1,438 matches
-
de exemplu noul accelerator LHC al Centrului European de Cercetare Nucleară CERN de la Geneva, Elveția, și cu programe de cercetări în care sunt angrenate forțe științifice numeroase și deosebit de puternice, care constau în încercarea de a crea două fascicole de protoni care să se intersecteze și astfel să se bombardeze reciproc. La LHC se utilizează energii de ordinul a 12 gigajouli și de mii de miliarde de electroni-volți. Se așteaptă ca încă în 2009 să se creeze în laborator condițiile existente
Materia întunecată () [Corola-website/Science/309172_a_310501]
-
În mecanica cuantică și fizica particulelor elementare, se numește spin momentul cinetic intrinsec al unei particule (electron, proton, atom, ...) În mecanică clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
unei particule (electron, proton, atom, ...) În mecanică clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici "neclasice" iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o "rotație" ci se referă doar la "prezenta impulsului unghiular". Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus inițial
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
sunt neutrinii și quarkurile. Pe de altă parte, fotonii sunt particule cu spin 1, iar gravitonul (particulă ipotetica) are spinul 2. Altă particulă ipotetica, bozonul Higgs este unică între particulele elementare, având spinul zero. Spinul particulelor compuse, cum ar fi protonii, neutronii, nucleii atomici, si atomii, este alcătuit din spinurile particulelor constituente, iar impulsul lor unghiular este suma dintre spinul particulelor și impulsul unghiular orbital al mișcărilor acestor particule componente unele în jurul celorlalte. Condiția de cuantificare a impulsului unghiular se aplică
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
al mișcărilor acestor particule componente unele în jurul celorlalte. Condiția de cuantificare a impulsului unghiular se aplică atât particulelor elementare cât și celor compuse. Se spune despre unele particule compuse că au un spin definit, ca și cele elementare; de exemplu, protonul are spinul 1/2. Prin această se înțelege spinul stării interne de energie minimă a particulei compuse. Aproape toate particulele, atât reale, cât și presupuse, au spini cuprinși între 0 și 2:
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
este termenul folosit pentru definirea opusului materiei formate din protoni, neutroni și electroni. În același fel în care termenul "zi" definește atât perioada de 12 ore de lumină, cât și perioada de 24 de ore care include noaptea, termenul "materie" este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât și totalitatea
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
care include noaptea, termenul "materie" este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât și totalitatea de materie și antimaterie existentă în univers. Antimateria este formată din antiparticule. Dacă atomii din care se compun obiectele folosite de oameni sunt alcătuiți din protoni, electroni și neutroni, așa-zișii anti-atomi vor fi formați din antiprotoni, antielectroni (pozitroni) și antineutroni. Antiparticula diferă de particulă prin faptul că are o sarcină opusă particulei, dar are masa egală cu aceasta. Dacă o particulă intră în coliziune cu
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
în univers este în prezent foarte redusă. La o secundă după Big Bang, când temperatura era de ordinul zecilor de miliarde de grade Kelvin, universul conținea în cea mai mare parte fotoni, electroni și neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și protoni și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni și pozitroni care se ciocneau pentru a crea
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
generat o perspectivă nouă asupra desfășurării fenomenelor fizice în spațiu și în timp; ea a fost un element fundamental pentru Einstein în elaborarea teoriei relativității restrânse (1905). Sursele câmpului electromagnetic sunt sarcinile electrice elementare din materie: electroni încărcați negativ și protoni încărcați pozitiv. În electrodinamica clasică, la scară macroscopică, sarcina electrică apare însă distribuită continuu; distribuția e caracterizată prin densitatea de sarcină formula 1 și densitatea de curent formula 2, funcții de poziție și de timp. Legea conservării sarcinii electrice cere să fie
