604 matches
-
deceniului, de asemenea, lui Miron Radu Paraschivescu îi apare volumul de versuri Cântice țigănești, lui Geo Bogza, volumul de reportaje literare, Cartea Oltului. Se lansează poeții Cercului literar de la Sibiu și cei de la Albatros, dar proliferează, din păcate, și poezia proletcultistă. Grupul suprarealist, alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun, e receptat elogios de André Breton. Lui Gellu Naum îi apar în această perioadă (după Drumețul incendiar, din 1936, și Libertatea de a dormi pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
referă la depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, printr-o permanentă oscilare între concret și abstract. Mai târziu poetul va manifesta o oarecare reticență în folosirea termenului, poate datorită denaturării sensului de către tot ce a însemnat poezie proletcultistă. Deși păstrează o serie din tehnicile literaturii de avangardă, poeții aceștia îi refuză caracterul demolator specific, încercând să stabilească o punte de legătură între literatura trecutului și cea nouă, fără preluarea formulelor sau modalităților de creație într-o manieră stereotipă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
creatoare decât de schimbarea deceniului. Cazul generației albatrosiste este și mai relevant din acest punct de vedere (deși constituie totuși o excepție în evoluția literaturii), aceasta nu poate fi subordonată ca promoție generației interbelice, dar nici generației imediat următoare (epoca proletcultistă). De aceea adesea a fost considerată o generație de sine stătătoare și am optat pentru promovarea acestei variante de clasificare, chiar dacă această "independență" nu a adus niciun avantaj membrilor săi. Am preluat și utilizat unele dintre sintagmele consacrate referitoare la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
minunat cadou (chiar dacă costă 100 lei) pentru prietenii din străinătate, fie ei la origine din Iași sau nu. Felicitări, deci, editorilor pentru efortul lor, pentru acest muncit S.P.I.C. care se adaugă unei holde sugestive, ca să zic așa, pe gustul unor proletcultiști scoși și ei de la naftalină, pe "ogorul" literaturii. ERATĂ. La fișa mea, autorii au adăugat prezentării mele sintetice, făcută anul trecut, din exces de zel prietenesc și elemente din fișa inițială, din anul 1999. Astfel încât trebuie corectate următoarele erori: volumul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
html#comments. Citindu-l, am rămas melancolic. Câtă minciună și rea- credință, câtă aroganță și obrăznicie în numele stăpânului, câtă trădare a destinului propriu de om de litere la acest autor. Parcă duhul toxic al lui Brucan, inchizitorul penal al Scânteii proletcultiste, s-a fi întrupat vremelnic aici. Vade Retro! Nu scriu aceste rânduri din vreo iubire arzătoare pentru domnul Păduraru, ci, dimpotrivă, pentru a marca deriva vezicantă a unui autor pe care l-am prețuit astfel încât îmi voi îngădui să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vii la un festival. Și îmi doresc ca din același snobism să se ducă și la un festival de muzică cultă, la Sala Thalia. Chiar și unul de bună calitate folclorică. Bineînțeles că sunt împotriva manelelor, care sunt un adaos proletcultist de abjectă calitate a muzicii țigănești, iar muzica lăutărească pierde tot mai mult teren din cauza manelelor, care nu ne aparțin“. Nu o dată, directorul Sibiu Jazz Festival a luat atitudine împotriva manelelor, de la microfonul de pe scenă. Și a fost aplaudat frenetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mare, cred că au toți dreptate, deși câțiva dintre scriitorii convocați la întâlnirea cu Ceaușescu, nu vorbesc chiar ca niște "țuțeri" și nici ca niște bufoni. De fapt, e vorba de unul singur A.E. Bakonski, autor de faimoase versuri proletcultiste cândva, dar și al romanului de sertar Biserica neagră, la care scrie poate, chiar în perioada acestor întâlniri. În contextul retrogradei chemări la planificare colectivă în literatură și mai ales, al slugarnicei supuneri a confraților, multe din formulările lui Bakonski
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
securist trebuie să dobândească aceste calități. Între teorie și practică, diferența era însă categorică: securistul român a fost cel mai adesea dur, grobian, fără scrupule și mercenar. Practic, profilul ofițerului de Securitate, similar cu portretul cekistului sovietic descris de literatura proletcultistă ș...ț a fost alterat deseori de vicii și pasiuni lumești, de ambiție, infatuare și dispreț în raport cu celelalte cadre, pe măsura avansării în grad sau funcție. Astfel, cu toate sutele de mii de ore de ședințe și analize, Securitatea a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
