599 matches
-
mare parte dintre români n-au înțeles nimic din conflictele balcanice de după 1990. Aceasta pentru că viziunea lor despre Balcani n-a depășit niciodată cu adevărat o etapă idilică: grădinile de legume bulgărești, exuberanța și bucuria de viață a sârbilor, blândețea proverbială a turcilor, simplitatea și dârzenia albanezilor. Totul în decorul paradisiac al unor ținuturi în care curge lapte și miere. Când croații și slovenii au hotărât să se separe din 235 federație și când s-au auzit primele bubuituri de tun
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
însemna aceasta? Valeriu Cristea era acel soi rar de om care se îndoiește (metodic), dar nu se îndoaie niciodată. Cu cât făceai mai multe presiuni asupra lui, cu atât mai mici erau șansele de a obține ceea ce așteptai. Timiditatea sa proverbială învelea un material uman de consistența pietrei, solidificat pe niște principii de la care nu abdica în ruptul capului. Cinstea lui era incomodă: mai puțin pentru el, care crescuse cu ea, dar într-un grad sporit pentru cei din jur, obligați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
un cuvânt, "Unirea" a fost o bătaie de cuvinte, ea n-a fost decât o anexare deghizată, un hap amar învăluit în zahăr. N-avem să ne învinovățim decât pe noi înșine: lipsa noastră de înțelepciune, de pricepere, superficialitatea noastră proverbială, absența unui bărbat cu pregătire europeană, o naivitate nepermisă la aceia, cari pretind a conduce destinele unui popor. Vorba noastră: "mintea românului este cea din urmă". "Denkfacilheit" a românului despre care ne vorbea fericitul director Billmann 3. Ceea ce mă întristează
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cercetat de profesorul universitar, chestionat, dezbrăcat. De ce? Bietul moș Costache, avar e drept, și cam fără obraz, nu făcea nici un rău nimănui și era banal de normal și vigilent în toate actele lui. Felix dădu informații foarte deprimante asupra severității proverbiale a profesorului de specialitate de la universitate. Era un savant pierdut în câmpul microscopului, incapabil de a se coborî la asemenea combinații, și de altfel bogat. Stănică deveni posac. - Mă surprinde ce-mi spui. Poate nu-l cunoști încă bine.Cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aveți un tipar. Gata. Toată lumea În tipar, doar, doar s or Îndoi spinările. Domnilor, noi am plătit biruri destule de-a lungul mileniilor tuturor jecmănitorilor, tuturor ciocoilor, mai vechi sau mai noi, dar toate au o limită, până și răbdarea proverbială a românului. Am plătit biruri dar nu ne-au rupt spinarea nici unii, cu atât mai puțin voi, cei creați de părinți români, purtați de o mamă româncă dar intrați, de bună voie și nesiliți de nimeni, În șablonul creat de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-sa spre răsărit, pe când soția lui Asan se-ntoarse asemenea la obicinuita ei reședință. Ioan Asan și Vatatzes se puseră în fruntea oștenilor ce aduseseră cu sine, petrecură țărmul apusan, supus latinilor, luară bogate prăzi și prefăcură întreaga regiune în proverbialul pustiu cuman [... ]. Conform alianței lor juruite, împărțiră între ei, pacinic și după un program, orașele și ținuturile cucerite. Împăratului Vatatzes i se cuveniră orașele Kalliupolis, Madyta și toată peninsula care intră în mare în forma unei limbi de pământ, apoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și afrodiziac, dar prea puțin promovat peste hotarele țării, unde se află atâta inteligență tânără românească. Deci vă rog să faceți D-stră cei din diaspora să se cunoască peste hotare, că avem și noi românii mâncăruri care ne reprezintă, alături de proverbiala ospitalitate românească care ne caracterizează, ca oameni buni și primitori ce suntem românii. Căci numai așa o să fiți mândri că sunteți români și n-o să puteți uita România de unde ați plecat odată... Cu simpatie, Denisa Rodica Goldbach - Teșu. (autoarea acestei
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
