678 matches
-
nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de "ultimă instanță practică". De aceea, "nu întâmplător Kant a fost numit mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de "ultimă instanță practică". De aceea, "nu întâmplător Kant a fost numit mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea aduce obiecția că normele, principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o lume a ideilor, existentă independent de noi -, totuși adevărul nu se subiectivizează încă la Kant, deoarece despre subiectul transcendental continuăm să avem o cunoaștere obiectivă. Promovând "o normă a adevărului orientată în funcție de realizarea teoretică a actului în subiectul cunoscător", protestantismul supune știința unei critici radicale a premiselor ei, ceea ce are "întotdeauna" ca rezultat "o mai accentuată autolimitare a științei decât pe tărîmul catolicismului", unde "normei" protestante a adevărului i se opune "ideea de adevăr absolut și obiectiv" (ibid., pp. 22-23
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
domeniul științific" (Der Sinn..., p. 25). Totodată trebuie să reținem originea conflictuală a experienței etice: Momentul apariției unei trăiri specific etice este întotdeauna conflictul" E. Spranger, Lebensformen, Halle, 1927, p. 283). Înaintea lui Spranger, E. Hammacher relevase faptul că o dată cu protestantismul apare "principiul modern al libertății subiective": "Omul nu trebuie să creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher, "în protestantism a existat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că o dată cu protestantismul apare "principiul modern al libertății subiective": "Omul nu trebuie să creadă nimic din ce nu îi este furnizat de propria-i convingere". Până și de "infailibilitatea Bibliei" se cade să se convingă singur. Astfel, arată Hammacher, "în protestantism a existat încă de la început o antinomie între metodă și rezultat", o antinomie care "a devenit din ce în ce mai abruptă în toată perioada ulterioară, până-n zilele noastre", și care s-a menținut chiar și în practica socială (Emil Hammacher, Hauptfragen der modernen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a concepției lui într-o grilă trasată pe coordonatele catolice ale "adevărului obiectiv" (cu toate că și aici am vorbi mai degrabă despre un adevăr obiectivat, iar nu despre unul de-a dreptul "obiectiv"), Hegel se manifestă însă ca un apologet al protestantismului. De altfel, el declară în maniera sa tranșantă și abruptă: "Eu sunt luteran și așa vreau să rămân" (Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. I, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1971, p. 172). Spranger apreciază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
poziția lui declarat agnostică. Subliniem că noi vedem în năzuința catolică de înstăpânire asupra realității printr-un sistem universal al cunoașterii o formă de misionarism teoretic, complementară misionarismului practicat în timpul expansiunilor catolic-creștine în teritoriile nou cucerite. Pe de cealaltă parte, protestantismul a permis "eliberarea sistemului valorilor individuale" (id., Lebensformen, p. 270), ceea ce a condus la o relativizare a cunoașterii, la o disoluție a "adevărului absolut și obiectiv". Observăm că nici în acest sens Kant nu este un gânditor cu adevărat protestant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 270), ceea ce a condus la o relativizare a cunoașterii, la o disoluție a "adevărului absolut și obiectiv". Observăm că nici în acest sens Kant nu este un gânditor cu adevărat protestant, deși observația în sine rămâne valabilă în privința definirii protestantismului. Tocmai absența "adevărului absolut și obiectiv" îl determină, bunăoară, pe Troeltsch să considere că "evidența unei convingeri religioase conștiente și condiționate individual" reprezintă modalitatea cea mai nimerită pentru a depăși imaginea deconcertantă oferită de numeroasele puncte de vedere tolerate de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mult decât așa-zisul capitalism, cauza ultimelor mari crize culturale". Fenomenul se explică prin faptul că "individualizarea" promovată de protestanți n-a fost urmată de o "sinteză cu adevărat cuprinzătoare", pe care Spranger o trasează ca "sarcină de viitor a protestantismului" (Lebensformen, pp. 270-271). Aceasta trebuie să se producă nu neapărat pentru că este vorba despre protestantism, ci în virtutea unui principiu mai general, pe care Spranger îl susține ori de câte ori are ocazia. Potrivit acestui principiu, "toate marile probleme ale vieții trebuie rezolvate mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că "individualizarea" promovată de protestanți n-a fost urmată de o "sinteză cu adevărat cuprinzătoare", pe care Spranger o trasează ca "sarcină de viitor a protestantismului" (Lebensformen, pp. 270-271). Aceasta trebuie să se producă nu