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
tridimensionale a acuaporinei.Cu această dată,a fost posibilă determinarea modului de funcționare a canalelor de apă.Cum pot acestea să admită moleculele de apă și să nu admită ionii sau alte molecule ? Membrana este,pentru început, permeabilă transferului de protoni. Acest lucru este deosebit de important pentru că diferența între concentratia de protoni din interiorul și exteriorul celulei este baza sistemului celular de stocare a energiei. Selectivitatea este proprietatea centrală a canalului. Moleculele de apă își croiesc drumul prin canalul strâmt orientându
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
de funcționare a canalelor de apă.Cum pot acestea să admită moleculele de apă și să nu admită ionii sau alte molecule ? Membrana este,pentru început, permeabilă transferului de protoni. Acest lucru este deosebit de important pentru că diferența între concentratia de protoni din interiorul și exteriorul celulei este baza sistemului celular de stocare a energiei. Selectivitatea este proprietatea centrală a canalului. Moleculele de apă își croiesc drumul prin canalul strâmt orientându-se în câmpul electric local format de atomii peretelui canalului. Protonii
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
protoni din interiorul și exteriorul celulei este baza sistemului celular de stocare a energiei. Selectivitatea este proprietatea centrală a canalului. Moleculele de apă își croiesc drumul prin canalul strâmt orientându-se în câmpul electric local format de atomii peretelui canalului. Protonii (mai bine zis ionii de hidroniu H3o+) sunt opriți din drum și respinși din cauza sarcinii lor pozitive. "Fig.3 Trecerea moleculelor de apă prin acuaporina1- AQP1.Datorită încărcării pozitive la centrul canalului, ionii încărcați pozitiv, cum ar fi ionii de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
din drum și respinși din cauza sarcinii lor pozitive. "Fig.3 Trecerea moleculelor de apă prin acuaporina1- AQP1.Datorită încărcării pozitive la centrul canalului, ionii încărcați pozitiv, cum ar fi ionii de hidroniu(H3O+), sunt respinși. Acest lucru previne trecerea de protoni prin canal." De-alungul ultimilor 10 ani, cunoștințele relativ la canalele de apă s-au dezvoltatat într-un subiect de cercetare de mare actualitate. Porii de apă s-au dovedit a fi o mare familie proteică. Ele există în bacterii, plante și
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
cu 41 % și respectiv 50 % . Administrarea în asociere de posaconazol și fenitoină sau inductori similari ( de exemplu carbamazepină , fenobarbital , primidonă ) trebuie evitată , cu excepția cazului în care beneficiul pentru pacient depășește riscul . Antagoniști ai receptorilor H2 și inhibitori ai pompei de protoni : Concentrațiile plasmatice ale posaconazolului ( Cmax și ASC ) au scăzut cu 39 % atunci când acesta a fost administrat în asociere cu cimetidină ( 400 mg de două ori pe zi ) din cauza scăderii absorbției posibil secundar scăderii secreției de acid gastric . Administrarea de posaconazol
Ro_711 () [Corola-website/Science/291470_a_292799]
-
gastric . Administrarea de posaconazol în asociere cu cimetidină trebuie să fie evitată cu excepția cazului în care beneficiul pentru pacient depășește riscul . Nu a fost studiat efectul altor antagoniști ai receptorilor H2 ( de exemplu famotidină , ranitidină ) și inhibitori ai pompei de protoni ( de exemplu omeprazol ) , care pot inhiba aciditatea gastrică timp de mai multe ore , asupra nivelelor plasmatice de posaconazol , dar poate să apară o scădere a biodisponibilității și , de aceea , dacă este posibil , trebuie evitată administrarea în asociere . Efectele posaconazolului asupra
Ro_711 () [Corola-website/Science/291470_a_292799]
-
