739 matches
-
onest chiar de la început, într-o inedită artă poetică ce deschide cartea, Palinodie, să nu ceară "argumente/ nici înveșmântarea ideii în materie sensibilă"). Și totuși, deși poemelor marca Acosmei pare a le lipsi orice intenție lirică, orice proiecție hiperbolică, orice propensiune spre mit, metaforă sau metafizică, cititorul nu trebuie să se resemneze. El descoperă că există o poeticitate de substanță în înșiruirea, plină de o cruzime deloc studiată, de tranches de vie specifice: individuale și nu prea, autobiografice și nu prea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că le va opri undeva de-a lungul tubului digestiv. Din succesiunea neutrală și lentă a enunțurilor (de regulă absolut albe, metaforic vorbind), se încheagă în orice caz tablouri tulburătoare dintr-o existență aproape vidă, aproape nulă, cum spuneam, ca propensiune spre vreunul dintre misteriile ontologice sau spre transcendentul salvator; mai mult chiar, pusă între paranteze. Actantul consumă și se lasă consumat de o serie de gesturi lente, meticuloase în felul lor, dar fără niciun sens aparent, blocate într-o succesiune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de praf și să facă ordine, fără sensibilitate și fără emoție"91. Eliminând orice posibilă raportare biografică în receptarea textului, critica autohtonă păstrează o voce conservatoare, reținându-se de la trasarea unei viziuni necanonice și neconforme cu așteptările obișnuite ale domeniului său. Propensiunea spre un nou fir interpretativ, impus de domenii precum estetica, retorica, lingvistica, filosofia sau psihologia este respinsă de la bun început, ca rezultat al asocierii muncii critice cu rigoarea și cu conservatorismul, impus de studii de istorie literară și de dicționare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impuse din afară)"56. Totuși, aceste teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
profanări ireversibile, mergînd pînă la crima finală. Un roman profund corsican, cu accente de tragedie greacă antică. Pentru că, inevitabil, desfășurarea firelor narative conduce spre ideea că toate bunele intenții și visele de fericire sunt pînă la urmă măcinate de eterna propensiune a sufletului uman spre corupere. Patru destine principale se înlănțuie cu suflul aspru și torid al insulei, pe care fiecare a încercat s-o părăsească, dar care îi atrage magnetic și malefic înapoi: bătrînul Marcel, care a plecat la război
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la aceasta se reduce arta fragmentului" (C, p.990). Doar gîndirea discontinuă, în care cuvintele care se lovesc între ele ajung să confere o părelnicie de intensitate reală și de viață la ceea ce altfel înțepenește într-o expresie unică. Această propensiune pare înnăscută, aproape fiziologică : Nu am resimțit vreodată un imbold într-un sens anume fără a încerca imboldul contrar aproape în același timp. Într-atît e de mare la mine grija... de obiectivitate" (p.743), ricanează el. Și atunci, se refugiază
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism etc. Spre deosebire de Stuart Sim169, care observă o propensiune a filosofiei postmoderne către critica și destabilizarea altor teorii mai curând decât pentru articularea unei viziuni pozitive proprii, Vattimo insistă asupra unui postmodernism activ. Dacă disoluția valorilor poate fi preluată sub forma unui postmodernism reactiv, a propune nihilismul ca pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau chiar într-o "absență" (la fel cum literatura, pentru Hassan, devine o "literatură a tăcerii"). 5. Neprezentabilul. Nereprezentabilul. Textele postmoderne tind să eludeze referentul extern, să devină autoreferențiale, în dorința de a celebra dispariția conceptului de realitate. Kristeva observă propensiunea spre inomabil (atroce, oribil, obscen etc.) ca fiind o altă fațetă a nereprezentabilului unui discurs postmodern. Hassan face referire la arta postmodernă, unde găsește variate exemple pentru a susține aceste trăsături, și pe care o caracterizează ca fiind aniconică. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și, ca de obicei, să ne grăbim să înghițim, încă de la început, pastila amară a conceptelor, pentru a putea savura dulceața prozelor disecate, subsecvent, în secțiunile analitice). Fiecare pagină întoarsă ne va aduce mai aproape de temuta heart of darkness (antipatica propensiune auctorială pentru referințe intertextuale începe deja să se manifeste). De aici înainte, nici unul dintre noi nu mai este în siguranță. Și, de ce să nu fim sinceri, chiar ne dorim să fie astfel 7; altminteri, eu nu aș fi scris această