aici, meseriașule: niște inși au Încercat să-l omoare pe Mickey!!! Cum, pe un asemenea mensch? Nu se poate!!! Ba se poate, meseriașule, fiindcă, vezi matale, cine seamănă vînt, culege furtună. Necazul e că Mick are mai multe vieți decît proverbiala mîță și a fentat bombe, gloanțe și dinamită, În timp ce lumea din jurul lui murea pe capete. A supraviețuit șase ani În penitenciarul din McNeil Island scăpînd, inclusiv de un recent atac cu șișuri și țevi, și iată-l revenit acasă! Sy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cimitirul Père Lachaise și dispare. Nunta nu mai are loc. Începînd de aici, totul devine confuz. Fermín făcu o pauză dramatică, Îndreptîndu-și către mine privirea de Înaltă intrigă. — După cum se poate presupune, Carax trece granița și, dovedindu-și Încă o dată proverbialul simț al oportunității, se Întoarce la Barcelona În 1936, În plină izbucnire a războiului civil. Activitățile și ascunzătoarea sa din Barcelona pe timpul acestor săptămîni nu sînt clare. Să presupunem că rămîne o lună În oraș și că, În răstimpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se pare o prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada Aviñón și posedă un har proverbial atît pentru cîrnați, cît și pentru aforismul cel mai nimerit. Continuă, te rog. Îmi vorbeai de fata aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dimineața aceea dintr-un titlu foarte căutat, Tricornul: Povestea Jandarmeriei În versuri alexandrine, de bacalaureatul Fulgencio Clapon, un tînăr autor consacrat de critica din Întreaga țară. În timp ce se dedica trebii sale, Fermín arunca priviri pe furiș, făcînd din ochi precum proverbialul drăcușor șchiop. — Ai urechile roșii ca niște sfecle, Daniel. — Poate fiindcă ți-am auzit neroziile. — Sau din cauza Înfierbîntării. CÎnd te vezi cu femeiușca? — Nu-i treaba dumitale. Nu te văd prea bine. Te ferești de vorbele usturătoare? Vezi că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bun, să mă predau, Însă, după ce am mai meditat, am presupus că, dînd buzna dis-de-dimineață În domiciliul paternal al Beei, nu aveam cum să-i Îmbunătățesc prea mult situația. În zori, oboseala și Împrăștierea m-au ajutat să-mi regăsesc proverbialul meu egoism și n-a durat prea mult pînă ce m-am convins că cel mai bine era să las apele să curgă și, cu vremea, rîul avea să ducă departe sîngele. Dimineața se duse cu prea puțină acțiune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar ele, soțiile, își pedepsesc aspru servitorii, dacă îi au. Localnicii sunt prefăcuți, nedemni de încredere și înclinați spre crimă. Încetineala lor este proverbială. Ce contrast cu cei de Acasă, cu verticalitatea lor, cu manierele și comportamentului englezesc! Ei, cei din comunitatea anglo-indiană, știu în ce constă credința lor. Știu ce trebuie să favorizeze din felul lor de a fi. Își poartă pălăriile, citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clericilor și mirenilor locali, autoritar conduși de la Huși. Mărturisesc a nu fi înțeles întotdeauna acest efort uriaș de construire a acestor monumente religioase în condițiile în care populația scade natural, emigrează sau este cu o natalitate regresivă, ca și sărăcia proverbială a locurilor! Și cât de slabă aderență are biserica în occident. L-am văzut pe acest om de mare cultură și supărat, mai ales pe ziariști, dar mai mult pe stricătorii de limbă română, pe oameni răi și păcătoși. În cadrul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
tu, de mai multe ori: interesul pentru literatură, pentru istoria religiilor de toate felurile, pentru filozofie. Deci tu erai deja mental în lumea asta internațională, acum doar fizic te racordai la ea. Cum te-ai adaptat la circuitul internațional, la proverbialul jet set academic? M.I.: După ’81-’82, perioada în care am fost la Harvard și am putut citi mult despre Renaștere, nu numai pe teme iudaice, al doilea eveniment foarte important din acest punct de vedere s-a petrecut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
făceau proverbe cu noi, noi făceam cuceriri cu ei. Nu-mi rămâne decât să vă foarte mulțumesc pentru ce mi-ați spus - zise Metodiu - și să vă rog, dacă nu cumva cer prea mult, să-mi dați acum drumul spre proverbialele mele ținuturi de baștină, încredințându-vă că ori de câte ori voi vedea undeva semnul semilunii - și-l voi vedea des, căci așa sunt vremurile - mă voi gândi la dumneavoastră. — Du-te, frate moldovean - spuse turcul mișcat - du-te și sărută și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se plătea scump. Dar toate astea se găsesc undeva foarte departe de iubire și de viața normală. Ca oameni adevărați, noi nu existăm unul pentru celălalt“. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Inventivitate românească Florin L|Z|RESCU Habar n-am dacă inventivitatea proverbială a românului e doar un clișeu obișnuit pe care orice nație îl are despre sine, dar știu vreo câteva povești ce par s-o valideze, atât la bine, cât și la rău. Prima. Un amic plecat să apere patria prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de Orczy, el se oprește numai la momentele capitale ale problemelor sale: formularea enigmatică și soluția iluminatoare. Simplă marionetă a curiozității, atunci când poliția nu face presiuni asupra sa, turma pitorească a personajelor se Înfățișează la ușa celulei 273, de-acum proverbială. La prima Întrevedere, ele expun misterul, care le copleșește; la a doua, ascultă soluția, care Îi stupefiază În aceeași măsură pe copii și pe bătrâni. Printr-un artificiu pe cât de artistic, pe atât de dens, autorul simplifică realitatea prismatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcere, căci de plictisul cu care pisăloaga baroneasă Îl asedia pe tânărul Goliadkin se molipsise și omul meu din Catamarca, printr-un interesant fenomen de simpatie psihologică, pe care de nenumărate ori l-am observat și la alți pacienți. Cu proverbiala-mi lipsă de afectare, care-i un apanage al omului de lume, nu am șovăit În fața măsurii radicale: am tras de el până a deschis ochii. După atare mésaventure, discuția lâncezea; pentru a-i eleva nivelul, am pomenit de tutunurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
faites vos jeux: pun pariu doi contra unu că prietenul nostru, diplomatul, nu s-a Înfățișat personal aici În celulă Îmboldit doar de simpla plăcere, nespus de lăudabilă, de altfel, de a-și prezenta omagiile. Intuiția mea, de multă vreme proverbială, Îmi șoptește că actul de prezență al doctorului T’ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva din respectabilitatea lor calmă și provocatoare, respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-a prezentat la examen, Întrebându-se Însă, nefericit, de ce primăvara Își pierduse toată culoarea și toată animația. Cumva, prin trădarea lui Isabelle, noțiunea de succes studențesc Își slăbise strânsoarea asupra imaginației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ziua Recunoștinței. - Mult mai potrivită. Iar Ajunul Crăciunului este excelent iarna, dar vara... - Vara nu are o zi, a zis ea. O iubire de vară este imposibilă În ceea ce ne privește. Așa de mulți au Încercat, Încât expresia a devenit proverbială. Vara nu-i decât promisiunea neîmplinită a primăverii, un șarlatan ce Înlocuiește nopțile calde și calme la care visez În aprilie. E un anotimp trist, de viață fără creștere... Vara nu are o zi. - Patru iulie, a propus În glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tradiția referitoare la solomonari, a descris astfel felul cum sunt percepuți și tratați aceștia în popor : Prin satele românești adeseori vezi cerșind din casă-n casă câte-un om [...], căruia i se deschid toate portițele, iar dărnicia românului, și altfel proverbială, l-ar îngrămădi cu toate bunătățile mesei și camerii lui. Nu vezi să-l huiduiască de la o singură casă, o vorbă aspră n-auzi de la nime, iar privirile ce i le aruncă nu sunt de compătimire, ci din contra se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ioan Marcu își revarsă roadele cinstit asupra ridicării economice a acestei comune. Dsa este un distins muncitor pe ogorul de ridicare economică al acestei comune prin miile de exemple ce le-a dat, întrucât le dă și în prezent întrunește proverbialul “Omul sfințește locul”. Ia parte activă la toată conducerea economică, sfatul său este înțeles și alăturea de d-nul Pr. Vasile Petrovanu și a celorlalți colegi formează mănunchiul de îndrumare și conducere în Consiliul de patronaj, Căminul Cultural, cantina școlară
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Maramureșul tău nu poate fi atacat nici din aer, nici de pe uscat, nici din presă...! Dar hai să facem un exercițiu de imaginație care să ducă în deriziune crispările vieții...! Dacă ar fi să prinzi capătul lumii din perspectiva veseliei proverbiale de la Săpânța, cam care ar fi textul pe care ți l-ai atribui sau pe care ai vrea să ți-l atribuie urmașii urmașilor meșterilor lemnari de azi? În primul rând "cimitirul" de la Săpânța nu mă reprezintă. Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]