doar prin astfel de abordări radicale. Romanul se înscrie perfect în linia marii literaturi de la care se revendică, încercând să răspundă „veșnicelor întrebări rusești“, cu diferența că o face în cel mai direct stil antiutopic, adecvat limbajului și conceptelor vremurilor proletcultiste. Platonov face ceea ce nu mai făcuse nimeni până la el: povestește și începutul „orașului soare“ Cevengur, dar și finalul lui, modul în care se autodistruge. El arată cum încercarea de a înțelege și de a făuri viața poate duce la moarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
fast forward mă va face pe mine să votez un gagiu care n-a mișcat un deget timp de patru ani? Atât de idiot sunt eu în mintea lor? Să lăsăm asta, dar reține, rogu-te, că lucrez ascultând simfonia proletcultistă a minoritarului mânuitor de pikamer, pe spatele căruia scrie cu litere de foc: PRIM|RIA SECTORULUI 4... E, nu-i bai, mai ales că vreau să vorbesc despre Makanin. Mihai, îmi dai voie să vorbesc despre Makanin, în calitate de victimă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
umane? Unul din academicienii noștri, culmea chiar în domeniul neuropsihiatriei, Constantin Bălăceanu Stolnici scria cu avânt materialist partinic în anii 80 ai secolului trecut, chiar o carte pe această temă (Anatomiștii în căutarea sufletului) recurgând la tot felul de explicații proletcultiste, cu care nu reușește să răspundă întrebărilor esențiale formulate mai sus, ocolindu-le în stil darwinist. Prin urmare se poate spune că încercările moderne de a explica aceste fenomene nu sunt decât simple exerciții tehnice pe principii mecaniciste sau ale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Ă. Sunt doar câteva mențiuni bibliografice dintr-o serie mai lungă ce probează interesul pentru un critic eminent, a cărui posteritate este - să recunoaștem - concludentă. Am reținut rândurile de un rar dramatism cu privire la destinul lui Vladimir Streinu în epoca dogmatismului proletcultist, cuprinse în Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa (versiune revizuită și augmentată, Editura SemnE, București, "Ă: Prezența postbelică în Revista Fundațiilor, articolele din Dreptatea țărănistă precum și rolul de sprijinitor al poeților generației războiului sunt suficiente pentru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
morală, imperativul categoric, rigorismul etic de tip fundamentalist, sau cum vrem să-i spunem, și necesitatea obiectivă imediată, inexorabilă. Ceva între fatalitate, damnare și... cinism obligat. Epoca a fost plină de contradicții de acest gen și nu numai în perioada proletcultistă. Analizăm doar un simplu comportament și un context cultural și nu facem polemică ieftină și în definitiv facilă. Iată, de pildă, cazul cronicarului literar, care are o opinie personală și perfect legitimă (negativă), într-o săptămână și apoi este efectiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
greu asimilabil la noi. Prea puțini se ridică la principii, la explicațiile fundamentale. Fără îndoială, G. Călinescu, M. Sadoveanu și ceilalți colabo de după 1945 nu erau nici pe departe de calitatea, să spunem, a lui I. Vitner și a altor proletcultiști. Nici o comparație nu este posibilă. Dar se confundă punctele de vedere: etic, ideologic și politic, cu cel estetic, recunoscut ca unic principiu de selecție și validare. Acesta din urmă ar salva totul: și oportunismul și duplicitatea și colaborarea cu un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ceea ce ne-a dat perioada interbelică - și aici mă refer la C. Tonegaru, M. Crama, Al. Philipide, Gelu Naum până la un punct, D. Stelaru etc. și una conștient vicleana și mereu pierzându-și demnitatea În fața evenimentelor politice (mă refer la proletcultiști...). S-a Înregimentat Al. Tăcu În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie, necontenit a găsit ,,vina” de o suprima și detesta: ,,La orgă oaselor cântă moartea O melodie perfida Puterea scursă-n pământul cu limba crăpata A tras
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ucigaș cu metoda. O familie de foști deținuți politici și disidenți anticomuniști cu renume am fost aruncați În stradă ca niște răufăcători, Împotriva legii, Într-o Învălmășeala de sălbătăcie și vandalism, din vendeta politică, așa cum a perceput-o În chip proletcultist mafia Simirad. În casa furată din averea țării, urma să deschidem un MEMORIAL consacrat sacrificiului prin moarte a fiului meu „asasinat În regimul comunist pe considerente politice”, „cu aport deosebit legat de promovarea democrației În țara noastră” (citez din arhive
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
