856 matches
-
trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o copiase cuvînt cu cuvînt și-i pusese chiar și același titlu. În ultimii cinci ani dintre cei șapte care se scurseseră Între vara cu premiul și ziua În care taică-său dăduse peste cartea aia, băiatul făcuse cele mai prostești și pline de ură lucruri pe care le-ar fi putut face, așa credea tatăl. Dar făcea asta doar pentru că era bolnav, așa Își spusese tatăl său. RĂutatea asta Îi venea de la boală. PÎnă atunci fusese un băiat bun. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vin acasă, să dau jos fotografiile cu Patrick, ca apoi să-mi sun prietenii rugându-i să-mi caute vreun burlac cât de cât pe gustul meu, înseamnă că își pune speranțe deșarte în cei doisprezece pași ai unui program prostesc. Aseară l-am visat pe Patrick. Stăteam unul lângă altul, îmbrățișați, părul său ne acoperea fețele ca o pânză de mătase în timp ce ne sărutam. Nu, de fapt nu ne sărutam. Fiecare avea în gură limba celuilalt, ceea ce nu părea imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uitându-se la mine cu subînțeles. —De mare clasă, exclam și-i zâmbesc la rândul meu. Eu am dat dovadă de frivolitate, însă rezultatul e că, în momentul de față, formăm un cuplu care se bucură împreună de o glumă prostească. Sunt foarte încântată că Matt observă și el acest lucru. Mi-l și imaginez spunându-i lui Patrick: „Rebecca era fericită. Iubitul ei părea în regulă. Și e de-a dreptul chipeș. Cred că le merge foarte bine.“ Sunt rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aș duce să-l strâng în brațe, dar ceva anume, nu știu ce, mă ține pe loc. Mă ridic și mă strecor afară din cameră. La modul suprarealist, se aude în hol muzica lui Eminem, muzica dezmoșteniților suburbiei americane, acompaniată strident și prostesc de răcnetele băiețașilor de bani gata, care se plâng în gura mare că și-au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec prin Capcana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Capitolul XXIII După partida de amor, tragem un pui de somn. Jake se trezește primul și mă anunță că mergem la picnic pe malul mării. Eu mai degrabă aș fi stat în pat toată ziua, dar are dreptate: ar fi prostesc din partea mea să vin la mare și să nu mă duc s-o văd. Așa că îmi târăsc corpul leneș, satisfăcut, jos din pat, îmi pun bikinii, un tricou și blugii, în timp ce Jake, jos, umple coșul. A adus mâncare de la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un pas spre maturitate și înțelepciune, să suferim și să luptăm atâta? Măcar o dată, aș vrea să învăț ceva pentru care să nu trebuiască să sufăr în halul acesta. Aș vrea mai degrabă să fiu ignorantă și plină de speranțe prostești, gândindu-mă încă la Patrick, decât să am ochii larg deschiși și să văd realitatea întreagă, așa cum e, și să mă mai știu și singură - mai rău, că a trebuit să fiu singură ca să-mi treacă dorul după Patrick. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că nu le pierde pe alea pe care aș vrea eu să le piardă. Incidente neplăcute pentru ceea ce bunul Bacon numea the advancement of learning.” „Dar unde se pierd?” Deschise larg brațele: „Scuză-mă, dar nu-ți dai seama ce prostească e Întrebarea asta? Dacă s-ar ști unde, nu s-ar mai pierde.” „Logic”, zisei eu. „Dar spuneți-mi... Când văd undeva cărți scoase la Garamond, mi se par ediții foarte Îngrijite și aveți un catalog destul de bogat. Faceți totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
despre biemveuri, mierțedăsuri și sâtroienuri nu poate înflori, din păcate. În dialog intervine un ofițer civil care face de la început distincția: - Domle, viezi di ci sî descurcî șoldovanu? Pentru că iel mișunî. Ardileanu sî umflî cu slăninî și palincî și sî prostești di cap. Da’ șoldovanu-i ajer și cu fimiei frumoasî. Și palinca nu fași comparațîie cu jinu nost, di Cotnari. O bătrână de pe un sac cu franzele întărește: - Aișea ai nimerit-o, niepoati! uiti Cotnariu cât îi di limpidi. Mata dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm Bursucul. Întâi și-ntâi, că nu e deloc al tău, se bagă pe fir Iepurele, bățos, cu perdaf și cu osârdie contabilicească. Ambiții prostești! Și nu e nici al nostru. Doi: de-atât amar de veac, de când tot vii și revii peste noi, neinvocat, ai fi putut măcar să-nveți și tu, acolo, un mișmaș. Un flecușteț. Să spui, "Te rog!" Ba chiar, " Te rog
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai încrezi și altădată, în asemenea jafuri de prieteni, dom'ne! Măi, fătălăule! Fetițo! Fifi... suflă și Vierme, evitând o directă tăcută de stânga, ce pornise azimutal, țintindu-i scăfârlia. Stop! Stop! se înfige Bursucul, drept în mijloc. Nici un cuvânt prostesc, pe seama lui! Ajungă-vă! El reprezintă șansa noastră. Pacem! Ignoră-i, tinere și nu pune la suflet. Incorigibilii ăștia sunt prea din cale-afară! Prea bezmetici! Apropie-te, înfruntă-ți demonii, fii curajos și îngenunchează. Voi, restul, priviți acuma și tăceți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a făcut pe tine, Pantelimoane! Cu o mișcare fulgerătoare îl înșfăcase de guler și începu să-i care la pumni peste cap, peste obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foi, în loc să tremure pe aici? Știa dânsul, și