520 matches
-
socialiste" - confiscarea proprietății private, "proprietate a întregului popor" - lupta internă de partid, "politica stângista" 7.2. Conținuturi: - Contradicțiile industrializării - Colectivizarea și impactul asupra satului 8. Dominația ideologică și represiunea politică 8.1. Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: - activist, cenzură, proletcultism, dizident, deportare, muncă forțată, rezistența armata, Securitatea - "revoluționar de profesie", "dușman al poporului", "revoluție culturală", "omul nou", "societate socialistă multilateral dezvoltată" - desființarea Bisericii Greco-Catolice 8.2. Conținuturi: - Regimul politic, monopolul ideologic și "producția culturală" - Securitatea și represiunea politică - Forme de
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
socialiste" - confiscarea proprietății private, "proprietate a întregului popor" - lupta internă de partid, "politica stângista" 7.2. Conținuturi: - Contradicțiile industrializării - Colectivizarea și impactul asupra satului 8. Dominația ideologică și represiunea politică 8.1. Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: - activist, cenzură, proletcultism, dizident, deportare, muncă forțată, rezistența armata, Securitatea - "revoluționar de profesie", "dușman al poporului", "revoluție culturală", "omul nou", "societate socialistă multilateral dezvoltată" - desființarea Bisericii Greco-Catolice 8.2. Conținuturi: - Regimul politic, monopolul ideologic și "producția culturală" - Securitatea și represiunea politică - Forme de
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
o temă centrală a artei românești moderne. Nici chiar în anii de apogeu ai interbelicului tradiționalist, când țăranul devenise un laitmotiv al artei românești, munca câmpului nu devine subiect artistic. Munca devine temă artistică majoră exclusiv în perioada comunistă, când proletcultismul impune alegerea subiectelor artistice din sfera realității sociale. [caption id="attachment 657" align="aligncenter" width="300"] Ioan Andreescu, "La Arat".[/caption] Pe tot parcursul epocii moderne imaginea muncii prin filtrul artei poate fi discutată pornind de la puținele reprezentări existente. Ioan Andreescu
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
și traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în perioada interbelică, cât și în cea comunistă, într-un domeniu neafectat de cenzură, deși a fost marginalizată în perioada stalinistă, în care era promovat proletcultismul în artă. În perioada comunistă, muzica ușoară era încurajată de autoritățile regimului și la Buzău, și școala de artă, înființată în 1957, a produs artiști ca Laurențiu Cazan și Mihaela Runceanu, a cărei moarte violentă în plină carieră în 1989
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului "Panorama poeziei universale contemporane", un compendiu al poeziei moderniste europene. A murit in cutremurul din 4 martie 1977.
Anatol Baconsky () [Corola-website/Science/299609_a_300938]
-
(n. 26 iulie 1939, Mălinești-Hotin - d. 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), este un poet român, eseist și tâlmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a. După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează - între anii 1955 și 1960 - cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
1960 și 1968), ca redactor-șef adjunct la "Luceafărul" (din 1968 și până în 1974), apoi ca redactor la "Viața românească". Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, "Comuna de aur", volum „girat“ în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul Georgescu. Apoi, „decada de aur“ a volumelor sale de versuri cuprinde: Eseistul se remarcă prin "Paradoxul semnelor" (1996); iar tâlmăcitorul din limba franceză, prin traducerea unor vestite lucrări semnate de Mircea Eliade - "Istoria credințelor
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
Federală a Germaniei. 4-11 septembrie 1978 - Începe disidenta lui Victor Frunză, autor al „Istoriei stalinismului în România“, lucrare de sertar elaborată în România. Și el va fi obligat să părăsească țara. 1979 - M. Nițescu, istoric literar, scrie lucrarea „Sub zodia proletcultismului“, Dialectica puterii, care face apoi obiectul unui șir lung de memorii, scrisori, cereri, proteste adresate la toate forurile care resping publicarea ei. Va vedea lumină tiparului abia după 1989, cănd autorul nu mai există. 1979 - Înființarea Sindicatului Liber al Oamenilor
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
