1,268 matches
-
muzicale, precum cele ale bătăilor inimii pe parcursul parților în care dragostea ocupă locul principal etc., la care se adaugă și elemente din exteriorul unei compoziții tipice: înregistrări sau voci care reciă comunicate, declarații, scrisori sau tratate. Piesa prezintă șase părți: Prolog, Lament, Preludiu și Variații, Nebunia lui Tristan, Adagio și Epilog. Astfel, muzica a ocupat un rol important în răspândirea legendei. Compozițiile artistice folosesc, în acest caz, sunetele pe post de litere și urmăresc trăirile interioare ale personajelor, fără a pune
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
voință oarbă îmbrăcat în atribute aproape umane, dar și cu unele taine prăpăstioase specifice diavolului goethean. Figura mefistofelica e de o complexitate uluitoare ce poate întrece cu mult pe cea a lui Faust. O primă trăsătura ne apare în pasajul Prolog în cer. Aici ni se evidențiază indulgența pe care Dumnezeu i-o arată lui Mefisto: „Nu am urât ființele de seama ta vreodat’ Și printre duhurile care neagă Cel mai ușor ești tu de suportat’’ Dar exista totuși o justificare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
1988. Storia del nulla, Laterza, Roma-Bari, 1995. Goerdt, W., "Der Nihilismus-Begriff in Rußland", în J. Ritter et al. (ed.), Historisches Wörterbuch der Philosophie, Schwabe, Basel/Stuttgart, 1971 ss., vol. VI, 1984, cols. 853-854. Golowin, I., Der russische Nihilismus, Leipzig s. a., [Prolog 1880]. Grassi, E., La filosofia dell'umanesimo: un problema epocale, Tempi moderni, Napoli, 1988. Gnoli, A. și Volpi, F., I prossimi Titani. Conversazioni con Ernst Jünger, Adelphi, Milano, 1997; Los titanes venideros. Ideario último, Península, Barcelona, 1998. Guérin, D. (ed.
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
românității și redobîndirea spiritului românesc, fapt ce vorbește, dacă nu de identitatea personajului cu autorul, cu siguranță despre identitatea a două conștiințe, a personajului și a autorului, accentuîndu-le dramatismul credinței În idealul asumat. <endnotelist> C. Stere, În preajma revoluției, vol. 1, Prolog: Smaragda Theodorovna, Ediție și prefață de Z. Ornea, Editura Cartea Românească, București 1991. 2. Idem, În preajma revoluției, vol.al II-lea, Copilăria și adolescența lui Vania Răutu, ediția a II-a, Editura Adevărul, București, 1932. 3. Idem, În preajma revoluției, vol
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
autobiografic al romanului, fie că nu, modul În care basarabeanul Constantin Stere a slujit cauza reintegrării Basarabiei În spațiul cultural românesc l-ar Îndreptăți să afirme Vania și Ion Răutu sînt eu. <endnotelist> 1. C. Stere, În preajma revoluției, vol. 1, Prolog: Smaragda Theodorovna, ediție și prefață de Z. Ornea, Editura Cartea Românească, București 1991. 2. Idem, În preajma revoluției, vol.al II-lea, Copilăria și adolescența lui Vania Răutu, ediția a II-a, Editura Adevărul, București, 1932. 3. Idem, În preajma revoluției, vol
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
să se ascundă după 1948, dar nu va reuși să scape și va fi închis între 1957 și 1964. La judecata zeilor este o carte originală atât ca formulă editorială, cât și ca mod de abordare a subiectelor. Într-un Prolog în versuri, câteva personaje pun în discuție ideea de artă literară și improvizează experimental o scurtă poveste, totul constituindu-se într-o spirituală metaliteratură, unde P. anticipează o modă estetică de peste decenii. Gluma se îngroașă când trece la „judecarea zeilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
și de moarte (1915), în care se simte, ca și în primul volum, impactul direct al ideilor unor scriitori ca Oscar Wilde sau Anatole France, manifestat printr-o ironie ce face din râs suprema realitate a existenței umane. Și în Prologul „romanului” Magdalena (1915) autorul remarcă distanța între prozaismul vieții și literatura obișnuită (numită „repaosul duminical al sufletului”), propunându-și să relateze altfel, mai adevărat, fără nici o poetizare, o scurtă întâmplare amoroasă, în care naratorul, deși personaj principal, se detașează net
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
care fac parte și artiști din țara noastră, fiind o recunoaștere pe plan mondial a mișcării artistice de artă naivă din România. La Editura Meridiane apare în anul 1989 lucrarea lui Victor Ernest Mașek „Arta Naivă” . „...Ca<footnote Din partea de Prolog a cărți ce poartă denumirea de „Un arhipelag numit ingenuitate”, footnote> un pământ al făgăduinței, dintotdeauna visat și prea de puține ori atins, ca un Eldorado obsedând cu promisiunea unor fabuloase resurse imaginative fantezia secătuită a omului contemporan, se ridică
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
