaturii. Ea era asociată în mod mecanic cu toate aberațiile proletcultismului, realismului socialist și ale spiritului partinic în literatură. La această catastrofă se adaugă o a treia cauză a blocării teoriei literare românești (înțeleg mereu: autentică, originală). începutul unei oarecari destinderi și liberalizări, de la sfârșitul anilor '60, de o anume extindere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Urmările sale se fac simțite și în perioada actuală. Iar una dintre cele mai bune dovezi, în acest sens, este tocmai apariția și supraviețuirea acestui tip literar. Geneza sa este bine surprinsă și documentată de M. Nițescu, în Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii (1995). Un portret precis, ironic, excelent de altfel, Scriitorii de stat, publică și Tudor Octavian 12. în ce ne privește, ne limităm doar la o mică schiță, să spunem de tip politologic. Ea este susceptibilă, bineînțeles, și de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Vladimir Tismăneanu oferă un model de prim ordin. Alte două gesturi au, nu mai puțin, o valoare simbolică și exemplară. Amintim, în primul rând, de textele lui M. O nou cultură română 292 Adrian Marino Nițescu, de sertar: Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Eseu politologic. (1975, 1988), recent dezvăluite. Primul a încercat, totuși, să fie editat. La drept vorbind, după Cetatea totală, Dialectica puterii, de o acuitate evidentă, reprezintă al doilea text pe care l-a produs reflexia noastră politică efectiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
numai genii creatoare (Mircea Eliade, 1936) 7, că noi trăim o epocă de lichidare a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică energic și din plin dreptul la existență și manifestare liberă. Repetăm: după o lungă perioadă de obscurantism, proletcultism, mitul Conducătorului și al dictaturii sale, o rezistență critică la toate dogmele și canoanele dominante ale epocii anterioare devine strict necesară și chiar vitală pentru viitorul culturii române. Din care cauză, punem direct în discuție principiul autorității oriunde s-ar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Z. Ornea și Ovidiu Drimba, in: România liberă, 1559, 11 iunie 1995. 15 Constantin Noica, Meditații introductive asupra lui Heidegger, in: Martin Heidegger, Originea operei de artă, tr. rom. (București, Editura Univers, 1982), p. 7. 16 M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Ed. îngrijită de M. Ciurdaru (București, Humanitas, 1995), p. 396. 17 Stelian Tănase, Lecția pașoptiștilor, in: Sfera Politicii, IV, 33, 1995, pp. 2-4. 18 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ed. a II a revăzută
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a redeveni sănătos influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său (s.n.)"268. Luând ca punct de plecare afirmația poetului în construirea demersului argumentativ, Theodor Codreanu subliniază că acuza de reacționar pare "să fi culminat după moartea poetului, în anii proletcultismului, dar mai cu seamă în perioada postdecembristă"269, și consideră mai profitabilă transformarea acestui "defect" al publicisticii eminesciene într-o calitate, prin reconsiderarea semantică a termenului "reacționar" în sensul pe care ni-l sugerează însuși poetul: de a reacționa împotriva
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Alexiu, Constantin Tudose, alte nume care se impun acum aparținând lui Mircea Florin Șandru, Nicolae Scurtu, Andrei Corbea, Octavian Știreanu, Ion Simuț, Ion Buduca. Din 1978 Ion Cristoiu începe publicarea lucrării Propunere pentru o posibilă „Istorie a literaturii contemporane”, dedicată proletcultismului, din care, în 1979, vor apărea Cazul Arghezi și Biografia unui succes literar: „Mitrea Cocor”, continuând, în 1980, cu capitolul despre A. Toma. În 1980 Mircea Iorgulescu își inițiază rubrica „Reveniri”, cu texte despre Gheorghe Grigurcu și Dorin Tudoran. Într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
