1,257 matches
-
Frollo (care debutează aici semnând Maria Buzoianu), printre prozatori numărându-se C. Nottara, Th. D. Speranția. În ce privește teatrul, revista face față tipăririi unor texte chiar și de mari dimensiuni. Astfel, odată cu numărul 1/1904, începe publicarea basmului dramatic, cu un prolog și 10 „icoane”, Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana, în versuri și proză, semnat de Mircea Demetriade, tot lui aparținându-i și „melopeea în trei acte” Renegatul. Numărul triplu 6-8/1904 reproduce „drama în cinci acte și în versuri” Grigore Vodă
ANALELE LITERARE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285336_a_286665]
-
el e considerat un geniu În mediile „Tinerei Germanii”, dar și ale „Tinerei Scandinavii”, pe care le cucerește la finele secolului. Gruparea pe care o inițiază la Cracovia, „Moderna”, după același model al insurgenței de generație, e unanim considerată drept prologul „Tinerei Polonii”, mișcarea fondatoare a modernismului polonez. Pledoaria sa (În eseuri, studii, romane, drame) pentru supremația artei În raport cu viața, pentru transformarea artei Într-o nouă religie Îl apropie de toți estetizanții epocii la care ne referim. Iar modul de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Facla”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. Viața și-o câștigă de acum înainte cu condeiul. Compune un prolog în versuri pentru „Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista „Teatru”, îl ajută pe Th. Cornel la dicționarul biografic Figuri contimporane din România (1911), traduce din Dostoievski. În 1913 este redactor-șef la cotidianul lui Al. Bogdan-Pitești, „Seara”; ține
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
versurile Murăș, Murăș, apă lină și Cântec păstoresc, scrise în 1835 pentru o reprezentație a teologilor din Blaj. Deși modeste, ele au acorduri grave, caracteristice poeziei ardelene ce prevestește apariția lui O. Goga. Tot pentru spectacolele de diletanți compune Suspinul, prolog la piesa Inimile mulțămitoare, reprezentată în 1838 la Brașov, iar în 1891 alcătuiește alte două piese ocazionale, interpretate la Școala civilă de fete a Astrei, din Sibiu. Cu toate că nu avea vocație de autor dramatic, ispita teatrului pare să fie totuși
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
LUI VERONI PAHOMIE arhiereul din Rădăuți PEPELEA STROLEA scutierul b[oierului] d[in] M[OARA] G[UZANILOR] ROMAN BODEI credinceriu a lui Dragoș din Maramurăș KADIUS LADKI solul lui Vladislav Bassarab Boieri. Meseni. Țărani. Copii de casă. 2275 [ACTUL I] [PROLOG] [ROMAN] [(aparat)] Cu tinerii nu îmblă el serile la mese, La vânătoare însă l-am cam văzut adese. Biserica! Tot merge, așa, din când în când, Se poate că acolo, ori codrii străbătând, Să-i fi rămas cu sete gândirea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-l ai din Ștefan, pentru că numai acela, sângele, te-a sfințit și te-a ținut neatins. Acuma, Petre Majă, tronul Moldovei e al tău Căci Dumnezeu ți-l dete... Dumnezeu și eu. {EminescuOpVIII 192} CEL DIN URMĂ MUȘATIN 2276 [PROLOG] 2254 SCENĂ O casă de țară. O vatră mare cu cuptoru[l] plin de cenușe. Petre stă-n cenușa cuptorului, rupt, cu cămașă, negru, cu părul prin căciulă - alături un pat lung acoperit cu lăicer - în partea estremă un munte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ruinată, Atingând norii-n ruină, norii rupți și risipiți, Pe când mantia -i lăsată mai în jos de verzii umeri Se întinde și atinge cu-a ei poale râul Prut, O regală avangardă a-mpăraților Carpați. {EminescuOpVIII 199} ALEXANDRU LĂPUȘNEANU 2282 [PROLOG] Versiunea A [BOIERI DE LA CURTE] - Vere, ce mai e cu Gruie? - Pe cât știu e la Hotin, Turcii l-au închis acolo pe cuvânt că e hain. Cum află că Vodă lasă turci să apere cetatea Și că numai pentru oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Toma Nour MAGDALINA-ADINA țiitoarea lui leremia Vodă MIRA fiica lui Ieremia Vodă IEREMIA VODĂ MOVILĂ Domnul Moldovei ZAMOISKI mare cancelar al Poloniei BOIERI de la Curtea Moldovei Acțiunea se p etrece la Curtea domnească a Moldovei, în toamna anului 1600] [PROLOG] MIHAI (singur în pădure) Visam... pe trei morminte creșteam ca un stejar... Toma Nour. Ideile după cari îmblă Vulturul Romei ce-a smuls inima din Roma murindă 2257 Vultur ce-nota în giurul soarelui 2258 Vezi aripa-i dreaptă pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să se fi suprapus naratorului, căruia i-au fost atribuite majoritatea segmentelor extrapersonale ale lui Fischer-Seidel. În acest fel are loc aici și reflectorizarea personajului-narator. Preludiul episodului Sirenele din Ulise poate fi privit ca un produs al personajului-narator reflectorizat. Acest prolog este compus ca o fugă conținînd cele mai importante motive, gesturi, sunete și expresii ale capitolului. Geneza acestui preludiu poate fi văzută în felul următor: după ce naratorul-autor a conceput conținutul capitolului, el dă frîu liber imaginației în sensul elementelor acestui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