să se fi suprapus naratorului, căruia i-au fost atribuite majoritatea segmentelor extrapersonale ale lui Fischer-Seidel. În acest fel are loc aici și reflectorizarea personajului-narator. Preludiul episodului Sirenele din Ulise poate fi privit ca un produs al personajului-narator reflectorizat. Acest prolog este compus ca o fugă conținînd cele mai importante motive, gesturi, sunete și expresii ale capitolului. Geneza acestui preludiu poate fi văzută în felul următor: după ce naratorul-autor a conceput conținutul capitolului, el dă frîu liber imaginației în sensul elementelor acestui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ce m-am băgat ! (...) Nici nu mai știu ce va ziceam, că m-am distrat tare și, numai cu asta în minte, nu-mi mai vine să vă spun lucruri bune"14, deși, așa cum spune Juan Alcina Franch, care semnează prologul și notele acestei opere, "Las Moradas este cea mai pătrunzătoare și mai vie analiză a procesului de perfecționare interioară și de sublimare a dragostei"15. Versuri că acestea : "Exist fără să trăiesc în mine / Și viața înaltă o aștept / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
III, Humanitas, București, 1999. Cahiers 1957-1972, Gallimard, Paris, 1997. Cartea amăgirilor, Humanitas, București, 1996. Caietul de la Talamanca, Humanitas, București, 2000. Cioran și muzica, Humanitas, București, 1996. Cuaderno de Talamanca, prefață de Verena Von Der Heyden-Rynsch, Pre-Textos, Valencia, 2002, traducere și prolog de Manuel Arranz. Demiurgul cel rău, Humanitas, București, 1996. Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas, București, 1998. Exerciții de admirație, Humanitas, București, 1997. Eseuri, Cartea Românească, București, 1988. Historia y utopía, prolog și traducere în spaniolă de Esther
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Heyden-Rynsch, Pre-Textos, Valencia, 2002, traducere și prolog de Manuel Arranz. Demiurgul cel rău, Humanitas, București, 1996. Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas, București, 1998. Exerciții de admirație, Humanitas, București, 1997. Eseuri, Cartea Românească, București, 1988. Historia y utopía, prolog și traducere în spaniolă de Esther Seligson, Tusquets Editores, Barcelona, 2003. Istorie și utopie, Humanitas, București, 1997. Îndreptar pătimaș, Humanitas, București, 1991. Lágrimas y Santos, traducere în spaniolă de Rafael Panizo și note de Sanda Stolojan, Tusquets Editores, Barcelona, 2002
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
JIMÉNEZ, M, citat de Alfredo Roggiano, în capitolul Acerca de la identidad cultural de Iberoamérica, din opera Identidad cultural de Iberoamérica en șu literatura, Ed. Alhambra, Madrid, 1986. KIERKEGAARD S., El concepto de angustia, Alianza Editorial, Madrid, 2007, traducere del daneză, prolog y note de Demetrio G. Rivero. KAFKA F., Carta al padre, Ed. Lumen, Barcelona, 1984, traducere în spaniolă de Feliu Formosa, Estudio y notas de Ricard Torrents. Kundera M., El arte de la novela, Tusquets Editoriales, Barcelona, 2001 MALANCIOIU I., Vina
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vivir, Ed. Valdemar, Madrid, 2005, p. 166, ediție în spaniolă, traducere din germană de Luis Fernando Morenos Claros. 33 Sören Kierkegaard, El concepto de angustia, Ed. Alianza Editorial, Libro de bolsillo, Filosofia, Madrid, 2007, ediție în spaniolă, traducere din daneză, prolog și note de Demetrio G. Rivero, p. 15. 34 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, p. 29. 35 Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas,1998, p. 110. 36 F. Nietzsche, Ecce homo, Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din franceză în spaniolă de Eva Calatrava, 1995, p. 69. 93 Gabriel Liiceanu, Emil Cioran. Itineriile unei vieți, p. 103. 94 Ibid., p. 102. 95 Convorbiri, p. 16. 96 Ibid., p. 158. 97 Emil Cioran, Caiete I, p. 231. 98 Prologul semnat de Savater la ediția în spaniolă a cărții lui Cioran, Demiurgul cel rău, în traducerea lui Savater, Ed. Taurus, Madrid, Colecția Ensayistas, 1974, p. 121. 99 Ion Vartic, Cioran, naiv și sentimental, p. 393. 100 Ibid., p. 391. 101
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sinclair Lewis, lui Galsworthy, lui Balzac și lui Turgheniev. Folosită ca document social, literatura ne poate schița conturul istoriei sociale. Chaucer și Langland ne-au păstrat două imagini ale societății secolului al XIV-lea. S-a constatat de timpuriu că prologul la Povestirile din Canterbury oferă o prezentare aproape completă a tipurilor sociale din epoca respectivă. Shakespeare, în Nevestele vesele din Windsor, Ben Jonson, în mai multe piese, și Thomas Deloney par să ne spună ceva despre burghezia din epoca elizabetană
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
proporții reduse, este, în mod cert, cea mai reușită scriere a autoarei. Plecând de la pretextul manuscrisului găsit, sunt plasate inspirat elementele romantice ale unei iubiri, ajunsă obsesie, într-un cadru semifantastic, misterios și magic, evitându-se melodrama prin introducerea unui „prolog” ce constituie, de fapt, epilogul întâmplărilor narate. Romanele care au urmat, Anii iubirii (1955), Sub arșița verii (1957), Între două oglinzi (1965), Succes (1971) și Moartea tânărului veteran (1978), ca și volumele de proză scurtă Suită dramatică (1959) și Mărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