analitic, multe informații au fost transferate În capitolele Note și comentarii. Relevanța lor cognitivă este aceeași, deci sugerez neomiterea lor la lectură. Ediția a II-a a acestei cărți aduce totuși ceva nou: trei texte teoretice așezate În Anexă, despre proletcultism, realism socialist (istoricul și manifestările acestora În literatura română), despre apropierile și diferențierile dintre aceste direcții și realități literare. Fac această adăugire pentru rotunjirea cunoștințelor În domeniu și cu limpeziri teoretice și delimitări conceptuale, dar și pentru că, În onorabile dicționare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gratulează reciproc, un serios semnal de alarmă asupra debilității lirice este tras din Însuși rândul poeților, În revista Flacăra, nesusținut Însă și de alte reviste. Adevăratul ecou al acestui articol se va auzi abia În anii următori, În campania Împotriva proletcultismului În poezie. Dar să citim articolul lui George DAN41: „În discuțiile despre poezie care au avut loc săptămâna trecută la Uniunea Scriitorilor s-a subliniat că niciodată n-au Înflorit În țara noastră atâtea talente ca astăzi când Partidul sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În. Flacăra, nr. 25 (181), 21 iun. 88. xxx Sesiunea lărgită a secțiunii de limbă, literatură, arte a Academiei R.P.R. Ibidem 89. I. Coteanu. - Însemnări cu privire la aplicarea Învățăturii lui I.V. Stalin despre lingvistică la studiul limbii literare. Ibidem. 1951 COMBATEREA PROLETCULTISMULUI După cum știm, Încă din 1949, s-au făcut auzite În presă voci care acuzau poezia de manierism, de lipsă de cultură, de lipsă de originalitate; puține, ce-i drept, doar două, aceste opinii aparțineau unor poeți, unul tânăr: George Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pozitiv”. În 1951 toate aceste slăbiciuni: manierism, șablon, clișeu, schematism, dispreț față de Înaintași, incultura, lirismul facil, lipsa de meșteșug, optimismul tembel, „neadâncirea realității, a experienței sovietice În domeniu”, superficialitate stilistică, epigonismul, expresia lozincardă, infantilă și altele, vor primi un nume: proletcultism. A existat proletcultul În cultura sovietică, Îndată după revoluția din 1917, iată, există și la noi - constată la unison vocile din presa vremii și, În primul rând, forul diriguitor al literaturii, Uniunea Scriitorilor, care ține și o plenară destinată problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Începe, astfel, o amplă analiză retrospectivă a poeziei din ultimii doi-trei ani și multe ofuri Înăbușite ies acum la iveală; din păcate și-n această direcție, critica literară face puțini pași Înainte, pescuind doar plevușcă, adevărații purtători de steag ai proletcultismului rămânând neatinși - ba, dimpotrivă dați ca exemple pozitive - continuând să publice volume an de an, continuând să fie distinși cu Înalte decorații. Precizăm că, În paginile următoare, nu vom face o cercetare exhaustivă a intervențiilor - destul de asemănătoare ca ton, exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
turiști. (Ă). Tendința aceasta proletcultistă, atitudinea ciocoiască față de muncă, față de Însușirea culturii, care s-a manifestat În activitatea lor poetică a fost dezbătută pe larg În cadrul discuției organizate de Uniunea Scriitorilor asupra problemelor poeziei. Concluziile plenarei au arătat limpede că proletcultismul este dușmanul cel mai periculos care se pune de-a curmezișul dezvoltării tineretului, și deci că la cucerirea măiestriei artistice trebuie să existe și un serios efort pentru Însușirea unui stil de muncă și Învățătură. (Ă). Slăbiciunile volumului Zece poeți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că la cucerirea măiestriei artistice trebuie să existe și un serios efort pentru Însușirea unui stil de muncă și Învățătură. (Ă). Slăbiciunile volumului Zece poeți tineri devin clare, evidente. Cele mai multe poezii publicate dovedesc cu prisosință tocmai asemenea manifestări dăunătoare, de proletcultism, În activitatea acestor tineri poeți. Vom Încerca să exemplificăm aceste afirmații, analizând câteva slăbiciuni esențiale. Una dintre cele mai frecvente În aceste poezii este fuga de concret, plaga abstractizării: Pace de Petra Duțu (Ă). Pericolul retorismului, al schematismului duce adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iubește, suferă, luptă și visează. (Ă). Un fel de gong final al campaniei - deși sugerează direcții de cercetare a manifestărilor proletcultiste și În proză și În critica literară - este studiul lui Mihai Gafița; căci, Începând cu luna mai, campania Împotriva proletcultismului slăbește În intensitate, dacă nu chiar sucombă; oricum presa n-o mai dezvăluie. La