1,184 matches
-
liniar) adverb + vorbind arhitectonic artistic birocratic borgesian bugetar calitativ clinic conceptual creștin cronologic cultural dialectic editorial estetic etimologic eufemistic filosofic fizic fotbalistic generic igienic instituțional intelectual istoric juridic logic lucid matematic mediatic moral obiectiv omenește plastic platonic politic principial probabilistic protocolar psihic realist riguros semantic serios sincer spiritual statistic stilistic strict structural sufletește tehnic teologic teoretic transcendental valoric vizual ANEXA IV Compatibilitatea semantică a adjectivelor absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
se uită lumea la tine. Și cu alcoolul e cam același lucru... însă oamenii sunt surprinzător de indulgenți. Cred că mai bine aș face un alcoolic din el. Ce părere ai? — Am văzut cândva un bețiv. Mă pregăteam de vizitele protocolare de Anul Nou, când l-am zărit pe unul dintre prietenii șoferului nostru. Avea o față oribil de roșie și buhăită. Arăta ca un diavol. Dormea în mașină și sforăia zgomotos. Atât de tare m-am speriat, încât am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o revoluție dar primesc răspunsuri vagi din partea autorităților 24 iunie 2011 Terminus timpul își trăsese răsuflarea în gara aceea odată cu ultima locomotivă scoasă de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie 2011 Aș vrea să nu mă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez! exclamă el vesel. M-a reținut un pacient. Au așa de multe pretenții! Te rog să mă ierți că sunt așa de puțin protocolar, Georgie Hands. Cred că avem o mulțime de prieteni comuni. O cunoaște pe sora ta, am spus eu apropiindu-mă de Georgie și pregătit să o împing spre ieșire. Îmi ajunsese cu vârf și îndesat. — V-am văzut odată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dosare. „Cine ești cu adevărat?” îl întrebă, dar el rămase mut. „Ești tânăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, îi spun eu. O să rămână uluit, iritat, el care e atât de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea întinse mâinile - culcată cum era - chemându-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră în somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel își ținea, în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iar nu din observarea meselor din jur, exclamă calculat: - Ce noapte, frumoasă! Nu-i așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresându-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vârstă, sunteți ca și fetele mele! Ele zâmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar în locul acesta acum...câți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... în 1930; luasem premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimâine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și întrebuință râzând, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivând protocolar. Ea râse din nou. Și în seara aceea, pentru că era mult prea târziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei până acasă și ne despărțirăm în fața porții ei sărutându-i mâna. A treia zi, pe la orele prânzului, o însoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu China. Președintele Nixon ținea cu tot dinadinsul să viziteze această țară, pentru a vedea Marele Zid. PÎnă la urmă, am reușit să-i fac legătura cu tovarășii chinezi, dar nu a fost deloc ușor. La sfîrșitul convorbirilor, În afara discuției protocolare, l-am Întrebat pe Kissinger, mai În glumă, mai În serios, de ce nu simplifică ei situația din Indochina, lăsînd pur și simplu poporul vietnamez să-și hotărască singur soarta. Răspunsul lui a fost, ca de obicei, foarte inteligent. — Domnule Ceaușescu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Viena, LXXXIII/3, p. 1-3 (H.H.u. St. A., P.a., XII, Türkei, Berichte 1864, Karton 83). • Ibidem. • Ibidem, p. 33-38; vezi și Independența României. Documente, vol. II, partea I-a, București, 1977, p. 35-36. • T. W. Riker, op. cit., p. 562. protocolare, cu reprezentanții Puterilor garante din capitala Imperiului otoman, la 16/28 iunie se semnează un acord prin care se recunoaște necesitatea modificării Convenției de la Paris din 1858, lovitura de stat căpătând, astfel, o recunoaștere internațională. După ce recunoașterea internațională a loviturii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de frumos respiră un aer apăsător, îndemnând oamenii să stea mai degrabă în casă. Când să deschidă ușa garsonierei sale a observat cum vecina sa, femeie între două vârste, pariziancă get-beget, tocmai se pregătea să iasă în oraș. O salută protocolar în timp ce se gândea, firesc, unde se poate duce un om pe o asemenea vreme. Numai că imaginea cu vecina sa înotând prin ploaie pe străzile pustii ale Parisului îi este întreruptă de un gest neașteptat al femeii. A lăsat cheile
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mare concretețe lumii cu care vine în contact ca profesor stagiar într-un sat transilvănean, se închide de fapt într-un univers de senzații plastice și de trăiri livrești. Cum observă Mihai Dinu Gheorghiu, P. ține realul la o distanță protocolară. Totuși, acesta nu pălește, ci dimpotrivă, văzut de un ochi educat de pictură și captat de un instrument senzorial foarte fin, își păstrează toată consistența. Atâta doar că își schimbă regimul: se mută din ordinea imediatului în ordinea literaturii, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
și nu confesivă, sau în tot cazul mult mai mult testimonială decât confesivă. Tema principală a memorialistului e lumea sub incidența istoriei, nu a subiectivității. Saint-Simon cu ocazia vizitei lui Petru cel Mare la Versailles a renunțat la locul său protocolar (la care ținea așa de mult) pentru a se amesteca în public, de unde-l putea observa în toată libertatea pe impresionantul vizitator: precumpănea în el martorul, adică memorialistul, adică artistul. Iar Chateaubriand, cu toată ilustra lui vanitate și egocentrismul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
