588 matches
-
generală cum a devenit, prin 1960, ilustru în chirurgia pediatrică. Urmașul său la catedră și elevul său (profesorul de azi), dr. N. Goția, descrie virtuozitatea chirurgicală a lui Nae. "Manualitatea sa și viteza de execuție a actului chirurgical au rămas proverbiale. A dezvoltat chirurgia toracică la copil, efectuând lobectomii și pneumonectomii pentru bronșiectazie, afecțiune frecventă în acea perioadă. Nae Niculescu a iubit atât de mult chirurgia, încât toată viața a operat și adulți (la clinica de copii). Explica acest fapt (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
două grupe și programul meciurilor din prima fază a turneului, care se vor desfășura marți, miercuri și joi. Din delegația băcăuană lipsește Ekaterina Ripnaya, accidentată, dar și antrenorul principal Florin Grapă, a cărui teamă de a zbura cu avionul este proverbială. Știința va debuta marți, de la ora 10, împotriva reprezentantei Spaniei urmând ca, în aceeași zi, de la ora 18, să întâlnească reprezentanta Italiei. 228 5 OCTOMBRIE Le-au scos voleiul din cap : De două ori 3:0 în prima zi Știința
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
consumă placenta; dacă-mi este permisă o glumă, ea a descoperit independent de om valențele cosmetice ale placentei, Întreținându-și frumusețea... Pisica nu consumă mai multă hrană decât are nevoie, iar deșeurile nu le abandonează nici oriunde și nici oricum; proverbiala lor acoperire nu face altceva decât să le reintegreze mai repede În circuitul natural al substanței. Pisica Își alege cu grijă un teren de vânătoare pe care-l marchează și protejează Împotriva altora. Cu alte cuvinte, presiunea exercitată asupra mediului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lui militari adoptau cele mai moderne metode de ducere a războaielor și aveau cele mai bune arme. Aparatul birocratic își îndeplinea eficient sarcinile. În relațiile lui externe, statul aplica o politică aparte, care a făcut ca "diplomația bizantină" să devină proverbială pentru negocierile viclene, înțelepte și nu prea scrupuloase. Deosebit de important era faptul că înaltul nivel de civilizație al imperiului oferea modele de guvernare și cultură statelor balcanice ortodoxe și Rusiei. Conducătorii din Balcani doreau să devină autocrați bizantini, copiind ceremonialul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de corespondență militară, altcum decât cel țivil și al cărui tipic l-am Învățat cu acest prilej; ș-apoi, priceput a se „acoperi cu acte“, virtute eminentă la ofițerii noștri activi, a că ror frică de răspun dere, paralizantă, era proverbială și amuza pe rezerviști. M-am Întâlnit, mult timp după război, cu generalul Dona, [acum] pensioner și părinte a două fete preafrumoase. „Miss România“, dar amândouă fără noroc, ca toate fetele preafrumoase. Venise la mine cu una din ele, [ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Fără îndoială că inițiativele lăudabile anterioare ale organizatorilor, care se mențin, de a acredita un număr cât mai mare de jurnaliști străini, au dat roade. Nu putem să nu menționăm în acest context că s-a putut miza și pe proverbiala ospitalitate românească, chiar și în condițiile unor restricții economice. Consemnez un mare eveniment al serii de sâmbătă, 14 septembrie 2013, concertul susținut de London Philharmonic Orchestra, remarcat prin nivelul înalt al interpretării, sub conducerea dirijorului Vladimir Jurowski, cel care a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun decît nimic. În zorii zilei următoare, camionul unei companii de țigarete a trecut pe acolo și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
februarie 1960) BREITENHOFER Anton „Prezența continuă în mijlocul oamenilor muncii, vizitele de lucru la sate, în școli, laboratoare, prezența sa între pionieri, tineri și studenți, participarea la întruniri, congrese, manifestări culturale și chiar și la sărbătorirea revelionului au devenit de mult proverbiale. Se poate spune că tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu sute de mii, cu milioane de oameni cu care dialoghează, se sfătuiește, cărora le întinde deopotrivă mâna, pe care-i entuziasmează și-i îmbărbătează.“ (Scînteia, 31 ianuarie 1978) BRESLAȘU