orizont erau alte deziderate: a 30-a aniversare a partidului care nu putea fi Întâmpinată cu o asemenea imagine. Aceasta nu Înseamnă că, inclusiv În anii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e Întotdeauna mobilizator, convingător, exemplu viu pentru toți oamenii muncii, ci că, adeseori, imaginea lui este realizată schematic, bogatul lui conținut sufletesc este sărăcit de calități esențiale pe care le are În realitate. (Ă). Ce este și cum a apărut proletcultismul? În urma primei revoluții ruse din februarie 1917 când puterea țarului și a nobilimii a fost răsturnată și s-a desăvârșit revoluția burghezo-democratică, a fost creată o rețea de organisme culturale de masă, având drept scop combaterea propagandei antiproletare, antibolșevice, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
După Marea Revoluție din Octombrie Însă aceste organisme a căror compoziție fusese sănătoasă, au fost invadate de o seamă de elemente care până atunci se ținuseră la o parte, de „apolitici” atrași de ceea ce Înainte de Marea Revoluție se numea „independența” proletcultismului. Scriitorii, artiștii, muzicienii burghezi, care afișaseră Înainte de octombrie În mod zgomotos acea libertate absolută pe care Lenin a demascat-o, au invadat proletcultele, au pus mâna pe conducerea lor și au Început, cu același zgomot, să trâmbițeze „libertatea”, „independența” artei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deloc greu de descoperit că și aici rădăcina teoriei despre sinceritate se află În aceeași ideologie reacționară burgheză, În filosofia idealistă. Pe de o parte, Încurajarea neglijenței În ceea ce privește forma, pe de altă parte cultivarea poeziilor rupte de viață, dovedeau că proletcultismul și formalismul mergeau mână În mână. (Ă). Literatura noastră a Înregistrat În anii care au urmat istoricei cotituri de la 23 August 1944, importante succese, (Ă), a trasat poeților sarcina de a lupta Împotriva formalismului, a șabloanelor, a ruperii de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fost indispensabilă pentru clara Înțelegere a discuției, pentru a ne Îmbogăți În primul rând cu experiența luptei literaturii sovietice Împotriva proletcultului sub diferitele lui forme și manifestări. (Ă). Din capul locului trebuie făcută constatarea că lupta literaturii noastre Împotriva proletcultismului este imens ajutată de faptul că marii Învățători ai lumii muncitoare V. I. Lenin și I.V. Stalin au combătut ei Înșiși aceste devieri, le-au demascat. (Ă). Vom Începe cu cele manifestate față de moștenirea culturală, În domeniul reconsiderării moștenirii culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că proletariatul n-are ce Învăța de la marii scriitori din trecut, că proletariatul trebuie să-și făurească o cultură, o literatură cu totul nouă. Articolul citat mai sus duce În mod firesc la aceeași concluzie. Este o manifestare tipică de proletcultism. În numeroasele lucrări de reconsiderare scriitori ca Bălcescu, Boliac, Kogălniceanu, Alecsandri, Russo, Ghica, Negruzzi sunt „legați” În mod nemijlocit de burghezie, drumul lor, elementele lor pozitive sunt arătate a fi datorită drumului burgheziei. Așa sunt prezentați, cu rare excepții, scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor se datorește burgheziei și nu legăturii lor cu poporul duce de asemenea la atitudinea proletcultistă de dispreț și chiar de combatere față de moștenirea culturală. (Ă). Fără Îndoială că nu poate fi pus un semn de egalitate Între schemantism și proletcultism. (Ă). Greșeala aceasta nu aparține numai poeziei ci și prozei. Nu sunt deloc rare producțiile În care se descrie foarte pe larg uzina, mașinile, procesul de producție, iar cât privește efortul și problemele omului de a purta mașinile, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trebuie să ne mire, deoarece ea decurge În bună măsură din faptul că Însăși filiala noastră critica și autocritica nu prea au figurat printre metodele de muncă (Ă)”13 CONTESTAREA POEZIEI EULUI Dacă schemantismul era boala copilăriei literaturii noi, dacă proletcultismul - prin toate manifestările sale - lipsea noua creație de profunzime și Înscriere pe coordonata tradițional-progresistă, dacă formalismul era o tristă moștenire burgheză care nu putea reda convingător preaplinul realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]