negociere până la atingerea unui acord favorabil părții române, pledează fostul premier Nicolae Văcăroiu (Văcăroiu, 1998, pp. 233-239). O relatare asupra unei sesiuni de negocieri cu FMI este redată de Răsvan Popescu (2002, pp. 136-137). Interesantă este diferența dintre abordarea oficială protocolară a directorului general Camdessus și abordarea tehnică a echipei de negociatori, condusă de directorul regional și negociatorul-șef pentru România, care presau pe închiderea de întreprinderi cu pierderi și echilibru fiscal. Ideologia r. cuprinde, în sens larg, luările de poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, care apar și în conversațiile cotidiene sau în presă, și sistemul onorificelor, specific unor grupuri sociale distincte, cu reguli proprii de adresare
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
vorbitorilor și este recomandată, nu normată, protocolul, în schimb, reprezintă un cod de comportament care guvernează relațiile dintre state, sfera afacerilor externe, raporturile dintre instituții și ierarhiile din interiorul instituțiilor 12, așadar afectează un număr limitat de vorbitori. În context protocolar, indivizii reprezintă un stat sau o unitate administrativă și orice greșeală se repercutează nu doar asupra propriei persoane, ci a întregii instituții reprezentate. De aceea, normele protocolare de comportament și de vorbire sunt descrise în lucrări de specialitate. Diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
din interiorul instituțiilor 12, așadar afectează un număr limitat de vorbitori. În context protocolar, indivizii reprezintă un stat sau o unitate administrativă și orice greșeală se repercutează nu doar asupra propriei persoane, ci a întregii instituții reprezentate. De aceea, normele protocolare de comportament și de vorbire sunt descrise în lucrări de specialitate. Diferența dintre protocol și etichetă se poate rezuma la distincția dintre relația instituțională și relația particulară - eticheta definește comportamentul pe care un individ, care nu se reprezintă decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi polul politeții negative în limba comună, deschizând ierarhia pronominală către al patrulea grad de politețe 24. Exemple precum Ceea ce ați uitat domnia voastră să menționați, că au răspuns la 13 întrebări și interpelări din
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume și ironii. De când pluralul și-a adjudecat teritoriul politeții, sub model străin, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, singularul a devenit neproductiv. Restrângerea uzului la contexte protocolare face ca sistemul acestor locuțiuni să fie opac majorității vorbitorilor, de aceea este necesară o clarificare a alocutorilor indicați prin fiecare sintagmă. Tot un model străin de exprimare a acelorași funcții pragmatice, și anume adresarea la persoana a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a constatat" sau "aș fi voit să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte subiecte decât (...)". Formalismul adresării traduce o reverență în fața publicului, perceput ca destinatar colectiv sau individual, atitudine prin care polemistul se distanțează strategic, simulând poziția protocolară în fața unei instanțe superioare. Acest Tu, convertit metonimic în El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în această situație, ca un terț descalificabil dintr-o dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei polemici publicistice, în genere, accentuează, în plus, dorința polemistului de a-și persuada lectorul, etalând, față de acesta, o atitudine condescendentă și/sau protocolară. Atunci când respinge scriitura lui Iorga, pe motiv de prolixitate și inexpresivitate, prin enunțul asertiv: "proza domnului Iorga e perfect privată de el"291, Arghezi intră, concomitent, în jocul imaginar al unei dezbateri amicale cu lectorul său: "Nu-mi răspundeți că
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
giubeli, căci să prăpădesc fețele. Și hainele miresei să se facă bune... că destui bani sunt.“ Scrisoa ea este completată cu salutări și urări de sănătate transmise familiei, adică dumnealui paharnicului, plus un scurt reproș pierdut printre toate aceste politețuri protocolare în care se reamintește de zestrea nedată încă de către cumnatul, Ianache Cocorăscu. Mireasa nu este nici ea uitată, soțul declarându-i dragostea lui frățească și dulci sărutări. Din lista atașată scrisorii aflăm ce haine va purta mireasa în ziua nunții
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
malul lacului, vedere superbă. A doua zi primesc un telefon de la rectorat, sunt Întrebat dacă pot să-mi rezerv seara pentru a cina Împreună cu rectorul, chiar la restaurantul hotelului nostru. Sosește Împreună cu secretarul general al universității, persoane mai coapte, deloc protocolari (dar cu cravată), politicoși fără fasoane, discutăm despre studenții noștri În stagii la ei, 12 sau 14, Îi știau pe toți, ce fac, ce proiecte au, cum s-au acomodat. Într-o altă seară suntem invitați de profesorul Rousson, cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
identității romilor. Discuția alunecă spre conceptul de identitate, spre percepția identității În diferite țări. Și aud acum o istorie absolut insolită și o interpretare care mă năucește. Istoricul povestește cum l-a Însoțit pe rectorul de la Fribourg Într-o vizită protocolară la Moscova. În timpul primei Întâlniri, acesta Începe să le vorbească rușilor despre organizarea socială și politică a țării Cantoanelor și nu pierde din vedere să plaseze În discurs ideea că aceasta e cea mai avansată democrație din Europa, un promotor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
două sau trei persoane) sau foarte mare, iar prilejurile reale de intercunoaștere autentică sînt rare. De altfel, cocktail party a fost inventat de individualiști! 8.6.10. Codurile de comunicare în culturile colectiviste cea mai utilizată este comunicarea indirectă și protocolară, considerată a da prestanță persoanei (Holtgraves, 2008). Lin (1997, apud Triandis, Suh, 2002, p. 143) a semnalat faptul că ambiguitatea în comunicare poate fi utilă în culturile caracterizate prin colectivism vertical, cum ar fi China, în timp ce comunicarea directă poate fi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]