1,169 matches
-
a doua cameră. Ceea ce noi numim B-roll. Camera principală e acolo jos, în siguranță, ascunsă privirilor. Dacă mă împuști acum, prietenul meu de acolo o să imortalizeze totul într-un glorios Technicolor. Maggie îl văzu pe Miller pălind. Încercă un zâmbet protocolar, una din expresiile lui tipice de la TV, dar îi ieși unul corupt. În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu zâne? Nu le-ar fi crezut nimeni, Bruce, încuviință Maggie. Nu până să fi confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
referitoare la seminariile ce urmau prinse pe perete și cu filtrul de cafea vechi bolborosind în colț. Cafeaua era renumită ca fiind groaznică. Nimeni nu o bea. Cei șase oameni de știință din comisia de analiză se îmbrăcaseră puțin mai protocolar pentru acea întâlnire. Majoritatea își puseseră sacouri. Unul chiar purta cravată. Dar stăteau relaxați în fotolii, în timp ce discutau cu persoana investigată, dr. Ronald Marsh, patruzeci și unu de ani, care stătea la aceeași masă cu ei. — Și cum anume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
H. G. Wells, Bertrand Russell și George Bernard Shaw. Chesterton a văzut implicațiile viziunii lor asupra societății secolului XX și a prezis exact ce avea să rezulte de aici. Chesterton nu este un stilist potrivit pentru cititorul modern. Glumele lui sunt protocolare, referințele la vremurile contemporane sunt învechite. Dar ideile lui esențiale sunt uluitor de clare. Chesterton, G. K. Eugenics and Other Evils: An Argument Against the Scientifically Organized Society. Editată de Michael W. Perry. Seattle: Inkling Books, 2000. Publicat inițial în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare pe care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep să se topească, tocmai treceam prin zonă și mă gândeam să te iau la masă, nu mi-am imaginat că ești ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ochii În podea, apoi ridică privirea. MÎine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot ajutorul acordat. Ne vedem diseară la petrecere ? — Nu... știu, zic. Atmosfera a devenit brusc extrem de protocolară. E groaznic. E oribil. Vreau să spun ceva. Vreau ca lucrurile să fie iar cum au fost acum cîteva clipe, lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta-i tot pentru azi. Dă din cap către șofer. Din clipa asta, mă las pe mîinile acestei doamne. — Ea e Lissy, colega mea de cameră, spun În timp ce șoferul urcă În mașină. Lissy, Jack. — Bună, spune Lissy cu un zîmbet protocolar, În timp ce dă mîna cu el. În timp ce urcăm cu toții spre apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cît de Înguste sînt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pereche de pantaloni mulați, un lănțișor trecut în jurul brâului, un buric, și deasupra o bluză de culoare ceva mai deschisă decât pantalonii. A venit. M-am ridicat repede în picioare. - Servus, servus, ce faci? am întrebat. Înainte să ne sărutăm protocolar pe obraz mi-am bombat pieptul, să se vadă cămașa imaculată, apoi am dat să mă așez. - El e Bogdan, mi-a spus, faceți cunoștință. - Sssssilviu, am rostit mecanic, întinzând mâna și mijind ochii. - Bogdan, mi-a răspuns un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de copil cuminte. Fața ta e o față de om cuminte. Gândirea ta e de copil cuminte. Era prima oară când spunea asemenea lucruri și nu-mi venea să cred. Până atunci toate relațiile noastre fuseseră mai mult sau mai puțin protocolare. Veneam, vorbeam politicos evitând subiecte tabu precum politica și sexul, dădeam sărut mâna și plecam. Chiar m-am gândit o secundă că poate e pe moarte, poate a ajuns la ora adevărurilor. — Adică vrei să fiu rău, să fiu bătăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
promițătoare facultăți din țară. Stătuseră una lângă alta în timpul examenului și făcuseră schimb de informații, lucru care le-a unit și mai mult, căci în vreme ce toată lumea din jur, la sfârșitul testului, își pufăia țigările pe culoarul argintiu și lucios, zâmbind protocolar (deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au spus și amintirile care au curs gârlă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de Însemnătate În planul lui grandios. Construiește ceva măreț, În care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun Început să revină la stadiul de maimuță - m‑am trezit că mult‑visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai plicului și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de însemnătate în planul lui grandios. Construiește ceva măreț, în care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun început să revină la stadiul de maimuță - m-am trezit că mult-visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai plicului și să urlu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vă dau dreptate, desigur. Tocmai de aceea, țin să vă mulțumesc! Vom veni după ce ne asigurăm că aici este totul perfect... Doctorul Grigore a fost foarte atent la acest schimb de cuvinte ce i s-a părut a fi extrem de protocolar și nu înțelegea care este cauza. Aștepta nerăbdător să rămână singur cu Eugen. Acesta era însă extrem de preocupat de starea bolnavului. Încerca să se convingă dacă el aude, dacă înțelege ceva, dacă poate vorbi ori doar este surprins de situație
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spus : — Vă rog să mă iertați. nu mai fac. În timp ce spuneam „vă rog să mă iertați, nu mai fac”, am avut revelația imensului potențial pe care îl avea acest nou joc, așa că am ținut să dau o culoare și mai protocolară frazei : — Vă rog să mă iertați, Domnișoară Domnișoara ri. n-o să se mai întîmple. — în orice caz, domnule, dacă se mai întîmplă veți fi pedepsit, îmi spuse răspunse Domnișoara ri cu o voce extrem de caldă, dar nu fără un ecou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fu răvășită de un fior, de un frison. avem oare, în sfîrșit, între degetele mele, fraza miracol care urma să mă propulseze în imortalitate ? Dar oare de ce decisese domnul Courtois să mi-o înmîneze într-un mod atît de puțin protocolar, atît de puțin cultural ? timp de luni și luni de zile așteptasem să mă convoace într-un loc încărcat de mitologie, într-una din acele cafenele pariziene doldora de memorie culturală, cum erau La Rotonde sau La Coupole sau Les