simțindu-se la ea acasă în lumea ficțională "de gradul al patrulea" cum avea să numească Mariana Neț imaginarul personajului Don Quijote, considerându-l, în sine, o parodie a înseși operei în care el "viețuiește". Scopul declarat de autor, care semnează Prologul dedicat "cetitorului lipsit de alte treburi" conștient că nu este altceva decât "tatăl vitreg al lui Don Quijote", adică tatăl lui adoptiv, preluându-l ca imagine din alte contexte epice, însă modificându-i sensul, este tocmai acela de a-și păcăli
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dintr-o tradiție, dintr-o literatură de succes la public, așa cum pe deplin a fost literatura cavalerească. Am enumerat doar câteva dintre motivele pentru care Cervantes, prin opoziție fățișă la alți autori ai vremii sale și nu numai, scrie acest Prolog preferând să spună mai degrabă ce nu va face, decât ce va face cu adevărat în opera sa. Așadar, nu va cita alte opere încât să-i lase "cu gura căscată pe cititori", procedeul intertextualității trecând drept o inteligentă strategie
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
citând "cel puțin cuvintele lui Dumnezeu în persoană", așadar intertextualizând biblic. Savuros este și efectul, respectiv minimalizarea autorității, deodată redusă la doar câteva simple "sfaturi din Scriptioară și minuni de-ale sfinților". Miza romanului este de altfel expusă limpede în Prolog și sub auspiciile ei se vede nevoit autorul să-și scrie cartea: Dacă ți-este ținta să dai de pământ cu arsenalul prost alcătuit al cărților ăstora cavalerești, urâte de aâția și suite-n slăvi de și mai mulți, dacă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care face parte tot din corpul cărții, în buna strategie parodică a romancierului postmodern), o Notă (care face precizările necesare cu privire la "manuscrisul lui Adso, împărțit în șapte zile și fiecare zi în perioadele care corespund orelor liturgice"), urmată de un Prolog ce aruncă lămuriri cum altfel decât ironice 345 asupra ideii de Bildungsroman care ar putea fi motorul acestei cărți, focalizând pe formarea în spiritul doctrinei și a vieții religioase a unui tânăr călugăr (nimeni altul decât autorul-narator, cel "smuls din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanului marchează (și scriptic, prin integrarea episodului între blancuri tipografice) cedarea "puterii" narative către personajul eponim, pe care Robinson îl salvează accidental, nu dând curs dorinței sale de a-și găsi un camarad. Nararea "aventurilor" romanești este anunțată printr-un prolog, care pune naufragiul Virginiei atât sub semnul fatalității, cât și sub cel al circulației mitului modern al străinului civilizator. Astfel, lui Robinson i se ghicește soarta la un joc de tarot marinăresc, prin intermediul căruia se operează, într-o scurtă enumerare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
op. cit., p. 510. 161 Eugen Cizek, "Petronius, notă biografică", în Seneca. Petroniu. Apokolokintosis. Satyricon, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 41. 162 Idem, pp. 39-40. 163Cf. Eugen Cizek, în op. cit., p. 215. 164 "În special a satirei întâia și a prologului ei", cf. Cizek, E., op. cit., p. 49. Deși satira lui Persius conținea o formulă specifică de autoadresare și o modalitate incomodă de ironizare a cititorului (fiind, de altfel, adresată prin titlu chiar Cititorului său), parodia atribuită lui Agamemnon capătă accente
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
XVIII, 548-49). Xenofan mergea însă și mai departe împotriva imaginilor senzoriale, relative, așadar infidele; gândirea, socotea el, ar fi prea neputincioasă pentru a da măsura realității, în timp ce Parmenide se îndoia de capacitatea simțurilor de a ne ajuta să o înțelegem (prologul poemului Despre natură). A refuza mărturia senzațiilor nu ducea însă la a descalifica imaginea; totodată, a-i accepta acesteia referința posibilă la realitate nu însemna că spiritul și-a pierdut luciditatea în evaluarea riscurilor erorii (Boulogne 41). Prima interpretare, de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Tradiția Apostolică este opera Sfântului Ipolit, se face referire la faptul că lui îi revine meritul de a fi fixat în scris, într-o lucrare destul de sistematizată pentru acel timp, rânduiala deja existentă în Biserică. Însuși autorul sfânt recunoaște în prologul lucrării sale că el face cunoscută tradiția „care s-a învățat de Biserică, pentru ca aceia care sunt bine instruiți să păzească tradiția care s-a păstrat până în prezent”<footnote Hyppolyte de Rome, La Tradition Apostolique ..., p. 38-39. footnote>. Deci, Tradiția
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]