14,695 matches
-
Italiei. La un concert, în care se cîntă Beethoven și Lizst, deși muzica e lină și melodioasă (sau poate din chiar acest motiv), izbucnește în plîns. După care, ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz. "Te rog vino...". Ștabul de la Propagandă (și Agitație), mare ronțăitor de semințe (v. Feuerbach), îi pregătise lui Ghiță Dej o masă trăznet: țiganii diblari fuseseră urcați în copacii livezii. Păsări cîntătoare. Paradis terestru. Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
neconcludent este descrisă fracturarea tragică a literaturii române în urma instaurării comunismului în România. Metamorfozele grotești prin care a trecut creația literară la noi după cel de-al doilea război mondial din cauza încercărilor autorităților de-a o folosi ca mijloc de propagandă, ca și ingenioasele forme de disimulare utilizate de scriitori pentru a supraviețui terorii ideologice sunt înregistrate accidental și superficial de istoricul literar. Mulți scriitori din această epocă au - așa cum apar în cartea lui Dumitru Micu - aerul unor oameni fericiți și
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
dat, pe intelectualii de stînga, ele n-au procedat așa din rațiuni ideologice, fiindcă, de exemplu, ar fi considerat că dreapta e bună, iar stînga e rea. Rațiunile țineau de siguranța națională. Stînga a fost însă mereu prada ușoară a propagandei comuniste. O carte cum e aceea a lui Koch (care nu i-a plăcut d-lui Iorgulescu, în treacăt fie zis) despre Sfîrșitul inocenței adună un material uriaș din care se vede bine la ce viclenie ticăloasă ajunseseră serviciile secrete
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
carte cum e aceea a lui Koch (care nu i-a plăcut d-lui Iorgulescu, în treacăt fie zis) despre Sfîrșitul inocenței adună un material uriaș din care se vede bine la ce viclenie ticăloasă ajunseseră serviciile secrete și de propagandă sovietice, urcă din anii '20-'30 ai secolului 20, în recrutarea unor mari personalități. Utilizînd orice mijloc ticălos și orice idee nobilă, ideea de pace ori aceea de solidaritate, sovieticii finanțau organizații internaționale devenite oficine de spionaj comunist, agenturi destabilizatoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
a fi măcar membru în Consiliu). După dispariția lui Ulici, Comitetul Director i-a dat atribuții care se limitau la organizarea Conferinței. S-a folosit abuziv de ele, sfîrșind prin a participa la toate adunările din filiale ca să-și facă propagandă, trăgînd sfori, împărțind promisiuni și discreditîndu-și contracandidații. Lucru și mai grav: nu pe banii săi, ci pe ai Uniunii a bătut filialele. Și, venind vorba de bani, trebuie spus că actuala conducere dă dovadă de o totală netransparență a gestiunii
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
mediile de afaceri. Suspiciunea reciprocă, sentimentul frustrant, mărturisit sau nu, că spațiul celuilalt este inaccesibil, că lumea artistului este fundamental revoltată și incurabil pauperă, iar mediile de afaceri funciarmente acefale și obligatoriu insensibile, nu este decît o construcție rudimentară a propagandei comuniste și un produs al mentalității bastarde specifice comunităților asistate. De-a lungul întregii istorii a culturii, inclusiv în momentele ei grele și potrivnice construcțiilor simbolice, actul artistic a avut nevoie de susținere financiară, iar artistul a provocat și a
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
asta înseamnă..."" etc. "Trezor" (astfel este poreclit administratorul-șef al cuvintelor) instituie un "rit T", care înseamnă înlocuirea realității cu o realitate lingvistică - reprezentare parabolică a ceea ce se întâmplă într-o țară comunistă. "Trezor" este, de fapt, un secretar cu propaganda, proiectat într-un plan metafizic. El elaborează, cu o sagacitate diabolică, principii de cenzurare a limbajului, inclusiv a timpurilor verbale, în funcție de obiectivele sale propagandistice. În aparență abstras și impersonal, Ștefan Aug. Doinaș este în realitate un om de atitudine (așa cum
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
că mai bine de jumătate din titlurile și autorii pe care i-am găsit strîng praf pe rafturile unei biblioteci universitare americane încă din anii '60 și '70. Ceea ce înseamnă, inevitabil, că această jumătate reprezintă documente de partid, texte de propagandă, obscure broșuri menite să popularizeze imaginea unei prospere Românii socialiste. Hotărît, cultura română nu e bine reprezentată în străinătate. Să nu ne mire, prin urmare, grav distorsionatele imagini, uneori strident unilaterale, pe care le produc occidentalii înșiși. Fundația Culturală Română
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