venit un om din răsărit". Au urmat românul "Enigmă din strada presei" și volumul de povestiri " Cele două roze" după piesele lui William Shakespeare. Între 1944 și 1946 a fost redactor-șef al ziarului "Scânteia tineretului". Începând cu 1948-1949, abordează proletcultismul, adică pactizează cu noua putere comunistă instalată aparent definitiv după ce regele Mihai I este silit să abdice. Fondează însă în 1961 revista "Secolul 20", al cărei redactor-șef rămâne până în 1963. Ca dramaturg, Mihnea Gheorghiu a scris mai multe drame
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
(n. 20 septembrie 1859, Târgu Frumos, județul Iași - d. 17 octombrie 1904, București) a fost un poet, precursor al proletcultismului, care în 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. este considerat a fi primul poet proletar din literatura română, care pe lîngă poezie a avut și o îndelungată activitate revoluționară socialistă. S-a născut într-o familie de țărani
Dumitru Theodor Neculuță () [Corola-website/Science/307242_a_308571]
-
ul a fost o mișcare politico-ideologică lansată în Rusia sovietică imediat după victoria loviturii de stat a partidului bolșevic în octombrie 1917, în domeniul lingvistic, cultural, literar și chiar științific. Ideea de bază a proletcultismului este cultul proletariatului. este un cuvânt telescopat, specific limbii de lemn din Uniunea Sovietică, obținut din comprimarea celor doi termeni ai sintagmei "proletarnaia kultura" (în ). Această limbă de lemn i-a inspirat autorului George Orwell, "novlimba" din romanul său "1984
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
proletarnaia kultura" (în ). Această limbă de lemn i-a inspirat autorului George Orwell, "novlimba" din romanul său "1984", publicat în 1947. Principalul teoretician al Proletcultului a fost Aleksandr Bogdanov. În studiile de specialitate din România mișcarea a primit numele de proletcultism. A afectat în mod egal toate artele, critica și istoria literară, pictura, sculptura, muzica cultă, literatura. Proletcultismul decurge din doctrina potrivit căreia a existat o „revoluție a proletariatului”, anume „revoluția” comunistă. În fapte, așa cum reiese din studiile istorice acumulate din
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
1984", publicat în 1947. Principalul teoretician al Proletcultului a fost Aleksandr Bogdanov. În studiile de specialitate din România mișcarea a primit numele de proletcultism. A afectat în mod egal toate artele, critica și istoria literară, pictura, sculptura, muzica cultă, literatura. Proletcultismul decurge din doctrina potrivit căreia a existat o „revoluție a proletariatului”, anume „revoluția” comunistă. În fapte, așa cum reiese din studiile istorice acumulate din 1991 încoace, revoluțiile populare, ca cea din februarie 1917 în Rusia, nu au produs comunism, liderii comuniști
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
lovituri de stat posterioare revoluțiilor, ca cea din octombrie 1917 în Rusia, s-a arătat la fel de coercitiv cu proletarii, precum și cu celelalte clase sociale. Dar, conform doctrinei care stă la baza proletcultului, „revoluția proletariatului” este urmată de: În domeniul artistic, proletcultismul a produs, între altele, realismul socialist, iar în domeniul științei a dus la derive grave cum a fost „genetica proletară lîsenkistă”. În domeniile literaturii, teatrului și cinematografului a produs creații de „agit-prop” (alt cuvânt telescopat, format din comprimarea termenilor sintagmei
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
sau de proslăvire a liderilor (fie personaje istorice reinterpretate, fie liderii comuniști) într-un stil care a fost judecat de umorul popular drept „d-ob-i-to-c” (acronimul lozincii "Datoria obștească intelectuală, tovarăși : cultura !"). Istoria literaturii române a înregistrat o epocă literară a proletcultismului, sau epoca „decăderii regalității” și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
de umorul popular drept „d-ob-i-to-c” (acronimul lozincii "Datoria obștească intelectuală, tovarăși : cultura !"). Istoria literaturii române a înregistrat o epocă literară a proletcultismului, sau epoca „decăderii regalității” și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta între clase,<br>Iar chiaburii se arat-a a fi<br>Elemente tot mai dușmănoase.<br><br>Astea le
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
corelată cu noțiunea de manea, vehiculată anterior; lăutarii o numeau chiar „manea turcească”, probabil pentru a-i sublinia caracterul străin de muzica țigănească. Ea făcea parte dintr-o categorie ritmică distinctă, împrumutată din muzica turcească de petrecere - çiftetelli. În avântul proletcultismului, conducerea socialistă din anii 1950 a dispus organizarea unor mari ansambluri de muzică populară (incorect denumite folclorice), pe model sovietic. După 1960, s-au constituit ansambluri mai mici, în numeroase localități ale țării. Mulți dintre membrii acestor orchestre erau romi