6. hQ megalosýnQ: „mărire” (SC); „scaonul măririi” (Blaj); „slavă” (BVA, BS); „mărire” (G-R); „maiestas” (Vg); „la Majesté” (BJ); „the Majesty” (RSV). Este tot un hapax, într-o expresie similară cu cea în care apare Dýnamis că nume al divinității: în prologul Epistolei către evrei, care este un scurt rezumat hristologic, se spune despre Hristos că s-a așezat en dexiăi tQÎs megalosýnQs, „de-a dreapta Măririi” (Evr 1,3). Traducerea în românește cu „Mărire” ni se pare cea mai adecvată dacă vrem
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care este peste toate Dumnezeu (theós), binecuvântat în veci!” - În Țiț 2,13 i se spune creștinului cum să aștepte „...arătarea slavei... marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (to¤ megálou theo¤ hQmÄÎn kaì sÄtQÎros hQmÄÎn Christo¤ IQso¤)”. - Ioan, în prologul Evangheliei sale vorbește despre Cuvânt, care se va arăta ulterior a fi întrupat în Isus Hristos și afirmă: theòs QÎn ho lógos „Cuvântul era Dumnezeu 268” (1,2). Această afirmație este mărturisirea de credință prin care creștinismul se desparte de iudaism
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lucrare, împărtășind aceleași atribute și aceeași slavă. Tatăl îl iubește pe Fiul și îi transmite toată puterea să (cf. În 5,20): să dea viața, fiindcă are viața în sine (5,21.25-26) și să judece (5,22.27). În prologul acestei evanghelii întâlnim și expresiile monogengs hyiós „Fiul unul-născut” (În 1,18) și monogengs parà patrós, „Unul-născut de la Tatăl” (În 1,14), care subliniază unicitatea relației dintre Isus și Dumnezeu. În corpusul ioanic se precizează învățătură despre Întrupare: Dumnezeu l-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
liturgic, nu are însă cum introduce note explicative. O soluție fericită se găsește în Liturgia Orelor și, respectiv, Lecționarul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București: „din fire Dumnezeu.”281 Autorul Epistolei către evrei afirmă același lucru despre Fiul când îl definește în prolog, folosind însă alte două expresii: după ce arată că „sin aceste timpuri de pe urmat ne-a vorbit nouă prin Fiul (elálQsen hQmžn en hyiÄÎi - 1,2)” îl definește apaúgasma tQÎs dóxQs kaì charaktgr tQÎs hypostáseÄs auto¤ (1,3): „zare mărirei și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le Verbe” (BJ); „the Word” (RSV). Acest nume e prezent doar în texte ioanice (În 1,1.14; 1In 1,1), precum și în Apocalips, unde călărețul de pe calul cel alb se numește ho lógos to¤ theo¤i (Ap 19,13). Prologul Epistolei către evrei explică parțial acest nume: „După ce Dumnezeu, odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit părinților noștri prin proroci, în aceste timpuri de pe urma ne-a vorbit prin Fiul..., prin care a făcut și lumile” (Evr 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
călăuzească pe toți spre Tatăl. În Evanghelia după Luca, bătrânul Simeon îl preamărește că phÄÎs eis apokálypsin ethnÄÎn (2,32) - litt. „Lumină spre revelare neamurilor”. Dar Hristos că lumina este una dintre marile teme ale Evangheliei după Ioan. Încă din Prolog, după ce se referă la el numindu-l ho Lógos, îl desemnează că tò phÄÎs tò alQthinòn ho phÄtízei pánta ánthrÄpon (1,9), „lumină cea adevărată, care luminează pe tot omul” (t.n.). Isus însuși se autodefinește astfel în această Evanghelie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
observă că diferența este confundată, și încă de nume mari: Dover și Foucault. Cf. ibidem, p. 40. Vezi Phaidros, 251a. Erosul socratic e de recunoscut în relația dintre William din Baskerville și novicele benedictin Adso. Iată ce spune Adso în „Prolog”: „este dat tinerilor să se lege de un bărbat mai în vârstă și mai înțelept nu numai din pricina farmecului vorbirii și a ascuțimii judecății sale, ci și pentru forma învelișului din afară al trupului, care-ți devine foarte dragă, cum
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