României care au făcut rău țării adoptînd puncte de vedere extremiste, xenofobe sau antisemite. E pentru prima oară că președintele Iliescu nu numai că își ia distanță de propagatorii extremismului, dar își expune clar poziția față de punctele sensibile ale acestei propagande. Faptul e cu atît mai important cu cît, în urmă cu doar cîțiva ani, președintele Iliescu, aflat tot în exercițiul acestei funcțiuni, declara că guvernezi cu cine poți, pentru a justifica coaliția patrulaterului roșu, coaliție în care se afla PUNR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
Gheorghe Grigurcu Desigur, Ana Blanadiana e azi cea mai cunoscută poetă din România. Celebritatea sa literară e însoțită și augmentată de una de ordin cetățenesc, asociere de astădată benefică, menită a spăla rușinea bardului politizat, aflat la remorca propagandei totalitare, așa cum s-a întrupat în numeroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian Păunescu. Întrebarea care se pune (și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi sinonimă cu o supremă satisfacție, cu
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
e de prost gust, în viața spirituală, să fii intolerant și rigid cu cei de-o altă religie decît tine, să refuzi dialogul doar fiindcă te afli printre majoritari, să amesteci religia în treburile statului făcînd, ca om al bisericii, propagandă contra schimbării unor prevederi ale Codului penal; e de prost gust, în viața noastră cea de toate zilele, să stropești cu noroi din fuga mașinii de ultimul tip pe cei care merg pe jos, să ucizi peisajul plantînd în mijlocul pădurii
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
iartă-mi lipsa de modestie. Dincolo de asta nu cred că am ce fora. Poate, uite, am presimțit, dacă vrei, cum simt caii cutremurul care vine, tot timpul, dar n -aveam dovada, că trăim într-un loc violent. Mai tîrziu, cînd propaganda ne sufoca și nu ne lăsa să uităm nici o clipă în ce lume trăim, l-am simțit violent și în același timp artificial. Aveam același tip de senzație neliniștitoare din filmele lui Hitchcock, că se petrece ceva atroce, că nu știu cum
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
mai ales, nevorbindu-se cu noi așa ceva, nu știam care sînt bunii și care răii. Mai degrabă ei păreau răii, coloana aceea de deținuți, fiindcă erau urîți. Toată copilăria noastră, a celor supuși în anii cincizeci asalturilor realității și ale propagandei s-a desfășurat sub semnul acestei schizofrenii. De unde teribila, iremidiabila nevroză. Patapievici zicea că sănătatea mintală a omului depinde de cantitatea de adevăr din viața lui. Toți mințim și-n viața fiecăruia dintre noi există minciună. Există-n viața unora
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
că romanii erau ei înșiși traci, iar limba latină un dialect tracic. Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea legitimitate politică, ea a fost preluată pe scară din ce în ce mai largă găsindu-și ca instrument predilect de propagandă revista de tristă amintire Săptămâna. Paralel, s-a lansat o nouă teorie, a protocronismului conform căreia în domeniul culturii românii au inventat totul și s-au dezvoltat fără să fi suferit vreo influență. Pe aceeași linie se situează și teoria
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Pentru că partidele din opoziție - cărora li s-a alăturat tot timpul, dar din rațiuni diferite, partidul "România Mare" - încearcă să ne convingă că "înainte" (subînțeles: pe vremea noastră) "era mai bine", pentru a ne câștiga sufragiile. Cădem ușor în plasa propagandei lor, pentru că încă nu ne-am dumirit că elogierea unui trecut idilic luat în posesie face parte din trucurile jocului democratic; *Pentru că... Aici putem deschide o listă-fluviu de motivații individuale: "înainte" eram primar/secretar de partid/director/activist etc., adică
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
construcțiilor ilegale, și împotriva scumpirii electricității ori a căldurii. Nu-mi trece prin minte să neg existența protestatarilor reali și a păgubiților reali. Problema e că aceștia sunt mult mai puțin numeroși decât ni s-a indus prin aparatul de propagandă rămas intact al PDSR-ului. Faptul că unul din mahării SRI-ului, pus în funcție de către Emil Constantinescu, e recuperat cu surle și trâmbițe de noua putere, ca și constatarea d-lui Ioan Talpeș că sub Constantinescu s-au făcut extrem de
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
Catrinel Popa Editura Fundației Culturale Române publică, în limba engleză, cartea criticului Eugen Negrici, Literature and Propaganda in Communist Romania, care poate stîrni, în egală măsură, interesul publicului străin - confruntat dintr-o dată cu o realitate atipică, în genul celei surprinse de Czselaw Milosz în Gîndirea captivă, dar și noii generații de cititori autohtoni, care nu au parcurs, din