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al damnării. Nu pot încheia succinta trecere în revistă a numelor relevante pentru secolul al XVIII-lea fără a menționa contribuția lui William Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se înscrie în tipicul goticului, ci reifică propensiunea pentru exoticul oriental al Califului de la Fonthill, cum era poreclit autorul său. Publicată, inițial, în franceză, opera descrie aventurile rocambolești ale eroului eponim, nepot al lui Harun al-Rashid, și ale iubitei acestuia, Nouronihar. Setting-ul pare desprins din Halima, duhul Șeherezadei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere, în aceste rânduri, un genuin regal al teribilului. * * * Barbu Delavrancea introduce, la noi, teroarea somnambulică, obsesia morții violente care transcende orice formă de control rațional. Trubadurul (1887)56 reprezintă o confirmare a acestei propensiuni auctoriale. Pe tot parcursul nuvelei, după cum observă și Al. Săndulescu, "elementele naturaliste sunt aproape indisolubil legate de cele romantic pesimiste" (1964: 129-30). Dacă este adevărat, după cum demonstrează Al. Niculescu 57, că stilul lui Delavrancea este inspirat, în mare măsură, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inegalabil. Cărtărescu are un stil inconfundabil, dublat de o imaginație debordantă, aptă de a coagula scene terifiante ex nihilo și de a le menține intensitatea pe parcursul unor fragmente epice consistente. Punctând, precum am făcut-o și eu pe parcursul acestei subsecțiuni, propensiunea autorului pentru macroopozițiile ontologice, Nicolae Manolescu are dreptate să afirme că "[n]imeni n-a mai scris la noi o proză atât de densă și de profundă, populată de făpturi deopotrivă reale și simbolice, [...] atrasă magnetic de promiscua subterană psihanalitică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reper inițial. În ceea ce privește raportarea critică la istorie, trei sunt accentele specifice lui Benjamin: o pers pectivă arheologică, vizând „salvarea“ și „păstrarea“ unui trecut pe care modernitatea amenință, în viteza proceselor sale de selecție, să-l uite; o perspectivă memorialistică, opusă „propensiunii moderne pentru amnezie“, cum numește Gilloch orientarea spre viitor a privirii istorice; o perspectivă dialectică, prin care prezentul și trecutul sunt așezate în tensiunea infinită a unei clipe. 4.1.1. Dimensiunea politică a experienței urbane Deconstrucția clipei prezente în vederea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe fundalul unui peisaj oniric, din recuzita căruia fac parte un castel, un lac, lebede, pădurea. Prințesa are aerul melancolic-visător care o integrează numaidecât fundalului, pare să emane din el și să-i aparțină deopotrivă, deși există la Loghi această propensiune spre artificialitate care se relevă ca teatralizare a compozițiilor sale, cu un cadru și o recuzită împrumutate adesea din pictura simbolistă germană, și cu un motiv autohton, de obicei de factură folclorică. Ca și în Orientala sau Trufie patriciană, semnătura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor suflete de femei (pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al virtuților consacrării religioase, corpul feminin este posedat de un demonism care nu mai are nimic din factura efuziunilor romantice cu expresia fulminantă a afectelor. Pulsiunilor sentimentale le-au luat locul pulsiunile sexuale și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea imobilă, crisparea nervoasă, sau încă ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment semnificativ"358. Simptomele marii nevroze, Charcot le identifica în procesiunile dansante la școala de pictură a lui Brughel desemnate cu numele de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albe, una se sprijină de o alta închipuind o relație matern-surorală, cele trei din mijloc au o atitudine de devot, cu mâinile ridicate. Întreaga compoziție evocă simplitatea și armonia unui spectacol perfect asamblat al unei trupe de balet. Se vede propensiunea Ceciliei Cuțescu-Storck pentru ansambluri grațioase, unde fiecare personaj face parte din țesătura unei coregrafii hieratice, asemeni unei mandale. Coregrafia simbolismului pantomimic apare și într-o pictură decorativă murală de mai mari dimensiuni care împodobește unul dintre zidurile parterului casei familiei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cercetările referitoare la ținuturile arabo-levantine la Universitatea din Tel Aviv. Totodată, la Londra au fost traduse și reeditate unele lucrări și documente cartografice realizate în secolele X-XV de geografii arabi Ibn Khaldun, Ibn Haukal și Farisi al-Istakhri. B. În Franța Propensiunea colonială a Franței asupra teritoriilor arabo-maghrebiene încă din cursul secolului al XIXlea și preluarea “sub mandat” a altora după 1918 (Siria, Liban), a determinat în consecință și interesul mediilor științifice franceze pentru studierea acestor regiuni din perspectiva evaluării situației politico-administrative
