522 matches
-
așa cum Mao, se zice, ar fi ales muncitorii și țăranii chinezi, care-l priveau ca pe un străin. Le dezvăluie misiunea sa și le-o impune. Acceptîndu-l ca șef, masa alege calea răzmeriței. Cum legea țării face din ei niște proscriși, ei sînt obligați să se exileze. Dar orice noutate întîmpină împotrivire chiar în sînul masei pe care trebuia s-o cucerească, astfel încît în cele din urmă este respinsă și o dată cu ea cel care a stîrnit zarva. Evreii nu constituie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
2000). În La Ville au fond de l'oeil / Orașul din adâncul ochiului (1986), Berthelot trimite la un univers de simulacre, de teatru și de marionete umane, care ne duc cu gândul la simulacrele dickiene. Însă Rivage des intouchables / Țărmul proscrișilor (Berthelot, 1990) este complet străin de această tematică dickiană. De fapt, Berthelot explorează formele noi ale textelor transgenerice și își așază lumea într-un gen specific, înainte de a trece la un univers complet diferit. J. Barberi ar fi, poate, cel
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
-se astfel preluarea mișcării de către mușchii biceps și brahial, anterior ajunși la jumătatea segmentului de contracție, deci la momentul lor maxim de forță. Practic, atunci când evoluția se anunță a fi favorabilă, recurgerea la mișcările de substituție, fără a fi totalmente proscrisă, nu trebuie să reprezinte decât o componentă a planului terapeutic de etapă, pentru a evita fixarea ei într-un stereotip dinamic greșit. Testingul mio-neuro-artro-kinetic trebuie să fie cât mai „curat”, pentru a nu parazita evaluarea cu plusuri sau minusuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
din Lăuntru. Audiind cursuri la Academia Mihăileană, luând parte la „soaréle” literare, capătă gustul lecturii și al scrisului. Pentru poezia Viitorul, socotită subversivă, modestul funcționar se vede destituit. Deși nu participase efectiv la mișcarea de la 1848, e pus pe lista proscrișilor și, după multe peripeții, reușește să treacă în Transilvania (ia parte la adunarea de pe Câmpia Libertății), iar de acolo, în Bucovina. În 1849 revine la Iași. Este numit șef al Secției I din Departamentul Averilor Bisericești și Învățăturilor Publice. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
contează În mod evident mai puțin decât această idee, conform căreia lectura nu este numai un proces benefic, ci se poate descoperi și nefastă. Lectura este văzută ca un adevărat pericol În așa măsură, Încât În alte texte, lista cărților proscrise pare a se mări considerabil, iar acolo nu mai e vorba despre o sută de cărți, ci despre o Întreagă mulțime de care trebuie să ne ferim. Cel mai important text al lui Wilde despre neîncrederea lui pentru lectură se
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
repetă, cu obstinație, Glasul din Poemei Semnelor (Falii 3), care vestește, profetic, o nouă gnoză: "într'un colț de pădure zace pentru totdeauna nisipul. E tot ce-a rămas din filele rupte ale faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar putea fi holografic întregul. Sau poate de acolo începe un alt univers". Desigur că autorul însuși problematizează raportul dintre inițiat(i) și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
XXI, Iași, 2003, este chiar ochiul), dar mizează foarte mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rămîne așadar în proprietatea exclusivă a culturii europene? Ne putem pune această întrebare atunci cînd ne uităm la Statele Unite. Pe lîngă faptul că populația lor este europeană în proporție de 90 %, ele au primit și integrat masiv intelectualii și universitarii proscriși sau fugari din Germania nazistă și din Europa dominată de naziști, apoi pe cei din URSS și din țările europene satelite. Ele continuă să "pompeze" inteligențele europene în domeniul cercetării științifice, iar universitățile lor invită savanți, profesori, scriitori și artiști
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fapt, eroii au răspuns atât cerințelor laice, cât și celor bisericești. Peter Burke, de exemplu, identifică patru tipuri prin-cipale de eroi între secolele al XV-lea și al XVIII-lea în Europa occidentală, nordică și centrală: "sfântul", "războinicul", "conducătorul" și "proscrisul"52. Considerăm că cel puțin trei dintre acestea se bazează pe modelul Beowulf-Arthur. Atât Beowulf, cât și cavalerul arthurian se caracterizează prin trăsături creștine și precreștine, astfel încât sunt percepuți drept mesageri ai divinității deși folosesc magia și recurg la răzbunare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