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
totul trebuie privit ca o replică, ca o reacție de autoapărare și, în ultimă instanță, ca un mijloc de supraviețuire. Demonstrația apelează la argumente ce țin de competența istoricului literar (trecerea în revistă a celor patru decenii de agitație și propagandă, de la faza fundamentalistă a regimului comunist pînă la cea a naționalismului ceaușist, cu tot cortegiul de fenomenele aberante, inclusiv panorama stranie pe care o oferă literatura acelor ani), dar și la argumente care ar putea constitui apanajul celor preocupați, ca
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
s-ar constitui, la un moment dat ca disciplină, nu ar putea să ignore o asemenea perspectivă. În analiza literaturii propagandistice, mai cu seamă a aceleia din faza fundamentalistă a regimului, autorul recurge la analogia cu paradigma religioasă. Dacă scopul propagandei era să pregătească soldații partidului, fervenți susținători ai idealului comunist, dacă se urmărea în primul rînd transformarea datelor ideologiei în sentimente active, schimbarea în mod radical a mentalităților și crearea omului nou, atunci ce alt mijloc putea fi mai eficient
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
schimbarea în mod radical a mentalităților și crearea omului nou, atunci ce alt mijloc putea fi mai eficient decît repetarea acelorași teme, cu mici variațiuni, întocmai ca în incantațiile din timpul ritualurilor religioase? Ca orice religie în faza sa fundamentalistă, propaganda urmărea, prin această reluare neistovită de teme și formule, să le insufle adepților săi cultul sfinților martiri (soldatul sovietic, eroul civilizator), cultul apostolilor credinței (Lenin, Stalin), cultul bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d.
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru cunoscători, aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele amintesc mai vechile preocupări ale criticului, care, propunea în loc de postfață la Poezia unei religii politice, un Scurt istoric al propagandei prin poezie, în care regăsim un model asemănător de analiză a poeziei proletcultiste. Evident, în lucrarea de față, autorul abordează mai multe probleme, își sistematizează altfel materialul, se ocupă și de proză, lansează teoria "culoarelor", pe care scriitorii erau nevoiți
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
pe larg de protocronism, ca fenomen tipic de anormalitate a literaturii noastre, ca și de miturile care ne bîntuie imaginarul colectiv (acela al patriei primejduite, al străinului rău, al salvatorului etc.), și care au fost atît de bine speculate de propagandă. Autorul se ocupă și de dimensiunea stilistică a textelor, considerînd că trăsătura lor cea mai importantă este accesibilitatea; aceasta era obținută fie prin recursul la tipare stilistice consacrate (eminescian, coșbucian), fie prin împrumutarea unor formule populare (acela al baladei, de
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
-și pierde valoarea practică." Dacă la considerațiile de pînă acum adăugăm și calitatea excepțională a traducerii, realizată de Mihai Codreanu și Brenda Walker, nu ne rămîne decît să sperăm că lucrarea va stîrni interesul cititorilor străini. Eugen Negrici - Literature and Propaganda in Communist Romania, The Romanian Cultural Fundation Publishing House, Bucharest, 2000, English version by Mihai Codreanu, translation revised by Brenda Walker, 127 pag., f. p.
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
artistului să zburde în voie, ci acela, mult mai grav și deja verificat, că subiectele sînt importante în sine, ca pictorul nu se slujește de subiecte, ci slujește necondiționat subiectul și transformă în mod voluntar pictură într-o acțiune de propagandă și denunț. Privilegiate moral, în ochii pictorului, chiar prin statutul lor social plin de umilințe și de precarități, personajele sale capătă, ipso facto, o statura cvasimitologică și dreptul la o reprezentare mincinoasă artistic și tendențioasa moral. Privit în ansamblu, Ressu
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
și Președinția. Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au dispărut. Alegerile au fost cîștigate, gata, agitatorii nu mai aveau nici o treabă în Hală. Au redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce făceau propagandă în colț, la "pîine la vatră". Ce pîine la vatră! Pretext. Au spurcat, au cîștigat. (Spurci și cîștigi!). Gata. Acasă. La telejurnal. *** Poartă americanii o grijă specială (și permanentă) Austriei. De nu i-ar fi purtat-o, soarta țării între
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]