din alte experiențe proprii, că a pune sentimentalism în relațiile de afaceri înseamnă a compromite și afacerile, și sentimentul. Ce l-a găsit să se ambaleze după clienta asta în așa hal prostesc? Bine, e frumoasă și pofticioasă, dar iată unde l-a adus. Și măcar de-ar fi profitat ceva. Ba deocamdată nici onorariul pentru procesul divorțului nu i l-a achitat. S-a ales cu avansul ce i l-a luat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și jalnic. Chelălăiala îi făcea bine lui Ignat, ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trei sasuri deschise pentru a se salva? Dallas se întoarse spre ea, iritat. ― Pe dracu'! Cum să știu? (Își reveni imediat.) Îmi pare rău, n-avea rost. ― Nu, n-avea. (De astă dată, Lambert se strâmbă.) Întrebarea mea a fost prostească. ― E vremea să căutăm singuri răspunsurile. (Cu ochii aplecați pentru a se feri de pietre, escaladă panta care-l ducea la deschizături.) Am așteptat destul. Să intrăm, dacă putem. ― Trebuie să fie un sas conceput de cineva, zise Kane studiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a ceapă, îi curgeau șiroaiele din ochi, era ridicolă. Dar eu tot speram că povestea cu individu-ăla de pe mineralier e doar așa, o invenție a ei ca să mă atragă, speram că încă mă iubește și deveneam și eu languros și prostesc sentimental. Cum pica însă nava Mărășești sau Mărăști de prin Antile, cum sosea Popeye cu șiragul de mărgele de doi bani la ea, iarăși începeau sarcasmele. Am persistat în prostia asta un an și câteva luni, de necrezut. Amorul propriu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se rostogoleau norii alburii, ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de pași peste câmp, Ada și Carmina își și împletiseră cununițe din albăstrele și ochiul-boului, arătând prostesc de dulci în rochițele lor la fel, cu surâsurile lor la fel, când Balena se opri. Nimic n-o mai trăgea înainte. Iadeșul rămase un moment nemișcat, iar apoi, încet ca un minutar, se înclină spre pământ. Balena țipă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alei de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drept insipidele plăceri puerile ale lumii studențești din Londra? Era vrăjit. Un scurt răstimp, trăise într-o lume de zâne și de zei. Fusese chemat să împlinească un destin, i se ceruse să înfrunte o mare încercare și, în chip prostesc, nesăbuit, el nu reușise să înțeleagă, să răspundă, să vadă. Chiar și la început, când își dăduse seama că e ceva important, fusese doar vulgar ațâțat, măgulit și amuzat. Revedea silueta mătăhăloasă a lui John Robert în camera aceea micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cusut care se învârteau turbate către peretele înalt din fundul sălii, unde era un spațiu larg fără mașini de cusut, zgomotul era mai scăzut și vocile se puteau auzi destul de bine. Voci autoritare. Nu vreau să rămâi cu o frică prostească de manechine, îi spuse mama. Așa că bagă-ți bine în cap că manechinele sunt făcute de oameni și au menirea să-i arate cumpărătorului ce fel de haine găsește de cumpărat în magazin. Aici unde o să intrăm nu-i magazin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu, de fapt nu-i chiar ciudată, asta măcar are un dram de noimă. Basarabencele rusoaice recunosc rareori că ceva are noimă în viața și în lumea răgățenilor. Totul aici e anapoda și greșit, atunci când nu-i de-a dreptul prostesc. Și ele nu pot să critice nimic fiindcă imediat li se dă replica: dacă nu vă place la noi, n-aveați decât să rămâneți acasă la voi!... Așa că basarabencele trebuie să tacă și să înghită. Dar asta nu înseamnă că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de bine intențiile, încât Orsini înșiși se împăcară cu el prin mijlocirea lui Paolo Orsini, față de care ducele folosi toate mijloacele posibile pentru a-l face să aibă încredere în el, dându-i bani, echipamente și cai; cu naivitatea lor prostească, ei i-au căzut ușor în mână la Sinigaglia. În momentul când conducătorii celor două facțiuni au fost nimiciți, iar partizanii lor i-au devenit prieteni, ducele reușise să dea o temelie trainică puterii lui, întrucât stăpânea întreaga Romagna împreună cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă ceva mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cabină, văd pe ușă imaginile care ne arată cum trebuie să ne legăm, în caz de pericol, centura de salvare. Marți 22 noiembrie Întâi, n-am vrut să merg la Pergam. Aut Delphi, aut nihil. M-a cuprins o revoltă prostească. Mi-am zis că, oricum, nu e mare lucru de văzut acolo. Altarul din Pergam a fost dus la Berlin. Celebra bibliotecă a dispărut. Apoi, după ce Marius Ghica mi-a împrumutat cinci dolari, m-am răzgândit. Probabil, sunt și unii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici un fel de vicleșug, în afară doar de unul fățiș, în care ele văd un omagiu. Îmi plăceau, cum se spune, ceea ce e totuna cu a zice că n-am iubit nici una, niciodată. Am găsit întotdeauna atitudinea misoginului vulgară și prostească și aproape pe toate femeile pe care le-am cunoscut le-am socotit mai bune decât mine. Totuși, așezându-le atât de sus, mai des m-am slujit de ele decât le-am slujit. Greu de înțeles, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]