1,085 matches
-
unor noi acoperișuri la nivel național stagnează...! Așa dar, nu-mi pot asuma răspunderea...!” Pentru a Încerca să convingă Tony Pavone ceru permisiunea să aprindă o țigară. Se scotoci vizibil prin buzunare și cum nu reuși să găsesscă ce căuta, propti servieta de marginea biroului În așa fel ca ministrul să opserve conținutul iar În final scoase din servietă un cartuși de Kent, din care dădu la iveală un pachet, aprinzând și oferindu-i și ministrului o țigară lăsând neglijent restul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Un agent din cei prezenți Îi puse la Îndemână câteva coale albe de hârtie și un creion făcând precizarea. „Pentru Început scrie - Declarație...!” Lct.Col.Tudose Ion, privi gânditor scrisul ordonat, perfect caligrafic, Își aprinse o țigară după care se propti În fața lui Tony Pavone, smiorcăindu-se. „Acum să scrii pe hârtie cu lux de anănunte, de ce dumneata ai ignorat decretul de lege emis de Șeful Statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, nepredând În termen surplusul de alimente aflat În custodia dumitale. Repede
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el. Doar că nu voia să păteze carpeta. Până la urmă au ajuns și în pat, care era înfățat cu lenjerie din aceea care se spală repede din imitație de bumbac care-i făcea Shebei pielea de găină. Connolly s-a proptit între perne. Iar apoi s-a ridicat și a început să cotrobăie în dulap și a scos o singură țigară, cam mototolită și o cutie de chibrituri. — Nimic nu se compara cu aia de după, nu? a zis el. Sheba își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea că bătrânul își înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite cu bolovani, bucăți de placaj lipite cu tot felul de deșeuri din plastic. Rezultatul obținut era urât și inegal, dar, în mod straniu, avea și o tușă artistică. Zach a tras tare de vâslă și-a manevrat barca înspre plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pierdut vederea și că mi-a dispărut simțul distanței pe cînd fixam zidul acoperit de țigle mici pătrate. Nu mi se părea prea ciudat nici dacă mi se Întîmpla să uit, brusc, fără nici un motiv, numele unei cunoștințe. M-am proptit bine În piciorul sting. Nu va trece mult... trebuie să mai aștept... și o să-mi revin... pentru că aveam convingerea că dincolo de curbă se Întindea platoul cu orașul lui și În el... propria mea casă. Deși incapabil să mi-l reamintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai degrabă eu eram cel care tremuram. Degetul mare pe care l-am proptit de marginea mesei, Încercînd să mă stăpînesc, se zgîlția precum Încheietura mîinii unui toboșar care Încerca să-și diminueze bătăile pentru a obține un pseudoefect melancolic. De necrezut! Forța de explozie este direct proporțională cu aceea de compresie. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cărțile acestei biblioteci. Uitându-și de sine, adormi pe canapeaua pe care era întins, îmbrăcat, cu mâinile sub cap ca-n tinerețe. Când am deschis poarta, mai devreme ca de obicei, Rex mi-a sărit înainte, cu labele din față proptindu-se vesel de mine; îl mângâiai; zăpada era spulberată de crivățul uscat de cu noapte. Intrai în hol, scuturându-mi mai întâi, picioarele de zăpadă pe grătarul de fier din față-mi, zgomot suficient ca un semnal abia așteptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a iubit. Și care te va iubi mereu, din depărtarea noului ei exil. Fie că voi întâlni moartea sau gloria, nu lăsa să fie întunecat chipul meu în inima ta! La prima lacrimă pe care o văzuse curgând, Abbad se proptise în coate la fereastră, prefăcând-se absorbit de ceva văzut în grădină. Fără să mă uit la scaunele goale care ne înconjurau, m-am lăsat să alunec jos, cu ochii încețoșați. Ca și cum Nur s-ar fi aflat în fața mea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cealaltă făcea semne grăbite, îndemnându-și fiii să alerge mai repede. În apropiere se auzi urletul lupilor. În acea clipă, totul se schimbă brusc. Valerius se văzu pe sine, adult, în mijlocul unui amfiteatru roman, strângând în mână o sabie, bine proptit pe picioare. Soarele la asfințit scălda arena într-o lumină roșiatică; o clipă, lumina aceea îl orbi. Mulțimea urla, încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un trident. Valerius îi întâlni privirea limpede, de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
niște lași în adâncul ființei lor. Frica e un tiran, dar ceva îmi spune că frica nu e lașă. Ba îmi vine să cred că frica e cât se poate de curajoasă. Frica mă va trece pragul și mă va propti în mijlocul străzii printre gunoaie și boschetari și-mi va arăta cine e șeful... S-ar putea să mă lase fără un dinte sau doi, ba chiar cu vreo mână ruptă sau să-mi termine un ochi! S-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
impresia că faci o economie. Nat? Dă-i prietenului meu un Rain King. Să-l treci doar prin gheață. Liniștește-te, moșule, arăți grozav. N-am dreptate, Nat? — Cum să nu, domnule Goodney. Fielding își sprijini spatele de lemnul gros, proptindu-se bine pe cele două coate și pe picioarele lungi de yankeu. Mă privi cu ochi pătrunzători, de un albastru supercandid de albăstrea, de genul celor ajunși la modă datorită primului val de staruri americane tehnicolor. Părul des era dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înfometat și pasional, încât instrucțiunile de folosire de pe o cutie de calmante sau de pe un tub de vitamine („La primul semn de răceală, fiți gata să...“) mă pot întări și încuraja. Și, desigur, apreciez felul în care Caduta și-a proptit fața de mine. M-am mai smârcâit și învârtit pe acolo încă zece minute, timp în care am fost bine pupat și mângâiat Dar nu era nimic sexual. Nu m-aș da niciodată la Caduta - nu, nu la Caduta - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altceva trebuie să înceapă, și încă nu-mi dau seama ce ar trebui să înceapă. Capul mi-e complet gol, neatent Selina se scoală devreme. Instinctele ei de femeie rasată (vizibile în agerimea feței și chiar în dinții ascuțiți) au proptit-o în lumea banilor și a bursei. E interesată de un butic condus de practica ei prietenă, Helle, de pe Chelsea Way, World’s End. Selina vrea ca eu să investesc în magazinul ăsta Eu nu vreau să-mi bag banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