neapărat pentru că este vorba despre protestantism, ci în virtutea unui principiu mai general, pe care Spranger îl susține ori de câte ori are ocazia. Potrivit acestui principiu, "toate marile probleme ale vieții trebuie rezolvate mai întâi pe tărîm religios" (ibid., p. 271). De altfel, în ciuda caracterului pe alocuri forțat și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îl susține ori de câte ori are ocazia. Potrivit acestui principiu, "toate marile probleme ale vieții trebuie rezolvate mai întâi pe tărîm religios" (ibid., p. 271). De altfel, în ciuda caracterului pe alocuri forțat și reducționist, inerent oricărei schematizări, această paralelă între catolicism și protestantism ar merita o dezvoltare ce promite rezultate interesante; de exemplu, dacă am analiza concepțiile diverșilor filozofi prin prisma confesiunii lor religioase. Deocamdată, ea ne conduce însă spre ideea unei coordonate clasice în cazul catolicismului și a uneia romantice în ceea ce privește protestantismului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
protestantism ar merita o dezvoltare ce promite rezultate interesante; de exemplu, dacă am analiza concepțiile diverșilor filozofi prin prisma confesiunii lor religioase. Deocamdată, ea ne conduce însă spre ideea unei coordonate clasice în cazul catolicismului și a uneia romantice în ceea ce privește protestantismului. 39 Subliniind că "romantismul nu este o irupere ideologică fără antecedente" și că acesta atinge doar "apogeul, punctul de maturitate" după Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, M. Florian consideră că originea acestui curent este "mult mai veche" și se plasează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
chimice? Andreae se născuse la Würtenberg în 1586, într-o distinsă familie luterană. Fusese educat în acest spirit, dar a evoluat în contact cu ideile calvinismului. Marea problemă a vieții lui a devenit soluționarea cuprinzătoare a problemei religioase în spiritul protestantismului anticatolic și antipapal. Fronda anticatolică făcea evidente problemele sociale și politice; or, acestea nu puteau fi rezolvate decât prin „unitatea creștinilor liberi” și prin educarea lor în acest spirit. Pe când era student la Tübingen, stimulat de teatrul englezesc, a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profil va căpăta totul în contextul emergent, ipotetic la un moment dat, asta era foarte dificil de spus. Rădăcinile erau sensibil diferite, iar decalajul considerabil dacă nu chiar de netrecut pe perioade de timp rezonabile la scara istoriei. "Catolicismul și protestantismul au fost prielnice dezvoltării cetății si a orașului, ortodoxia a avantajat mai ales dezvoltarea satului. Satele în apus sunt în genere orașe în miniatură, iar așa-zisa cultură populară este acolo cel mai adesea de origine urbană. Satele sunt în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
asupra Răsăritului creștin. Acest aspect a dus la separarea în două a Bisericii începând cu anul 1054. De la acest an, Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică s-au dezvoltat paralel. O altă mare frământare a apărut în anul 1517, prin nașterea protestantismului în sânul Bisericii Romano-Catolice, prin reforma lui Martin Luther. Cu toate acestea, Biserica, în general, a rămas statornică învățăturii ei, care arată clar că tot ceea ce are loc la nivel de credință fără fapte nu are viață. În cadrul Bisericii Ortodoxe
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și de orice raționalizare creștină a vieții. Nu credem că acesta ar fi capitalismul gândit și dorit a fi aplicabil în lume. Weber scrie în cele două părți ale cărții sale, Etica protestantă și spiritul capitalismului ([1904-1905] 2003), despre efectele protestantismului asupra nașterii capitalismului în cadrul unui grup bine delimitat de studii analoage și în contextul conflictului ce opune interpretările religiei și în special ale creștinismului propuse de partizanii radicali ai Luminilor (până la F. Nietzsche) și de Școala istorică germană (începând cu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
au răspuns sunt cadre universitare, directori de centre de plasament și chiar persoane care lucrează în mediul laic, dar sunt și consacrate din punct de vedere sacerdotal. De asemenea, este de menționat faptul că în dreptul religiei majoritare apar: romano-catolicismul și protestantismul. În privința declarării/nedeclarării statului ca fiind laic, există o oscilație între țări care nu sunt declarate laice, țări care sunt declarate laice, însă care au legături cu Biserica, și țări declarate laice, care nu au nicio legătură cu Biserica. Prezentarea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de după 1945 în numeroase țări cu tradiție catolică, latine sau germanice, dar rămînînd marginale în statele cu tradiție protestantă. Ele au știut să absoarbă și să se îmbogățească cu alte tradiții: aceea politică a liberalismului, aceea religioasă și socială a protestantismului din Germania și Olanda. Căderea comunismului cîntărește foarte greu, acum, atît în vechile teritorii ale democrației creștine care asistă la dispariția unui adversar comod, cît și în țările situate la estul Cortinei de Fier, care trebuie recucerite, și unde frămîntarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a face să triumfe regatul social al lui Cristos. Acest curent tradiționalist care străbate întreaga istorie a catolicismului pînă astăzi a fost mai întîi contra: contra Revoluției bineînțeles, dar și contra a tot ceea ce putea să o favorizeze: filosofia Luminilor, protestantismul, liberalismul economic. El propune revenirea la o societate a regulilor, anti-individualistă, la corporații, la monarhia de drept divin, la o economie agricolă în special și se împotrivește unei Europe a Statelor, în care tensiunile erau exacerbate de criza revoluționară și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
termenului se explică tocmai prin consumarea semnificației și excluderea a ceea ce constituie însăși natura sa : cauzalitatea divină, inserția într-un context religios (Bouflet, 2009 : 6). Miracolul este perceput diferit în creștinismul occidental, respectiv în cel oriental. Dincolo de efectele corozive ale protestantismului, cel care a eliminat din societățile unde a prosperat însăși ideea de miracol (de unde și succesul economic datorat „raționalizării” acestora), există câteva diferențe majore între Occident și Orient. Din punct de vedere teologic, în ortodoxie miracolul este o formă de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi transformate în exemple didactice pentru toți candidații la moștenire. Iluzia idealistă proprie profesioniștilor ideii îi determină să creadă că o ideologie socială reprezintă un corpus doctrinar plus rețeaua tehnică a socializării sale. Marxism-leninismul n-a fost Capitalul + Violul maselor. Protestantismul n-a fost Sfînta Scriptură + Gutenberg. Ism-ul consimțit nu este un sufix, un adaos, o expansiune ulterioară a unui dat inițial ca urmare a intervenției șansei, ci prefix și rațiune de a fi a întregului. Marxism-leninismul a fuzionat cu suporturile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
micuțului Beria. Am așezat continuitatea în locul discreției ca să rămînem în sfera magică, care face ca aceleași să izvorască din același. Astfel procedează imageria pentru micul Iisus, nu teologia pentru Hristos. Transformarea Cuvînt/Trup ale cărei contratipuri prizărite sînt Marx/Gulag, protestantism/capitalism nu ajunge la complexitate decît prin recunoașterea inițială a eterogenității fenomenelor puse în relație, fără de care transformarea input-ului în output nu poate intra în discuție. Reprezentarea magică postulează în toate reflexele și derivatele ei o cauzalitate fără medieri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
devenit roman în aval: idolatru sau imagistic, centralist, clerical. Austria, Portugalia, Italia, Spania, Franța, Belgia. Cînd nu a fost impus prin forța armelor, ca în Estul european după 1945, marxismul occidental s-a propagat prin propriile sale mijloace în rîndurile protestantismului, fiindcă era el însuși o Reformă întîrziată. Un copil de bătrîn. Odrasla din urmă a lui Gutenberg. Nu există prin urmare soluție mediologică de continuitate fundamentală între 1529, 1789 și 1917. Aceeași înverșunare literară, aceiași vectori, același "ghidaj". Luther, Condorcet
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
conștiinței, un "for interior" care garantează mai multă laicitate și, prin urmare, mai multe drepturi democratice. Pentru că în ochii lui Dumnezeu, un laic care citește corect valorează mai mult decît un papă care sare rîndurile. Anumiți protestanți eminenți se întreabă: "Protestantismul trebuie să moară?" (Jean Bauberot). Fiindcă este amenințat, nu de moartea individuală, bineînțeles, ci instituțională. Protestanții sînt înfloritori în societatea noastră, asimilați, integrați dar protestantismul ca întreg pare căzut în anonimat, lipsit de identitate, dizolvat în ecumenismul catolic. Din cauză că "diferența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
corect valorează mai mult decît un papă care sare rîndurile. Anumiți protestanți eminenți se întreabă: "Protestantismul trebuie să moară?" (Jean Bauberot). Fiindcă este amenințat, nu de moartea individuală, bineînțeles, ci instituțională. Protestanții sînt înfloritori în societatea noastră, asimilați, integrați dar protestantismul ca întreg pare căzut în anonimat, lipsit de identitate, dizolvat în ecumenismul catolic. Din cauză că "diferența" lui, în ciuda eforturilor meritorii ale lui Billy Graham și ale predicatorilor de dincolo de Atlantic, îi produce un puternic handicap politic. Protestantismul este comparabil cu o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]