1,011 matches
-
și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și cruci repetate, își murmura gândul care o ardea”; nu se rămâne la doar gestica ritualică: „Cu năframa aceea bătută în fluturi de aur trecu la icoana cea mai mare și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
la icoana cea mai mare și mai de căpetenie a mănăstirii, cătră care avea a-și spune ea năcazul îndeosebi”. Evitându-se orice subliniere inutilă a acestui tip de efect stilistic, momentul apare ca fiind al unei legături directe între protagonistă și, de cealaltă parte, sfânta Ana, „coborâtă” din icoană, în realul acelei tensiuni intense din sufletul eroinei (percepția transfiguratoare aici e a ei): „Sfânta Ana o privi dintrodată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna. Stând
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
artei sale, o altă abordare a necesarei dimensiuni interioare a prezenței personajelor în structura epicului din Baltagul. Momentul închinării la icoana sfintei Ana, în mănăstirea Bistrița, e unul de vârf pe linia sugestiilor legate de „dimensiunea” psihologică a prezenței personajului - protagonista: Vitoria Lipan - în textul sadovenian, credibilă, substanțială, dar lucrată, această „prezență”, într-o tehnică (așa cum am văzut) a notației - „peisaj”, portret, ambianță domestică și de comunitate rurală, aceasta din urmă, fără, totuși, mult pomenita „intenție” de cuprindere monografică, atribuită cam
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
tot sub semnul puterilor cerești ce-i vor îndruma, pe o cale sau alta, „hotărârile”, gândul și pașii, de aici înainte până la sfârșit. Semnificativ, percepția „peisajului” și a tot ce i se asociază acestuia - evident, mereu din aceeași perspectivă: a protagonistei - se schimbă radical (și mai ales simptomatic, vom vedea pentru ce), dincolo de acest moment crucial, al „hotărârii” primite, cum spune eroina, „în inima” ei. Odată trecut „hotarul” greu, lăuntric, al limpezirii cu sine însăși, oricât de amar e fondul unei
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de sub masca „bunăvoinței” și a „compătimirii”, purtată o vreme, abandonată „acum”, sub o presiune psihologică eficace. I-a atribuit Sadoveanu eroinei sale - „artificial” - o inumană, o lipsită de măsură credibilă și, mai ales, deloc feminină cerbicie întru răzbunare? Riscă „ancheta” protagonistei să pară eșafodată de către autor cu gândul, mult prea mult, la „efecte” și astfel să fie percepută la lectură, drept falsă, falsificată de poetica unei asemenea „reliefări” excesive? Astfel de întrebări trimit, în fond, nu atât la prezumate limite ale
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a rămășițelor lui trupești, datorie morală și creștinească, la implicarea Vitoriei în „ancheta” polițistă, interpretată, ea, ca expresie a unei voințe de răzbunare, a unei prea mari, prea tenace și prea spectaculoase durități sufletești. Dar este aceasta o perspectivă (asupra protagonistei Baltagului) ale cărei premise rezistă analizei critice? „Bistrița” și „Piatra” sunt momentele decisive pentru ieșirea Vitoriei Lipan dintr-un „întuneric” al îndoielilor, al nesiguranței și al neștiinței, către o cu totul altă stare lăuntrică și urmările ei: „hotărârea” cea mare
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
o astfel de formulă compozițională, unei „logici” a înaintării spre adevăr (și, prin el, spre dreptate), consecuția „treptelor” - de neoprit înainte de a se împlini un rost al înlănțuirii „verigilor”, ajungându-se abia astfel și abia atunci la capăt - îi apare protagonistei ca decisă din afara și de deasupra ei, de către aceleași „puteri” înalte de la care a primit tot timpul „hotărârile” și „semnele”. În fond, neîncrederea călinesciană în firescul și „credibilitatea” Vitoriei Lipan venea dintr-o impresie de „prea multă îndârjire din partea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
sălbăticie, crâncen, abrutizant. Sătenii nu numai că nu au nimic din puritatea morală a țăranilor sămănătoriști, dar sunt răi, cruzi până la ferocitate, suflete dure, insensibile, neîncercate de milă, dominate de instincte. Unicul mobil al comportamentului lor e calculul economic. Voica, protagonista romanului, nu îi poate dărui moștenitori lui Dumitru, dar el are, la București, un băiat, rezultat dintr-o aventură în timpul războiului cu o „țigancă”, pe care vrea să îl integreze familiei. Nevasta rezistă, dar acceptă în cele din urmă, condiționându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