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Mi-am dat seama destul de devreme că mama nu e o femeie ca toate celelalte și că nu o vedeam astfel numai pentru că eram unica ei fiică. Chiar am privilegiul unei relații aproape non-freudiene cu mama, nu știu dacă din cauza proverbialei sale înțelepciuni în gestionarea tensiunilor de orice fel sau din cauză că, plecând eu la școli la paisprezece ani, ne-am despărțit înainte ca ruptura clasică să aibă loc. Conflictele au apărut între noi numai după ce am devenit eu însămi mamă și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tat în sala nu știu cărei filarmonici din Germania, unde Leșe a avut - spune el - un succes nebun. Văzândul pe Grigore Leșe cum vorbește cu modestie despre el însuși ca despre alfa și omega ale cântului popular, te întrebi unde mai este „proverbialul bun-simț al țăranului român“. Desigur, el nu mai este țăran - este doar un fals țăran - și poate că aici este toată explicația. (Sau poate că nu.) În săptămâna următoare, invitata lui Horia Roman Patapievici la emisiunea Înapoi la argument a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și-a împărțit din proprie inițiativă o mare parte din moșie țăranilor, ceea ce l-a scutit de orice problemă la răscoala din 1907, însă i-a lăsat săraci pe moștenitorii săi. Nepriceperea lui în a-și chivernisi averea a rămas proverbială în familie: și-a dărâmat conacul și biserica cu gândul de a face altele mai frumoase, dar, din lipsă de bani, a abandonat proiectul, trebuind să se mute cu soția și copiii în casa de oaspeți din curte și să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
l-a numit și definit Leon Volovici <endnote id="(279)"/>. Un discurs care suferă de evreo-centrism sau de româno-centrism și care folosește formule globalizante, fie foarte vituperante, cu efecte incitatoare, fie foarte măgulitoare, cu efecte anestezice. Dintre acestea din urmă, „proverbiala toleranță a românului” este reflexul mental cel mai răspândit. Mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea, intelectualii și politicienii români au preferat mai mult să discute despre toleranță decât să o practice. S-a vorbit deci, insistent și pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reflexul mental cel mai răspândit. Mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea, intelectualii și politicienii români au preferat mai mult să discute despre toleranță decât să o practice. S-a vorbit deci, insistent și pe diferite tonuri, despre o „proverbială” toleranță a românului față de alte etnii și confesiuni, o virtute Înscrisă Într-un soi de „cod genetic” al neamului. Este aceasta o caracteristică reală sau doar unul dintre numeroasele clișee care compun portretul schematic al românului, la rândul lui, „imaginar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(476, p. 197)"/>. Și Nichifor Crainic vorbea În 1937 despre „toleranța românească” Într-un text programatic de o intoleranță etnică ieșită din comun. Pe chiar aceeași pagină a Programului Statului Etnocratic În care glosa pe marginea „toleranței noastre proverbiale”, el atrăgea atenția că ungurii, germanii și, În mod deosebit, evreii din România sunt periculoși, pentru că ei „nu Înfățișează garanții de siguranță În organismul oficial al statului”, fiind „elemente de disoluție și ruină”. „Evreii - conchidea Crainic - sunt o primejdie permanentă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
130, p. 851)"/>. În 1935, Mircea Eliade crede că acest tip de reacții, câteodată alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței românilor, fără să-i nege caracterul „proverbial”, dar și fără să uite să pună acest adjectiv Între ghilimele : „Toleranța noastră «proverbială» este o tărie, nu o slăbiciune... Nu Înțeleg de ce țipăm : primejdie ! Unde e primejdia ? Că sunt minoritari prea mulți la posturile de comandă ? Îi vom scoate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței românilor, fără să-i nege caracterul „proverbial”, dar și fără să uite să pună acest adjectiv Între ghilimele : „Toleranța noastră «proverbială» este o tărie, nu o slăbiciune... Nu Înțeleg de ce țipăm : primejdie ! Unde e primejdia ? Că sunt minoritari prea mulți la posturile de comandă ? Îi vom scoate prin concurență, prin propriile noastre forțe, prin legi de administrație la nevoie - dar de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lucru respingător polonezii obișnuiesc să spună „Frumos ca o barbă de evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/>, iar despre un om Înglodat „până peste cap În datorii” tot ei spun : „A sărutat evreul pe