filozofii de aici au tras sforile și m-au lăsat în aer cam la zece zile după începerea școlii. Am fost plătit, totuși, pe luna septembrie! Nu-i roză povestea! Îmi pasă! Mi-au înscenat o chestie ca-n perioada proletcultistă, cu șef de post, primar etc. Am stat să văd ce are cu mine și unde vor să ajungă! Mi-e milă de ei și mi-e silă. Dar ce pot face!? Poate că se va rezolva ceva, deși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mă întorsesem liniștit de acolo! La o săptămînă după începerea școlii, nu mai aveam post! Un mic scandal. Șefa pe județ mi-a dat numirea în scris. Alte certuri. Apoi mi s-a înscenat o mică mascaradă ca în perioada proletcultistă: cu primar, șef de post, directorașul care voia să plec pentru că nu avea post o prietenă a nevesti-si etc., un inspector. Ce măgării! M-au acuzat de fel de fel de chestii aiurea. Apoi au fost dezmințite toate chestiile respective
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu avusese nici o revista literară. Nu avusese teatru, nu avusese filarmonica, nu avusese nici măcar un liceu cu profil artistic, nu avusese nimic... A două capitală a României, cum o pregătea Ceaușescu să devină, era o urbe cu câțiva notorii poeți proletcultiști, reuniți în jurul unui oficios al propagandei comuniste și care făceau mult rău oricui încerca să se afirme în afară grupului controlat de securitate. Cu un număr relativ restrâns de prieteni, în 1991, am considerat că a sosit momentul să dăruim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sub titlul Cantonul părăsit, volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Au urmat Somnul de la amiază (1960) și Dincolo de nisipuri (1962). Se publica greu o carte? Era foarte greu să publici. În primul rând, pentru că trebuia să fii, într-o oarecare măsură, proletcultist. În volumul meu de debut sunt doar două povestiri bune, restul sunt niște chestii ratate, dar simțeam că zestrea primită de la părinți, de la strămoși, trebuia dezvoltată. Am muncit din răsputeri să scap de toate mizeriile proletcultismului. A.B.Ce prietenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sînt vituperate atîtea condeie neinspirate și aservite unei puteri vremelnice, în Semnul mirării, spiritul critic e un regal al măsurii, în care toate cele cu adevărat valoroase pentru literatura și cultura națională, editate și afirmate în aceiași ani în care proletcultiștii și neoproletculții se manifestau, sînt marcate și așezate la locul ce li se cuvine. Vocațiile de critic și culturolog sînt exemplar prezente în această carte. În totul, ne aflăm în fața unei conștiințe mereu trează și trezitoare, care a dat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e că tot aici redacția, într-un articol de fond, își impune, între altele, prin scrisul lor "să mobilizeze oamenii muncii în lupta pentru construirea socialismului. Mergînd pe acest drum, reflectînd elementele tipice, esențiale, ale realității noastre, luptînd împotriva primejdiei proletcultiste, zugrăvind omul nou în creșterea sa, cercetînd științific și cu căldură creația marilor noștri înaintași, analizînd principial creația literară ieșeană, vom izbuti să transformăm almanahul nostru într-un adevărat organ de luptă și să fim la înălțimea mărețelor sarcini pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literară ieșeană, vom izbuti să transformăm almanahul nostru într-un adevărat organ de luptă și să fim la înălțimea mărețelor sarcini pe care Partidul le pune în fața literaturii". Versurile de mai sus sînt o dovadă vie de luptă "împotriva primejdiei proletcultiste". Pentru că sîntem datori să nu uităm, credem binevenită prezentarea probelor de examen și a bibliografiei pentru admiterea la Școala de literatură și critică literară: "Două lucrări scrise (o compoziție liberă și o recenzie asupra uneia din operele literare menționată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar de la zece mii încolo domnești în tihnă asupra unui partid sau unei țări, își poate ideologiza asasinatele. Lipsa oricărui reper riscă să ia proporțiile unui cataclism social". O interesantă și interesată manieră de a pune problema arhivelor privind activitatea scriitorilor proletcultiști, dar și a celor care au pactizat cu regimul este refuzul de a fi acceptate; motivația (amendată sever de autoarea Esteticii), dată de "bunii noștri scriitori veniți din România dar și de unii din Paris e exemplară nu doar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
despre prietenia literară, afirmă despre un tovarăș de luptă: "Personal, mă mîndresc cu prietenia comunistului și criticului Ov. S. Crohmălniceanu". Astăzi, Nina Cassian își publică jurnalul scris în perioada stalinistă, în vremea cînd era una din principalele promotoare ale literaturii proletcultiste și realist-socialiste, însoțit de comentarii actuale, evidențiind în fapt că atunci a mințit cu seninătate (ca majoritatea camarazilor ei), fără a încerca astăzi, la atîția ani după, nici o clipă de remușcare, un moment în care să-și regrete faptele "literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]