după un timp, împreună cu seducătorul devenit soț și cu odrasla lor, biata Evridichi, ori de câte ori apare singură, e întâmpinată de copii cu strigăte în cor: „Domnișoara Ridiche a făcut un Ridic”. O experiență bizară e cea parcursă de o pictoriță, Olga, protagonista din Table d’hôte, fascinată, ca toate femeile tinere din pensiunea berlineză în care locuiește, de un colocatar enigmatic. Acesta îi propune, într-o seară, să devină mama adoptivă a băiatului său, născut de o soție de care a divorțat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
numai în cuget, dat fiind că fluxul narativ e un melanj indiscernabil de realitate, vis și halucinație. A treia carte a scriitoarei, romanul Steaua robilor (1934), apologetic recenzat de Mihail Sebastian, judecat aspru de G. Călinescu, mărturisește frecventarea lui Dostoievski. Protagonista, Maria Maneanu, e o femeie insațiabilă erotic. Dezamăgită de primul iubit, Alexandru Velescu (Sașa), care, influențat de mama lui, nu o cere în căsătorie, cedează, în scârbă, logodnicului surorii ei, un individ plat, apoi unui pictor, pe care, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
et donnent substance aux personnages et elles représentent les fondements du monde narrative. Quelques uns des personnages du Soljénitsyne font le sujet de discussion du dernier chapitre de ce travail. Gleb Nerjine du roman le Premier Cercle et Oleg Kostoglotov, le protagoniste du roman Le Pavillon des cancéreux, sont les plus importants personnages construits sur une base autobiographique. En grandes lignes, ils ne se ressemblent pas puisqu'ils représentent Soljénitsyne dans ses différentes étapes et chaque fois on met l'accent sur
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Imagini destul de deșucheate din film apăreau adaptate și În versiunea mea scenică. Nu țin să le descriu, pentru a nu-i șoca inutil pe iubitorii de operetă, obișnuiți poate, asemenea englezilor, cu tradiția vodevilului ușor, plăcut și vesel, ca și protagonista titlului cu pricina. Atmosfera În spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate să estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavari și Danillo nu se ridicau deasupra promiscuității generale, balanța se apleacă În favoarea lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unei realități În continuă schimbare. Odată cu naufragiul care o aruncă pe Viola pe țărmul Iliriei, intrăm pe un teritoriu nesigur, care ne va surprinde la fiecare pas, În care nimic nu este ceea ce pare a fi. Spectacolul, avându-le ca protagoniste pe Cherry Jones În rolul Violei și pe Diane Lane În cel al Oliviei, transmitea convingător neliniști adânci și subtilitatea complexă a relațiilor dintre personaje. Cheia e conținută În titlu: A douăsprezecea noapte este noaptea În care cei trei regi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care știe să se muleze după cele mai variate stiluri și caracteristici scriitoricești, care știe să-i redea diferențiat pe alții. Dar viața mea personală pe cine poate să intereseze? Nu sunt VIP, nu sunt starletă de televiziune, nu sunt protagonistă de scandaluri mondene. Sunt un personaj obișnuit, ca milioane de alte femei. E-adevărat că am traversat etape istorice, dar fundalul este cel care s-a schimbat, ca decorul dintr-o piesă cu scenă turnantă. Fundalul s-a tot schimbat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu e decât un seducător ordinar; m-a înșelat, și-a bătut joc de mine, a prins în capcană naivitatea mea de copilă cu viclenia farmecului lui. Și totuși rolul lui e doar acela al unei figuri auxiliare; adevărata, indiscutabila protagonistă sunt eu, autentica plăsmuitoare a tragediei mele. Acum va trebui să-mi ucid în chinuri copiii, rodul amar al unei iubiri neînfrânate. Numai astfel voi putea să mă calmez lăuntric, numai așa conștiința mea, răscolită de răzbunare, își va regăsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a deschis ochii, a trăit mult timp și în care ar fi vrut să-i și închidă. „Nuvela” Ada Lazu, cea mai consistentă dintre prozele scurte ale autoarei, i-a fixat într-o bună măsură fizionomia literară. Aflată în fața sfârșitului, protagonista își derulează viața într-un racursi marcat de presiunea stării prezente. Orfană de mamă, izolată, ruptă de realitate, cu năzuințe artistice, ea cunoaște un scurt moment luminos în compania unui tânăr cu care va petrece un timp pictând și conversând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
în vârstă de 40 de ani, era o figură binecunoscută a saloanelor bucureștene", pe care o vede, în urma altor sursologi, ca fiind femeia pe care poetul o cântă/descrie în Scrisoarea IV ca și în Scrisoarea V, "având-o ca protagonistă" (Cleopatra Poenaru Lecca. Câte ceva despre dubla figură a scenariului actual de creație eminescian); pe larg, reia cazul fetei de la Ipotești de care fusese îndrăgostit copilul Eminescu, descoperire datorată lui G. Bogdan-Duică și atestată de I. Roșu în Legendă și adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Kitaev, o scenă incomparabil mai mică de petrecere a vieții monahale, produce prin antiteză un efect de aducere în prim-plan a măreției și splendorii Lavrei Peșterilor din Kiev. Liniștirea și pacea invocate la Kiev par a desemna Divinitatea ca protagonistă absolută a tabloului kievean, pășind prima în întâmpinarea omului și operând schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este vorba nu de liniște, ci de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