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să-i faci. Eu, când eram îndrăgostitde Olimpia, o sărutam, mă-nțelegi, toată ziua și peste tot. Nu mai ne feream de nimeni. Așa că... nu vă jenați. Felix făcu gestul de a pleca și avu chiar curajul de a prefera protocolar, făcând aluzie la nasturele cusut: - Mulțumesc, domnișoară Otilia!Stănică însă îl opri. - Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai să vă-ntreb ceva.Pe dumneata, că faci medicina. Am un caz interesant. Un client al meu vrea să atace un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o bună întreținere. - Știi, zise ea, încercînd să-i pună mâna pe umăr, îmi pare foarte bine c-ai venit. Îmi vorbea tocmai Stănică de dumneata. - Da? făcu Felix, încruntîndu-se.Intimidată, fata lăsă mâna în jos și lua o ținută protocolară. - Nu te-a vorbit de rău. Dimpotrivă, spunea că ai să deviicel mai mare doctor, că de pe acum ești cunoscut la Paris, unde ai publicat o carte, sau așa ceva, că o să pleci în străinătate, trimis de Universitatea de aici. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe individ de braț, vorbi cu el, îl invită într-o bodegă mirîndu-se mereu de unde-l cunoaște. Chestiunea se lămuri, dar rivalii efemeri rămaseră prieteni. Familia Sohațchi era, cu toate ridicările prin profesii, încă de structură mahalagească, recalcitrantă la răceala protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pregătit! Totul se petrecea la etaj, nu departe de clasa lui. Orele în școală începuseră, holul era pustiu și liniște. Tatăl se grăbea și nu a dorit să intre în cabinetul directorului, așa că Laur a auzit toată discuția. După prezentările protocolare tatăl lui încheie: - Este incalificabil gestul profesorului dumneavoastră! Să zicem că-i scăpa o palmă la nervi ca un reflex de apărare. A fost într-adevăr neașteptată ciocnirea dintre ei, aș fi înțeles dar nu putea să fie atât de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o "Cafeteria" largă, înzestrată, între altele, cu un bar de proporții impresionate; studenții, mucaliți, dăduseră cafeteriei numele de Lualamies, în traducere "Omul tavernelor". Consultările Multilaterale se deschideau în după-amiaza zilei de miercuri, 22 noiembrie 1972. Într-o întâlnire scurtă, strict protocolară, ambasadorul Danemarcii, A. Tscherning, Decanul corpului diplomatic acreditat la Helsinki, propunea ca președinția primei ședințe să fie asigurată de Richard Tötterman, secretarul general al Ministerului de Externe finlandez. Tscherning preciza că, după deschidere, reuniunea urma să adopte reguli proprii de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
magnetică cu înregistrarea audierii în Comisie. C. Întâlnire cu președintele Louis Jung La 15 martie 1989, am avut o ultimă întrevedere, așa credeam, cu președintele Adunării Parlamentare, Louis Jung. Deși era o despărțire, președintele Louis Jung a depășit caracterul strict protocolar. A pus mai multe întrebări asupra situației din România, apreciind că presa are un rol negativ în prezentarea realităților din țară. Aceasta a jucat un rol și în decizia Parlamentului European privind România. Rezoluția respectivă nu are decât caracter de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
o adopte față de cetățenii Republicii Coreea și instituțiile sale, astfel: ● Diplomații, delegații și alte categorii de reprezentanți români să nu inițieze contacte cu diplomați și reprezentanți sud-coreeni, dar ei să nu refuze sau să evite să aibă contacte în cadrul acțiunilor protocolare organizate în țara de reședință sau să aibă convorbiri telefonice inițiate de partea sud-coreeană. În cadrul acestor contacte și convorbiri, ei urmau să se comporte ca și față de reprezentanții altor țări cu care România nu are relații diplomatice. În cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cereri sau inițiative ale țării noastre în cadrul organizațiilor internaționale, din partea română trebuia să fie adresate mulțumiri "în termeni reținuți". ● Oficiile diplomatice și consulare precum și reprezentanțele comerciale ale României în străinătate nu puteau să invite la acțiunile lor, inclusiv la cele protocolare, reprezentanți sud-coreeni, dar nici să participe la acțiunile organizate de aceștia sau să le facă vizite. În cazul în care un diplomat sau un alt reprezentant sud-coreean ar fi solicitat să facă o vizită la Ambasadă, Consulat sau Reprezentanța Comercială
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
-l, la câtva timp după prima întâlnire oficială, pe ambasador la un dineu oferit în onoarea acestuia și a soției sale. Gestul său a fost apreciat corespunzător în Centrala MAE și în cadrul Corpului Diplomatic de la Islamabad, întrucât nu exista practica protocolară ca la un anumit timp, după vizita de prezentare la primul ministru, acesta să ofere un dineu în onoarea unui nou ambasador sosit la post în Pakistan. Dineul oficial, la care primul ministru Zulfikar Ali Bhutto invitase aproape întreg guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de la prezentarea scrisorilor de acreditare președintelui Pakistanului, Fadhal Elahy Chaudry. Acesta era o personalitate cunoscută pe plan local și regional, fiind un politician de mare cultură, căruia i se acordase postul de președinte al țării, având mai mult un rol protocolar, dar care avea opinii proprii valoroase, cu care primul ministru Z. A. Bhutto se consulta permanent și era apreciat de toate partidele politice din Pakistan, foarte respectat și în corpul diplomatic din capitala pakistaneză. Vizita oficială în Pakistan a președintelui
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]