barbă” <endnote id="(127, p. 89)"/>. Proverbial pentru lungimea bărbii sale a devenit, În toată Europa, legendarul „Evreu rătăcitor”. În folclorul finlandez el este numit „Pantofarul din Ierusalim”, iar zicala „O barbă lungă ca aceea a Pantofarului din Ierusalim” este dublată de o explicație comică : „El a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și a ceapă”, scuipând pe jos și purtând „laibăre soioase”. Această populație „are ceva respingător, Întărit Încă cu necurățenia rău mirositoare de care e Îmbăcsită”. În privința femeilor evreice, aceste neajunsuri ar fi insuportabile, fiind la polul opus cu frumusețea lor proverbială : „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie” <endnote id="(366, pp. 109 și 131-132)"/>. O presupusă calitate maximală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spirituală” etc. <endnote id="(481, pp. 336- 342)"/>. Putoarea de usturoi și ceapă „Pute țara de jidani.” Tot În cadrul unei pretinse explicații „realiste”, s-a spus că mirosul urât pe care l-ar degaja evreul s-ar datora nu numai „proverbialei” sale murdării, ci și excesului de usturoi și ceapă din dieta sa. Câteva zicale și proverbe populare surprind această percepție : „Pute a usturoi ca un evreu” (zicală românească și poloneză ; cf. <endnote id="3, p. 63 ; 70, p. 180"/>), „Evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe cap”, „pentru că fiicele lui Iuda au aceiași plăcere de a purta veșminte și podoabe somptuoase pe care o aveau și În zilele profetului Isaia” (referire la Isaia 3, 18-24) <endnote id=" (382, pp. 390-392)"/>. Pentru a-și legitima faima, „proverbiala” frumusețe a evreicelor din epoca modernă trebuia să moștenească presupusa frumusețe a evreicelor din epoca biblică. „Ești frumoasă, Lea !”, Îi spune evreul habotnic Manasse nepoatei sale, În piesa omonimă publicată de Ronetti Roman În 1900. „Dumnezeu ți-a dat moștenire
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ruhălă și Mesia, publicată În 1858, se spunea că „Ruhălă era prea frumoasă pentru ca să nu fie și virtuoasă, cu toate că acesta este un sentiment care numai de fiicele Ierusalimului se cultivă” <endnote id="(3, p. 55)"/>. Stabilitatea cuplurilor familiale evreiești și proverbiala fidelitate a nevestele evreice au Întreținut această legendă. Iată un tablou idilic zugrăvit de un publicist român În 1885 : „Fata de jidan la 14 ani este femeie În toată puterea cuvântului și În stare să ție casa. Este totdeauna la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu ele nu este mai puțin nocivă. Mai ales că, așa cum vom vedea, unele dintre aceste clișee sunt doar aparent pozitive, ele subliniind, de fapt, explicit sau implicit, trăsături de caracter negative. Un bun exemplu de stereotip (aparent) pozitiv este „proverbiala” inteligență a evreului. „Inteligent - cum doar evreii pot fi”, scria prozatorul Panait Istrati În anii ’20 <endnote id="(723, p. 684)"/>. Exclamații admirative, de genul „Deștept ovreiu’ !” sau „Cap de jidan !” <endnote id="(3, p. 44)"/> erau atât de obișnuite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Russo pare să continue ideea economistului francez : „Ovreiul [din Moldova] e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului, el n-are demnitatea amară a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul reacționa totuși, românul se arăta uimit. În 1823, de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Își purtau ca niște umbre fugărite de furii destinul lor. În care rezidii umane Își are refugiu suferința va rămâne pururi o enigmă” <endnote id=" (693, II, p. 240)"/>. Și totuși, cum se explică faptul că „frica evreului a ajuns proverbială” (În termenii lui Alecu Russo din 1840) ? Cum se explică resemnarea evreilor În fața discriminărilor, a expulzărilor și a masacrelor la care au fost sistematic supuși ? Prin sentimentul lipsei unui stat al lor, care să-i apere și În care să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit, ceva mai sfiicios, dar tot el - ovreiul” <endnote id="(650, p. 71)"/>. Cel care a deplâns, Într-adevăr, proverbiala resemnare a evreilor a fost poetul Haim Nahman Bialik. Vizitând Chișinăul după cumplitul pogrom din 1903, el a compus celebrul poem Orașul măcelului. Bialik nu deplângea nici violența oamenilor simpli, nici cinismul politicienilor, nici nepăsarea autorităților, ci milenara pasivitate și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]