deveni el însuși prototip pentru regele cel veșnic, justițiar, om și supraom în același timp. Tipul războinicului reprezintă, potrivit lui Burke, o transformare a cavalerului medieval. Acesta poate fi identificat cu tipul popular al banditului, al cărui "frate" din folclor este "proscrisul". În calitate de protagonist a numeroase balade populare, pro-scrisul este de fapt o creație populară menită să întru-chipeze simțul dreptății și rezistența în fața autorității. Exemplul tipic pentru tipul banditului-proscris este Robin Hood, urmat îndeaproape de Rob Roy. Ambii sunt văzuți ca apărători
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
corect în încercările sale de a opri invazia otomană în Europa centrală. Mărturiile românești seamănă cu cele rusești, justificându-i comportamentul și accentuându-i spiritul patriotic. Pentru români, Vlad Țepeș a fost un bun patriot, chiar un fel de haiduc (proscrisul de tipul lui Robin Hood), care lua de la bogați și dădea la săraci și care îi pedepsea pe boierii trădători din dorința de a răzbuna moartea tatălui și fratelui său, dar și pentru că nu se încredea defel în loialitatea lor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
noi toți.... Ca medici ne confruntăm cu nepăsarea crasă a administrației față de omul bolnav din cauza hranei, a lipsei de medicamente, din cauza condițiilor criminale în care suntem obligați să stăm. Stăruim să căpătăm medicamentele elementare, insistăm să acordăm îngrijiri și celor proscriși, care nu au acces aici. Pentru cei din zarcă, internarea în această infirmerie nu-i posibilă decât cu aprobarea ministrului de interne, Alexandru Drăghici. Așa se explică numărul mare de decese în rândul oamenilor de cultură și al celor care
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
se aventurează mai departe [ZERO SE ÎNDREAPTĂ CĂTRE ORIENT] Acolo unde există Infinit, există bucurie. Nu există bucurie în finit. CHANDOGYA-UPANISHAD Deși Apusul s-a temut de neant, Orientul l-a primit cu brațele deschise. În Europa, zero era un proscris, dar în India, și mai apoi în pământurile arabe, a dat roade. Când l-am întâlnit pentru ultima oară pe zero, nu era decât un simplu substituent. Era un loc gol în sistemul babilonian de numărat. Zero era util, însă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
al cinematografiei socialiste și, de fapt, cu cel mai influent cineast al epocii comuniste. 1960-1971 Evoluții politice O delegație economică română face o vizită de lucru la Washington. Premierul Ion Gheorghe Maurer se duce la Paris. Dej se întâlnește cu „proscrisul” Tito. Pe fondul conflictului sovieto- chinez, România se distanțează tot mai mult de Moscova. Pe plan intern, Dej declanșează un proces de reconciliere națională, decretând amnistierea tuturor deținuților politici, care se încheie în 1964. Continuă derusificarea, prin desființarea instituțiilor culturale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai puțin pentru valorile și argumentele celor contra decât pentru valorile celor pro. Iată o mostră luată din presă. 1. Un mod de a proceda este reducerea unei situații la absurd. Un autor raționează astfel: se spune că vălul trebuie proscris deoarece este un semn al puterii bărbaților. Legea exclude din școală fetele care se încăpățânează să-l poarte. Deci, femeile care sunt oprimate sunt pedepsite. 2. O altă modalitate de lucru este sublinierea contrastelor. Iată trei exemple: școala, care a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sprijinit de Petrache Poenaru, cu care se înrudea prin soția sa, Victoria Otetelișanu, înființează, „pentru cultura limbii române”, o tipografie, prima în Craiova, iar în 1838 și 1839 scoate cea dintâi publicație din Bănie, revista „Mozaicul”. Aflându-se pe listele proscrișilor din cauza participării la revoluția de la 1848, se refugiază la Brașov, unde execută pictura interioară a bisericii „Sfântul Nicolae” din Șchei. Călătorește din nou în Italia pentru studii. După 1851 se stabilește în București, ca profesor la „Sf. Sava” și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
