2,059 matches
-
a lungul Întregii traversade pe Vía Augusta Înspre partea de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta cerul Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nedespărțit, Însă viața trebuie că știe ceva ce noi nu știm. N-am mai avut prieteni ca ei și nu cred că voi mai avea. Sper să găsești ceea ce cauți, Daniel. 26 Era aproape miezul dimineții cînd am ajuns pe promenada Bonanova, fiecare retras În propriile gînduri. Nu aveam nici o Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ziarul lui, dezinteresat. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, am băgat de seamă că Fermín se făcuse ghem sub pardesiu și tot trăgea la aghioase, cu gura deschisă și cu chipul fericit. Autobuzul se prelingea printre domnii scrobiți pe de promenada San Gervasio, cînd Fermín se deșteptă brusc. L-am visat pe părintele Fernando, Îmi zise. Numai că În visul meu, era echipat ca centru Înaintaș la Real Madrid și avea lîngă el cupa Ligii, de aur lucitor și curată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre albastre. Din furtună mai rămăsese un suflu de burniță rece. Am vrut să-i Înapoiez cheia, Însă Bea mi-a poruncit dintr-o privire să o păstrez eu. Am coborît pînă la promenada San Gervasio, În speranța că vom găsi un taxi sau un autobuz. Mergeam În tăcere, de mînă, fără să ne privim. — N-am să mă mai pot Întîlni cu tine pînă marți, zise Bea cu voce tremurătoare, ca și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
loc Între zidurile acelei case vechi, că restul orașului nu ne aparținea. Mi s-a părut chiar că fermitatea atingerii ei pălea pe măsură ce ne Îndepărtam de locul acela, că forța și căldura ei se diminuau cu fiecare pas. Ajunși pe promenadă, am constatat că străzile erau, practic, pustii. Aici n-o să găsim nimic, zise Bea. Mai bine să coborîm pe Balmes. Am apucat-o pe strada Balmes cu pași hotărîți, mergînd pe sub coroanele copacilor ca să ne ferim de burniță și, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și jumătate. Șoferul mă lăsă la poartă. O alee străjuită de chiparoși se ridica În ceață. Chiar și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mi-am Închipuit că trebuie să fie iubita ta. Palacios Își coborî privirea și se topi În amurg. Am rămas deconcertat, privind luminile mașinii cum se pierdeau În tenebrele albastre și stacojii. În scurt timp, am apucat-o Înapoi spre promenada Colón, repetînd acele ultime cuvinte ale Nuriei Monfort, fără să le găsesc vreun sens. CÎnd am ajuns În piața Portal de la Paz, m-am oprit să contemplu cheiurile, lîngă debarcaderul șalupelor. M-am așezat pe treptele ce se afundau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă. Nemulțumirea lor și-o exprimau strângându-și degetele În pumni și agitându-le În aer sau prin lovituri de bocanc În tocul ușii. În timpul promenadei, masterandul avea să se ferească să dea nas În nas cu ei, tocmai pentru a nu cădea pradă instinctelor primare prin care aceste brute cu chip uman, Împărțind lovituri În stânga și În dreapta, Încercau prin forță, călcând peste cadavre, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în vârstă, cu acumularea învățămintelor oferite de familie, de școală, de viață. În plimbările zilnice cu nepoțica mea, în orele petrecute în parcul Copou sau stând pe băncile inspirat așezate pe unele artere de circulație, folosite și ca locuri de promenadă, fetița mă asaltează cu multe și neașteptate întrebări dintre cele mai diverse. Mărturisesc că nu de puține ori sunt pus în dificultate atunci când încercările mele de a-i da explicații pe măsura puterii ei de înțelegere nu reușesc. Privirile și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
celălalt pe lume, Jonathan. El nu-și crede urechilor. Vrei bani? — O, nu este nevoie să fii rău cu mine în privința asta. Îmi trebuie ceva ca să mă pun din nou pe picioare. Când închid ochii, văd acea terasă minunată pe promenada stâncoasă și pe mine în fața ei, ținând un mic heruvim în brațe. Nu am bani. Domnul Spavin îi administrează până împlinesc douăzeci și unu de ani. Mătușa Berthilda scuipă pe alee. — Samuel Spavin. Întotdeauna o să-mi stea în gât acel Samuel Spavin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
numit „un oraș cu un farmec poetic“. Stilul arhitectural sudic a fost copiat cu fidelitate. Când a fost gata, palatul era transformat într-o pictură vie de o frumusețe fără egal. Îmi plăcea foarte mult să mă plimb pe Lunga Promenadă, un coridor acoperit împărțit în două sute de secțiuni. Începeam de la Poarta Invită-Luna, la est, și încheiam la Pavilionul Stâncii-de-Zece-Picioare. Într-o zi, când m-am oprit să mă odihnesc la Poarta Norilor Care Se Risipesc, m-am gândit la doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de tencuială. —în ordine, a zis Luke pe un ton neutru. E bine că știu. Ia să-ți vedem și cărțile, a continuat aplecându-se. Din fericire, își înfășurase un prosop în jurul părților mișcătoare, așa că nu eram prea distrasă de promenada lui prin cameră. Ce fel de persoană ești în realitate? Bun, ai Operele complete ale lui Patrick Kavanagh. Exact așa cum mi-ai spus în noaptea în care ne-am întâlnit. E bine de știut că fata nu minte. —Vino-ncoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