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
revista de geografie și geopolitică “Hérodote” și a reintrodus în anii ’70 geopolitica în școala franceză, debarasată de stigmatul nazismului. A promovat conceptele de teritorialitate și reprezentare, menite a evidenția raporturile de forțe din regiunile analizate și a criticat totodată propensiunea pentru modele din teoriile și practica de lucru a lui Roger Brunet. Împreună cu soția sa, Camille Lacoste (de formație etnolog), a realizat cercetări îndelungate asupra regiunii maghrebiene, materializate în studiile “L’État du Maghreb” (1991), “Maghreb, people et civilisation” (1995
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
the Greater Middle East”. 4.6. Școala italiană - interesată de coasta mediteraneeană de vis-à-vis Poziția de centralitate în bazinul mediteraneean și de interfață cu lumea arabă nord-africană, asigură Italiei caracterul de pivot regional în receptarea/distribuția fluxurilor economice, ceea ce explică propensiunea școlii de geografie politică italiene pentru studierea predilectă a spațiului arab circummediteraneean și a raporturilor funcționale euro-arabe structurate în acest spațiu geopolitic. Demersurile științifice din această categorie se desfășoară atât în universități, cât și la nivelul unor organisme guvernamentale specializate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
concluzii asupra motivelor popularității extremei drepte și a constanței ei pe scena politică românească. Caracteristicile extremei drepte: origini culturale și istorice Pentru început, vom căuta să înțelegem de ce extrema dreaptă are o ideologie atât de atractivă pentru români. Cauzele acestei propensiuni se regăsesc în câteva trăsături specifice, pe care am încercat să le rezumăm sub forma a trei paradoxuri identificate inițial de Sorin Alexandrescu. Încă de la începutul secolului trecut, România s-a văzut pusă în fața recuperării unui decalaj economic și politic
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
20 de state au optat pentru modelul statutului unitar centralizat, 3 sunt state federale (E.A.U., Sudan, Comore), iar în Irak a fost adoptat după 2003 un model regional “sui generis”, cu trei provincii autonome în Kurdistanul irakian. ceea ce ilustrează propensiunea spre modelul regimurilor autoritare în lumea arabă. Spațiul politico-geografic arabofon mai cuprinde 11 teritorii dependente (7 teritorii dependente de Spania, 1 de Franța, 2 de Oman, 1 de E.A.U.), 26 de teritorii cu statut politico-juridic special (2 condominiumuri, 2
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
20 de state au optat pentru modelul statutului unitar centralizat, 3 sunt state federale (E.A.U., Sudan, Comore), iar în Irak a fost adoptat după 2003 un model regional “sui generis”, cu trei provincii autonome în Kurdistanul irakian. ceea ce ilustrează propensiunea spre modelul regimurilor autoritare în lumea arabă. Spațiul politico geografic arabofon mai cuprinde 11 teritorii dependente (7 teritorii dependente de Spania, 1 de Franța, 2 de Oman, 1 de E.A.U.), 26 de teritorii cu statut politico-juridic special (2 condominiumuri
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
a statelor arabofone au manifestat o apetență de aderare ridicată; doar statele afectate de diferite evenimente conflictuale au înregistrat unele sincope pe această linie (Algeria, Irak, Liban, Libia) sau chiar tendințe descendente (Somalia). Spațializarea integrării în structurile regionale denotă o propensiune pentru organizațiile afro-asiatice și asiatice, deși un număr 10 state au manifestat preferințe aproximativ egale pentru organisme din toate spațiile limitrofe. Relevant este că 80% din întrunirile organizațiilor panarabe s-au desfășurat pe bordura sud și est-mediteraneeană, ce apare astfel
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
al strategiilor de dezvoltare durabilă și de asigurare a securității proprii. Fluxurile de investiții ale statelor arabe mediteraneene au fost orientate majoritar către U.E., cu ponderi în ordine crescătoare dinspre Mashreq (est) spre Maghreb (vest), aspect ce ilustrează puternica lor propensiune euro mediteraneeană, iar pe de altă parte drasticul clivaj economic dintre statele arabo mediteraneene întoarse cu fața spre Europa dezvoltată și lumea africană subsahariană din sud împotmolită în paupera sa odisee existențială. Statele din Golful Persic, plus Egipt, Iordania și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]