exemplu, cele privitoare la rolul unor publicații feministe românești de nivel european (Gazeta Femeilor, Cuvântul Femeilor, Ziarul Nostru, Graiul femeii), mișcarea femeilor minoritare și raporturile acesteia cu mișcarea feministă română, inițiativele românești în forurile internaționale de femei, reeditarea scrierilor unor protagoniste ale feminismului - Elena Ghica (Dora d’Istria), Elena Văcărescu, Alexandrina Cantacuzino, Maria C. Buțureanu, Calypso C. Botez, Elena C. Meissner ș.a. -, insuficient cunoscute de publicul din țară și din străinătate. Cu atât mai mult s-ar dovedi revelatoare apariția unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
intensă și mai eficace ș...ț. Politica este una și aceeași pentru ambele sexe, care nu pot fi decât colaboratoare înlăuntrul aceleiași formațiuni politice, completându-se în munca publică cu specificul reciproc, de cultură, de aptitudini, de simț politic”4. Protagonistele Uniunii Femeilor Muncitoare (U.F.M., înființată în mai 1930 prin unificarea cercurilor femeilor socialiste) au fost în opoziție cu ambele orientări. Ele erau pe deplin de acord cu implicarea femeilor în viața politică, dar respingeau intrarea lor, fie și individuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
muncă și de concepție”, ferindu-le de „înrâurire politică”, extinderea instrucției primare și profesionale, ieftinirea traiului prin înlăturarea intermediarilor speculanți, înființarea caselor de ocrotire pentru muncitoare și de noi maternități etc. Au fost desemnate candidatele pentru sectoarele Capitalei, printre care protagonistele noii grupări - Alexandrina Cantacuzino, Ecaterina Cerkez, Alexandrina Floru, Ana Fillitti, Elena Stângaciu ș.a.2 La întrunirea din 7 ianuarie 1930, ținută în sala Fundației Carol I din București, au luat parte reprezentantele acelor organizații de femei care dezaprobau constituirea unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de „echipe care să asasineze ignoranța care asasinează satele”2. Pe aceeași poziție s-a situat și dr. N. Lupu care cerea concursul femeilor la apărarea valorilor democrației 3. În cuvântările lor, Calypso Botez, Margareta P. Ghelmegeanu și Ella Negruzzi, protagoniste ale Secției feminine a P.N.Ț. și ale A.E.C.P.F.R., au reafirmat și de această dată convingerea lor că locul femeilor de toate categoriile sociale este în tabăra luptătorilor pentru consolidarea statului de drept, singurul în măsură să garanteze emanciparea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
realizăm comandamente atât de nobile: muncă, unire și prosperitate națională 1. Încrederea asociațiilor de femei în F.R.N. a fost infirmată de realitate. F.R.N. nu s-a închegat ca un organism politic viabil, în stare să „regenereze viața națională”, așa cum sperau protagonistele feminismului românesc. Incluzând în rândurile sale grupări, curente, orientări și tendințe contradictorii și ros de profunde tensiuni interne, F.R.N. n-a fost în stare să stăvilească ascensiunea forțelor revizioniste și fasciste, dimpotrivă, el a slăbit capacitatea de rezistență a instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
aceste recifuri au slujit de țărm, iar valurile au tăiat o faleză aproape verticală sau o rivieră, cum spuneam mai deunăzi; iar apoi, recifurile au rămas În mijlocul câmpului ca o mărturie a luptei dintre mare și stâncă. Dar și ca protagoniste ale luptei cu alte elemente entropizante. În mediul negentropic al acelor vremuri Îndepărtate, totul era la superlativ: vânturile, ploile, frigul, căldura. Diferențele de temperatură, cu și fără participarea apei, au fisurat stânca Încă golașă. Bioxidul de carbon și apa au
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o mare și ireparabilă vină, deoarece, ca niște „papagali” infernali, cei din preajmă îi amintesc mereu fapta, aducând-o la disperare. Obsesia vinovăției, întreținută și augmentată de ceilalți, devine astfel fatală. De aici, tensiunea trăirilor, replicilor și monologurilor, precum și caracterul protagonistei, combinație de temperament aprig, necontrolat și natură profund morală, autopunitivă. Slăbiciunii și nefericirii acesteia, autorul le opune în Coleoptere (dramă pusă în scenă la Craiova, în 1935, și la Cluj, în 1937) prospețimea și vigoarea sufletească proprii unei fete de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]