t!», zice ea la văzut), ba prea ger («De mi-or ’ghețat mațălie», zice ea, Însă noi ne prefacem că n-am auzit, așa ceva la noi nici țăranii nu spun). Se plânge mereu că n-are kino, că n-are promenadă pe unde să se promeneze - «Să dau un tur pe Corzo» - și noi iară ne prefacem că nu i-am băgat de seamă turul promenat - ca la ei, la Alba Iulia; ca la Sibii, unde-a făcut ea școala Normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Din fericire pentru mine, nu-l cunosc pe Ali Madani... Și sper să nu fiu niciodată nevoit să-l cunosc. — Știi unde-l pot găsi? — La minister, presupun. — Unde e ministerul? — Coborând pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zgomot surd ce devenea tot mai intens pe măsură ce înainta, un zgomot monoton și constant pe care nu reușea să-l recunoască, dar îi amintea de zgomotul unei pietre uriașe lovite ritmic de o suprafață de pământ bătătorit. Traversă o amplă promenadă cu care părea că se sfârșește orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se și întorcându-se, într-un soi de dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
consideraseră ale lor timp de un secol. Aprinse una din frumoasele lui țigări turcești cu eleganta ei imamea, se ridică în picioare și se apropie de fereastră, de unde admiră marea liniștită, plaja pustie în acea perioadă a anului și larga promenadă maritimă, întrebându-se dacă sosise momentul să părăsească definitiv acel birou care îi plăcea atât de mult. Străbătuse un drum lung ca să ajungă până acolo, un drum ce implicase întemnițarea unui om pe care, în fond, îl admira și supunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Împreună, soț și soție, braț la braț, de-a fi Învăluiți de aceleași priviri străine, și până târziu În noapte evitam să ne Întoarcem În cabina pe care o alesesem, totuși, printre cele mai spațioase de pe pachebot. Culmea plăcerii era promenada de seară. De Îndată ce ne Încheiam cina, mergeam să căutăm un ofițer, Întotdeauna același, care ne conducea la un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam la Întâmplare câteva catrene, apoi, luând ascensorul, urcam până la locul de promenadă, unde, fără să ne pese prea tare că am putea fi spionați, schimbam o sărutare caldă În aer liber. Noaptea târziu, duceam Manuscrisul În camera noastră, unde petrecea noaptea Înainte de a fi pus la loc, dimineața, În același seif, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care considerase potrivit să-l numească Sun Yat Sen, Într-un omagiu ambiguu față de izbăvitorul Chinei. Dar nimic nu reușea să-i descrețească fruntea lui Șirin. Seara, la cină, rămase tăcută; părea slăbită. Am considerat, așadar, prudent să renunțăm la promenada noastră rituală și am lăsat Manuscrisul În seif. Ne Întoarserăm să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit să adorm așa de devreme, Îmi petrecui o bună parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cufund iarăși În Întuneric, gata să mă abandonez fără teamă himerelor trecutului: o frază azvârlită Într-un salon din Istanbul, două nopți albe la Tabriz, un brasero, iarna la Zarganda. Și, din ultima călătorie, această scenă: urcaserăm la locul de promenadă, Într-un colț Întunecat și pustiu, schimbaserăm o lungă sărutare. Ca să-i prind chipul În mâini, așezasem Manuscrisul pe un loc plat, pe o bornă de amarare. Când Îl zărise, Șirin izbucnise În râs, se Îndepărtase, apoi, cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alți prieteni și am pilit câte ceva. Nu exagerat, doar așa, de deschidere, pe sponci, că suntem și într-o mică pană financiară. Din motive evidente, de criză economică. După aia, am ieșit să ne plimbăm în grup, pe bulevard. Pe promenadă, am văzut lumină la muzeu și toate afișele alea cu "Accesul gratuit" și ne-am gândit, ce-ar fi să ne mai culturalizăm și noi un pic, domnule? Că nu e bine numai prin cârciumi! Am intrat, am văzut că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
amintirea învăluită în mister a cimitirului cu nume străine de aventurieri și funcționari ai Comisiei Dunării și vagi imagini de case vechi ale unei lumi apuse, înșirate de-a lungul Dunării. Am găsit cheiul Dunării mult mai animat, cu o promenadă plăcută și destul de plină de străini, dar fără casele vechi din amintirile mele. În afară de clădirea impună toare a vechii Comisii a Dunării, celelalte fuseseră dărîmate sau așteptau în tăcere să-și dea obștescul sfîrșit. Doar două case vechi, îmbrăcate în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin tot ce a făcut pentru oameni !” - explică, pe post, și un avocat. În două ore cît am mîncat, nimeni nu a pomenit ceva despre legalitate. și am ajuns la Buziaș. Mai fusesem acolo în tinerețe. Acum era o ruină. Promenada aco perită din lemn traforat din parcul secular, o bijuterie unică în România, atîrna în franjuri putreziți, iar în Vila Franz Josef niște chiloți erau agățați la o fereastră. „Un străin nu ar putea înțelege nimic din asta !” - zice soția
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]