față la un program complet? După o jumătate de oră, sau cam așa ceva, Butch murmură: — John, pot să-ți spun ceva? — Da, am răspuns șovăielnic, în timp ce mă îndreptam să o pot zări dincolo de burta mea. Uite-o, vorbind cu gura proptită-n microfon. Sunt de acord cu Lorne Guyland, John. Avem nevoie de scene clare, explicite. Cred că din punct de vedere vizual, contrastul va fi foarte frumos. Trebuie să se vadă clar că fata se oferă bătrânului din milă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui groase și tari. Sfidând toate avertismentele, m-am ridicat în picioare și m-am rostogolit spre mica toaletă din spate. Nu cred că m-am simțit vreodată mai gol decât în clipa când mi-am vărsat mațele cu bărbia proptită în chiuvetă. O sută de chile? Nu atârn nici o sută de grame. Sunt un dinte stricat pe o bășină de aer. Tot ceea ce mă părăsește și se prăbușește prin geamurile de plastic. Mucii și voma, dincolo de grabă, frică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
între patru ochi? — Mă tem că nu, mi-a spus, arătând către rapoartele companiei. Ecranul calculatorului se umplu de trandafiri roșii, larg deschiși, iar apoi petalele au început să le cadă în spațiul negru. — Sunt foarte ocupată acum. M-am proptit de birou, uitându-mă în jos spre ea. Trandafirii au fost apoi înlocuiți de narcise. Am evitat ecranul; mă distrăgea. — Este vorba despre Mowbray Steiner și articolul pe care îl scrie Tim despre moartea lui Charles de Groot. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu tufe de trandafiri. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se strecoare de sub mașină și, cu brațele în șold, privea nedumerit isprava. Din când în când, neputincios precum inginerul când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în șold, privea nedumerit isprava. Din când în când, neputincios precum inginerul când mă văzuse apărându-i în față cu Ester de brațul meu, șoferul acela trăgea câte un șut răzbunător în roțile mașinii răsturnate. 5tc "5" Așa cum eu acum, proptit în ușa cârciumii, privesc nedumerit spre masa mea cu cei doi orbi și aș vrea să-i trag un șut nenorocului care m-a făcut să-mi pierd servieta, să nu mă pot duce acasă și să dorm, să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ea, o milă difuză, un scâncet mai mult după timpul acela risipit în care și eu, și ea, și toți prietenii noștri ne pierdeam ca într-o plutire. Mă uitam peste umerii Teodorei, în acele dimineți când o întâlneam proptită în fața câte unei vitrine, cu nădejdea, credința chiar, că, privind și eu odată cu ea în acel punct tulbure din luciul sticlei, voi vedea cu ochii ei, voi zări odată cu ea ceea ce simțeam în mod neclar că ei îi era arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai devreme acasă. Într-o astfel de înserare, din mijloc de toamnă, cu ploaie urâtă, îmi beam romul la „Havana“ și notam ceva în carnețelul de care nu mă despărțeam niciodată, pe atunci. Nu observasem că, în stânga mea, cu capul proptit în mâini, o femeiușcă mă privea înduioșată. În cele din urmă, s-a aplecat spre mine, trăgându-mă de pardesiu. — De-al dracu’ o faci, nu? Să mă bagi și tu la regulă... Îți faci raportu’ aci... N-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gravă. A zâmbit, într-un târziu, cu sclipiri parșive. „Mă așteptam să fie așa. Voi, românii, când discutați cu noi, oricare ar fi subiectul tratativelor sau schimburilor de informații, oricum o dați, oricum o întoarceți, ajungeți tot la Chișinău. Vă proptiți de el, ca sarmaua în gâtul balenei.“ Am ridicat din umeri. El a continuat cu năduf. „Mai luăm un rând și garantez că o aduci și mă prelucrezi și cu tezauru’ regilor voștri de la Moscova. Aveți niște chestii și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut cum coboară? Zici că-l ține nenorocirea numa-n șuturi. Tura trecută l-a prins fochistu’, că dacă nu era pe fază se proptea dom’ doctor în obrelict. Acu’ l-am dus io la necesități. Mergeți și-l aduceți, recuperați-l, că mai face vreo tumbă cu salt mortal și dați declarație la morgă. M-am dus să-l recuperez pe Bumbu. Stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umeri. A cerut doar să-i aprind o țigară. Nu mai aveam. Cumpărase de la bodegă un cartuș de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă chinuiam să dibui deschizătorile diplomatului. Văzându-mă cum trag de clapele acelea care refuzau să se deschidă, dintr-odată s-a pornit: „Aoooleeeoooo! Hoții! Miliția! Jaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cât de cât viețile) ceva autentic, a fost sila profundă față de muncă. Pentru că permanent era un altul, pe umerii săi, care îi indica, cu înjurătura de rigoare, ce să facă, cum să facă, ce să gândească și cum să-și proptească gândurile în cât mai multă minciună, spre a-i fi ușor, comod și cu profit. Socialismul ne-a învățat că se poate trăi bine doar mințind, furând, lingușind și cu capul mereu plecat sub talpa unui șef. Cei care încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]