1,502 matches
-
în acel moment - adică la multă vreme după evenimentele povestite - îl animă, de aceea opera are și un pronunțat conținut teologic. În diferitele întâmplări prin care trece omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia ajunge să capete un caracter paradigmatic și universal, precum tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filosofilor, imaginat de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vede că a fost realizată pe pământ și, în primul rând, asupra istoriei republicii romane pentru faptul că devenise creștină de curând, ceea ce putea duce la dificultăți de interpretare. Construcția cetății cerești se face progresiv în această lume grație proiectului providenței divine; oamenii dintr-o cetate nu sunt altfel decât oamenii din cealaltă: ei trăiesc împreună, dar nu în același mod și nu au aceleași țeluri. O operă atât de întinsă nu e lipsită de prolixitate, de lungimi, de digresiuni și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condamnarea acestuia de către papi și sinoade; apoi Prosperus atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosperus a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce atât de multe nenorociri se abat asupra unor întregi populații, inclusiv asupra nevinovaților și a sfinților. În asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în proză. Opera lui Paulin exprimă cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni” în miniatură. Într-adevăr, și Paulin din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian, după alții, priscilian) în tinerețe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înfăptui binele pentru că nu-l cunosc. Iar toate acestea se întâmplă sub cârmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în cartea a cincea. Consolatio a lui Boethius este nu numai un moment fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din textele cele mai semnificative ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înalțe până la ideea de Bine, suprema divinitate din care emană și zeii și în primul rând cel mai important dintre aceștia, Helios. Prin speculația filosofică pe de o parte, prin interpretarea miturilor pe de altă parte, ființele umane pot descoperi Providența care guvernează universul și elementul divin care există în oamenii înșiși și care le permite să devină asemănători zeilor prin practicarea virtuții care este calea către apatheia. Mult inferior supremului principiu divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor care prin propria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dă și titlul antologiei publicate în „Biblioteca pentru toți” (1993), urmată de altă selecție (restrânsă la erotică), intitulată Mississippi (1993), și de Noul Adam (1994), ultima carte antumă, o meditație asupra scrisului, asupra harului, văzute ca îndemnuri și daruri ale providenței. Logosul e miracolul care transmite „substanța pururea divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub semnul simplității austere, pusă
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
moment - adică la multă vreme după evenimentele povestite - îl animă, motiv pentru care opera are și un pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia capătă un caracter paradigmatic și universal, ca tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filozofilor, imaginat ca entitate absolut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cetăți, tocmai pentru că vede că a fost realizată pe pămînt, și, în primul rînd, asupra istoriei republicii romane care, deoarece devenise creștină de curînd, putea suscita dificultăți de interpretare. Construcția cetății cerești se face progresiv în această lume, grație planului providenței divine; oamenii dintr-o cetate nu sînt altfel decît oamenii din cealaltă: ei trăiesc împreună, dar nu în același mod și nu au aceleași țeluri. O operă atît de întinsă nu e lipsită de prolixitate, de digresiuni și demonstrații greoaie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și condamnarea acestuia de către papi și sinoade, apoi atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosper a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce se abat atît de multe nenorociri asupra unor întregi populații, inclusiv asupra celor nevinovați și a celor sfinți. în asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în proză. Opera lui Paulinus descrie cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni în miniatură”. într-adevăr, și Paulinus din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile-i rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian sau, după alții, priscilian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pot înfăptui binele fiindcă nu-l cunosc. Iar toate acestea se întîmplă sub cîrmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele, care sînt analizate în cartea a cincea. Consolatio reprezintă nu numai un moment fundamental din istoria filozofiei antice și medievale, ci și unul dintre textele cele mai semnificative ale literaturii antice tîrzii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă la ideea de Bine, suprema divinitate din care provin și zeii, în primul rînd cel mai important dintre aceștia, Helios. Prin speculația filozofică, pe de o parte, și prin interpretarea miturilor, pe de altă parte, ființele umane pot descoperi Providența care guvernează universul și elementul divin care există în oameni și care le permite să devină asemănători zeilor prin practicarea virtuții, ce reprezintă calea către apatheia. Cu mult inferior supremului principiu divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor, care prin propria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