ponegrit valorile ideale, preconizînd nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Rîndurile noastre își dau ca unică țintă provocarea celor cîtorva minți, autonome îndeajuns pentru a regîndi judecăți literare clasate. Punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un zburător și forma de manifestare este "picoteala", visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu. Eugen Simion ne propune și o sintetică așezare în istoria literară a celui care a scris Suvenire și impresii ale unui proscris: Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna într-un poem mai multe teme (de la cosmologie la ideologie), în discursul său fiind mereu mai multe discursuri, inabil anvelopate. Latura morală este cea mai puternică. De oriunde ar porni, Heliade ajunge la judecata etică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al mării, căreia îi cîntă inspirat metamorfozele, loc în care sînt cununate extazul și moartea. Conrad, capodopera bolintineană, adună totalitatea temelor care l-au preocupat pe poet: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast, în care mitologicul și politicul se succed într-o retorică destul de bine articulată. Însă, înainte de orice, Bolintineanu este, aici, într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul "tărîmelor lichide", poet neptunic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Modelul Marino, VTRA, 1997, 2; Dumitru Radu Popa, Valoarea și stabilitatea ideilor, RL, 1997, 23; Sorin Antohi, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997, 31-38, 92-113; Borbély, Xenograme, 33-37; Andrei Marga, Filosofia unificării europene, Cluj-Napoca, 1997, 316-320; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 197-201; Spiridon, Interpretarea, 73-129; Faifer, Faldurile, 118-120; Dicț. esențial, 495-498; Manolescu, Lista, III, 140-147; Constantin M. Popa, Adrian Marino, Brașov, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1164-1165; Adrian Dinu Rachieru, Alternativa Marino, Iași, 2002; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
la urechile tale că eu mă găsesc surghiunit în vecinătatea imperiului tău, tu care ești cel mai blînd dintre toți prin-cipii, ascultă grasul celui ce te roagă și dă o mînă de ajutor, dacă poți, și tu o poți, unui proscris. Strălucirea neamului tău îți impune aceasta, este datoria neamu-lui nobil ce scoboară din zei, ți-o pretinde aceasta insuși Eumolpus preastrălucitul autor al neamului, ți-o pretinde aceasta însuși Erichtonius, înaintea lui Eumol-pus... Si tu chiar Cotys, odraslă demnă de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de l’an 2000, Paris, 1983; Eminescu sau Lumea ca substanță poetică, București, 2000. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Dl. Amăriuței, Kafka și Rivarol, CNT, 1955, 19; Nicu Caranica, Requiem pentru un „filosof”, „Destin” (Madrid), 1971, 21-23; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 188-192; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 105-109; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 9-32; Manolescu, Enciclopedia, 42-43. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
mai puțin în perioada în care, pentru a supraviețui în America, a trebuit să facă favoruri unor negri, Limonov cultivă o anume fidelitate față de origini și un soi de compasiune barbară, ce l-au făcut să fie întotdeauna de partea proscrișilor, a marginalilor, a săracilor. Întors acasă, e răvășit de prăbușirea URSS, plînge dispariția comunismului și cere executarea lui Gorbaciov în piața publică. Îmbrăcat în fosta uniformă a Armatei Roșii, se implică alături de sîrbi în masacrarea bosniacilor și în atacurile asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Vuia despre „o altă logică” și alte metode de interpretare, JL, 1998, 1-2; Marian Vasile, „Aruncați în lume” sau Despre valorile românești în exil, JL, 1998, 1-2; Ion Tănăsescu, Un discipol al lui Heidegger, JL, 1998, 1-2; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 127-140; Cornel Mihai Ionescu, Drum. A îndruma. Îndrumător, VR, 2001, 7-8; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 111-113; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 227-231; Manolescu, Enciclopedia, 719-721. N. Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
jos până în Tracia (ibid., v. 23)285. Cât a traversat Tracia, Ovidiu ar fi fost protejat de Sextus Pompeius, comandantul militar al regiunii, care, pe lângă escortele corespunzătoare, ar fi pus la dispoziția poetului și propria-i pungă cu bani: deși proscris, Ovidiu era totuși un cetățean roman pe care Sextus Pompeius trebuia să-l protejeze de barbari și, de asemenea, un poet pe care orice roman trebuia să-l respecte 286. E ciudat însă să constatăm că sulmonezul nu-și amintește
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]