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
s-a permis accesul la "„fondul secret de carte”", pentru „documentare”. Procedeul ales de acesta este unul destul de primitiv: scoate anumite date și informații din publicațiile interbelice, relativ cunoscute opiniei publice, și le reformulează și interpretează într-o manieră specifică proletcultismului și ideologiei luptei de clasă. Rezultatul va fi romanul "Domnul General guvernează", apărut în anul 1953, pentru care a primit Premiul de Stat. Romanul povestește „adevărata viață a Reginei Maria” amestecând informații preluate trunchiat și denaturate din „Note Politice” ale
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
(n. 21 septembrie 1911, Iași - d. 10 noiembrie 1988, București), (nume la naștere Solomon A. Jacob (pseudonimul literar al lui Alexandru Avram), scriitor evreu român. Inițial, a fost un apologet al proletcultismului, dar ulterior a criticat această atitudine. a fost comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol și ulterior în Rezistența franceză anti-nazistă (maquis) împreună cu soția lui, celebra militantă Olga Bancic, care a fost pedepsită de naziști cu
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
de presă al acesteia, „Gazeta literară”, a publicat mai multe interviuri cu diverși scriitori, printre care și unul cu Alexandru Jar („Gazeta literară”, III, 1956, nr. 15 din 12 aprilie, p. 1), în care acesta a exprimat o atitudine ostilă proletcultismului și ingerințelor partidului în artă, opinii pe care le va dezvolta și în cadrul unei ședințe de partid de la începutul lunii mai 1956, a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De față fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu și Miron Constantinescu, vorbitorul
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
în care se impune în literatură „Generația optzeci”, recunoscută drept cea mai orgolioasă dintre manifestările artistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. După o modernitate manifestată și dezvoltată organic, în perioada interbelică, a urmat epoca neagră a proletcultismului, când au fost scrise foarte puține opere literare de valoare. În anii 1960, tradiția modernistă a fost reînnodată prin apariția unui curent denumit de Mircea Cărtărescu în studiul său, „Postmodernism românesc”, tardo-modernism, iar în alte surse, neo-modernism. Excepție făceau prozatorii
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
Educației Naționale de atunci, a fost dezvelit un bust al ctitorului Gheorghe Roșca Codreanu, lucrat în bronz de sculptorul Mihai Onofrei. Bustul, situat în partea de nord-vest a clădirii liceului din Bârlad, a fost trimis la topire în 1951, când proletcultismul pusese stăpânire pe cultura românească.
Gheorghe Roșca Codreanu () [Corola-website/Science/311167_a_312496]
-
(n. Dan Beșleagă, 31 august 1927, București - d. 4 septembrie 1992, Neptun) a fost un politician comunist, actor și poet român adept al proletcultismului. A studiat la Liceul „Matei Basarab” din București, la Liceul de Aeronautică din Mediaș, la Liceul Industrial și de Construcții din București și la Conservatorul de Arte Dramatice din București. A lucrat ca actor la Petroșani și București (1946-1948). A
Dan Deșliu () [Corola-website/Science/311932_a_313261]
-
Călinescu. Publică primul său volum în 1949, „Goarnele inimii”, în perioada de instaurare a comunismului în Republica Populară Română. Cu acest volum și cu odele publicate în presă, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai realismului socialist (denumit proletcultism) și poate cel mai de succes poet al vremii. Este autorul baladelor „Lazăr de la Rusca” (1949) și „Minerii din Maramureș”, ce proslăveau „martirii comuniști și munca eroică a clasei muncitoare”. Ulterior, poezia sa a evoluat spre neomodernism. În anii ’80
Dan Deșliu () [Corola-website/Science/311932_a_313261]
-
de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea gypsy jazz-ului (en. „jazz țigănesc”), tot în Europa Estică (prima epocă a stilului respectiv avusese loc în Franța și Belgia perioadei interbelice). În perioada proletcultismului (din anii cincizeci, în majoritatea țărilor până la finele anilor optzeci), muzica populară a fost puternic expusă Kitschului prin acomodarea poeziei realismului socialist și prin excese ce doreau sublinierea elementului național, deci „patriotic”. Muzica populară contemporană promovează un stil vocal emfatic
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]