citesc niciodată o carte despre care trebuie să scriu; te influențează atât de ușor. Oscar Wilde Lista abrevierilor CN: carte necunoscută CR: carte răsfoită CE: carte evocată CU: carte uitată + +: părere foarte bună +: părere bună -: părere proastă - -: părere foarte proastă PROLOG Născut Într-un mediu În care se citea puțin, neplăcându-mi deloc activitatea respectivă și neputând oricum să-i dedic timp, m-am pomenit pus adesea, ca urmare a acelor concursuri de Împrejurări de care nu e lipsită viața, În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
țărănimii, și Duduia, întruchipare a boierimii lipsite de vitalitate, îndepărtată mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
exploatate efectele literare ale mecanicii rudimentare, sugrumată de șabloane, reglând activitatea cotidiană a indivizilor, sunt surprinse automatismele de limbaj și de gândire, suspiciunea generalizată, uniformizarea identităților. I. complică materialul la nivelul structurării, spărgând cronologia (de exemplu, prin inversarea relației dintre Prolog și Epilog), introducând în casetele care precedă capitolele pasaje dintr-o Condică țivilă sau politicească tipărită la 1833 sau din propriul volum Rezervație naturală, speculând ambiguitățile ce se nasc din ideea de puzzle recompus la mai multe mâini. Suplimentar, autorul
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
antologie de autor, este organizată în ordinea logică (și cronologică) a creației: Viața în tablouri, Garsoniera 49, Coborârea din tablouri, Ansamblul de manevre, Melodrama realului, Gura mea e un oraș viitor. Noutatea acestei retrospective constă în construcția volumului, rolul de prolog și epilog jucându-l ciclurile Rame captive din Ithaca și Cântece de mântuire. Mitologizarea orașului în care trăiește, schimbarea la față a împrejurimilor și împrejurărilor - iată noutatea de viziune la I. și totodată formula lui poetică. Apelul la mitologie aduce
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
o scrisoare de întâmpinare), Sorana Gurian, Gala Galaction (La învierea Domnului, Ziua liniștei), Mihail Sebastian (Galaction - o amintire). O mențiune se cuvine articolelor lui Mihail Sadoveanu, care acum își începe campania ziaristică în favoarea noii puteri: Reforma agrară, Salut congresiștilor ARLUS, Prolog în trecut, Către altă viață, Predică în săptămâna sfântă. Despre moartea lui Mihail Sebastian scrie Tudor Teodorescu-Braniște. M.Pp.
JURNALUL DE DIMINEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287691_a_289020]
-
din propaganda în Rusia (1917), București, 1928; Fabule, București, 1928; Poezia dramatică, București, 1928; Poezia lirică românească, București, 1928; La Science de la littérature, I-II, Paris, 1928-1929; Capodopera, opera de talent și opera de virtuozitate, București, 1929; Dialoguri filosofice. Integralismul (Prolog. Principii. Lumea fizică. Lumea sufletească), București, 1929; Curs de enciclopedie literară și clasificări literare, București, 1929; În ce constă cursul de literatură românească?, București, 1930; Nouveau point de vue dans l’étude de la littérature, București, 1931; Primul congres de istorie
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
ce să ne mândrim, București, 1903; Considerațiuni critice asupra poesiei noastre poporane, vol. I: Doine, București, 1903; Două drame țărănești (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1903; Închinare praznicului adormirii de patru veacuri a lui Ștefan-Vodă-Cel-Mare și Sfânt, București, 1904; Prolog în 16 cântări la „Povestea neamului de la Traian la Carol I. 106-1906”, de Alexandru Davila, București, 1906; Versuri din „Povestea neamului” (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1906; Carol-Vodă-Fătfrumos, București, 1907; O părere în chestia țărănească, București, 1907; Din vatra
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
doua zî să usucă, / Ca-n cuptori când o aruncă”), contradicția vremelnicie - perenitate se estompează într-un proces de superioară înțelegere a continuității și devenirii perpetue. Asupra motivului nestatorniciei sorții, D. va reveni în anii exilului său polonez, când traduce prologul tragediei Erophile a poetului și dramaturgului cretan Gheorghios Chortatzis, creație a barocului, cu sugestii din Tasso, dar mai cu seamă din Giambattista Giraldi Cinzio, autorul tragediei Orbecche (1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dar mai cu seamă din Giambattista Giraldi Cinzio, autorul tragediei Orbecche (1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul unei istorii în care dragostea înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre traducerile lui D., ca într-o arhaică versiune a Panoramei deșertăciunilor, alaiul fantomatic al „chesarilor” de altădată invocând visul de glorie al cetăților spulberate
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]