sau prevenirea convulsiilor , cum ar fi fenitoina , carbamazepina , fenobarbitalul , primidona . • Efavirenz , care este utilizat pentru tratarea infecției HIV . • Medicamentele utilizate pentru scăderea acidității gastrice cum ar fi cimetidina și ranitidina sau omeprazolul și medicamente similare , denumite inhibitori ai pompei de protoni . Noxafil poate crește ( crescând eventual riscul de reacții adverse ) concentrațiile plasmatice ale altor medicamente . Acestea includ : • Vincristina , vinblastina și alți alcaloizi din vinca ( utilizați în tratamentul cancerului ) • Ciclosporina ( utilizată în chirurgia de transplant ) • Tacrolimus și sirolimus ( utilizați în chirurgia de
Ro_711 () [Corola-website/Science/291470_a_292799]
-
rapidă a temperaturii și densității. Procesele cu pierdere de energie ce au loc în miez încetează să mai fie în echilibru. Prin fotodezintegrare, radiațiile gamma descompun fierul în nuclee de heliu și în neutroni liberi, absorbind energie, în timp ce electronii și protonii fuzionează prin captură de electroni, producând neutroni și neutrini electronici care părăsesc steaua. Într-o supernovă de tip II, miezul de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de kelvini (100 GK); de 6000 de ori
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
de hidrogen, care sunt legături foarte puternice de atracție electrostatică. `formula 23, ceea ce arată caracterul acid. formula 24; au rezultat un ion carboxilat și un ion hidroniu; Tăria acizilor carboxilici variază, în sensul că tăria înseamnă capacitatea (sau ușurința) de a ceda protoni: formula 25 ; în acest sens crește aciditatea. formula 26; formula 27; formula 28; formula 29; formula 30; formula 31; formula 32 ; cu o sare de Na a acidului carbonic; formula 33 ; cu o sare de Na a acidului cianhidric; formula 34 ; cu o sare de Na a unui fenol; În urma
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
de amoniac. formula 37 ; Produsul de reacție de mai sus este descompus termic mai departe, având acum două posibilități. formula 38; formula 39 ; formula 40 formula 41 Derivații funcționali ai acizilor rezultă prin eliminarea unei molecule de apă dintre un H ionizabil (care apare ca proton) și o grupă -OH în cadrul aceleeași molecule sau dintre molecule diferite. Cei mai importanți derivați sunt:
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
stele, sateliți, meteoriți, praf stelar) care ar cădea pe pitica albă și i-ar modifica masa, influența gravitațională a celorlalte stele învecinate, starea de mișcare a stelei - staționară sau de rotație și nu în ultimul rând timpul de dezintegrare al protonilor materiei stelei.John D. Barrow și Frank J. Tipler au estimat că timpul necesar ca o pitică albă să se răcească până la 5 grade Kelvin, în condiții ideale, este de 10 ani. Dacă teoria privind interacțiunea slabă a particulelor masive
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
albe s-ar elibera o cantitate de energie care le-ar ține temperatura mai ridicată, mărind astfel durata timpului necesar pentru răcire la 10 ani. Fred Adams și Gregory P. Laughlin au calculat că datorită posibilului efect de dezintegrare al protonilor materiei piticei albe în mesoni și positroni, temperatura stelei ar putea crește cu 0,06 grade Kelvin pe o perioadă de timp destul de mare. Deși este o temperatură foarte mică aceasta va fi totuși mai mare decât temperatura pe care
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
, C, radiocarbon sau carbon radioactiv este un izotop radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce conține 6 protoni și 8 neutroni. Prezenta lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datarea arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
loc prentru vreun fel de dualism, care a bântuit filozofia din zilele lui Descartes." Sir James Jeans adresându-se Asociației Britanice în 1934. "Imaginea finită a cărei dimensiuni sunt o anumită cantitate de spațiu și o anumită cantitate de timp; protonii și electronii sunt dungile zugrăvelei ce definește imaginea împotriva fondului său spațio-temporal. Călătoria cât mai departe în timp în măsura în care putem, ne duce nu la crearea imaginii, ci la marginea ei; crearea imaginii zace așadar în afara ei, la fel cum artistul
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]