satisfacă spirite însetate de logică și de armonie. Nu mai este vorba aici de o metafizică spiritualistă, oarecum vagă, ci este dezvoltată o întreagă istorie a religiei, este afirmată o întreagă morală, este organizată o întreagă filozofie, dominată de dogma Providenței”. Ne aflăm în fața „unei veritabile Summa a primilor ani ai secolului al IV‑lea”. Oricât de elogioasă ar fi, această opinie a cunoscutului istoric al creștinismului ascunde și o anumită reticență. Iar acesta nu este un fapt izolat. Exegeții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apologii creștine de prim rang (cele care aparțin lui Tertulian, lui Iustin, lui Origen sau lui Theodoret). Lucrarea cuprinde șapte cărți. În primele trei, apologetul prezintă și respinge principalele doctrine filozofice și religioase păgâne. Sunt tratate următoarele teme: 1) Existența Providenței (împotriva epicureilor); 2) Originea greșelilor (denunțarea politeismului ca pseudoreligie a lui Satan); 3) Denunțarea pseudofilozofiei păgâne; Următoarele patru cărți au un caracter pozitiv (cu toate că polemica nu dispare niciodată în întregime): 4) Despre adevărata înțelepciune (creștină); 5) Despre cultul fals (păgân
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
măsură, unică, ieșită din comun: trupul său nu a fost găsit pentru a fi înmormântat religios. Lactanțiu conferă legendei o orientare personală, legată de ideea generală care străbate De mortibus: mai devreme sau mai târziu, într‑un fel sau altul, Providența îi pedepsește pe toți cei care au prigonit religia creștină. Legenda dispariției lui Nero este creditată ca atare (trupul lui Nero a dispărut de pe fața pământului), dar cu o semnificație cu totul diferită de tradiția creștină anterioară. Epitoma Spre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ereziologie și de dogmatică, cuprinde cinci părți, din care primele patru prezintă un inventar cvasicomplet al doctrinelor eretice, în timp ce ultima, cea mai dezvoltată dintre toate, prezintă o expunere sistematică a doctrinei ortodoxe: Treimea (1‑3); creație, angelologie, antropologie (4, 9); providență (10); cristologie (11‑15); bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu (16); unitatea celor două Testamente (17); botez (18); eshatologie (19‑23); etică (24‑29). Este vorba, așadar, de un veritabil „manual de dogmatică”, menit să ofere o idee cât se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în a sa Istoria ..., publicată la Veneția în 1718, „ceea ce a fost îndată socotit ca un semn rău, mai ales de către acele persoane dedate superstițiilor, care sunt încredințate că până și întâmplările pur și simplu accidentale sunt efecte misterioase ale Providenței”484. în aceleași zile (merge mai departe Del Chiaro cu informațiile), s-a produs și prevestirea, și ea demnă de crezare, a Stancăi, fiica lui Brâncoveanu, văduvă, căci beizadea Radu Ilieș, soțul ei murise. Pe 9 martie 1714, Stanca s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
refractari la orice pornire de a studia natura, proprietățile curative și modalitățile de folosire corectă a diferitelor substanțe medicinale - Își Închipuie că este de datoria lor să dea uitării plantele comune, dar totuși eficiente, ca pe niște lucruri pe care providența le-a creat exclusiv pentru Încântarea ochilor și care, desigur, ne-ar face rău dacă am Încerca să le folosim În scop terapeutic! Aproape toate plantele utilizate odinioară au Împărtășit această soartă. Mai folosim noi, oare, În ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai mult când mi s-a spus că se descoperise o nouă metodă de vindecare a bolilor, total diferită de cea folosită până atunci. Cine m-ar putea Învinovăți pentru irezistibila și arzătoarea dorință de a vedea Încă o dată Europa? Providența părea să Îmi acorde șansa de a-mi extinde orizontul cunoașterii spre beneficiul Întregii omeniri, și aceeași voce interioară care mă Îndemnase cu douăzeci de ani În urmă să-mi părăsesc prietenii, familia și scumpa țară natală mă Îndemna acum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se schimbă deloc, am pornit la ora nouă, Însă nu departe de port ne-am Împotmolit Într-un banc de nisip, nemaiputând Înainta. Din fericire, În drumul nostru apăru un vapor gol care venea În amonte dinspre Kronstadt, de parcă Însăși providența l-ar fi trimis În ajutorul nostru. Am urcat la bord și, după o scurtă Întârziere, ne-am reluat călătoria spre locul destinației noastre. Pe vapor se afla un tânăr domn cu o ținută respectabilă, care vorbea germana și al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o predispoziție temperamentală. Cuvinte mari, ca „soarta”, „fericirea”, „viața și moartea”, „dreptatea”, revin în versurile sale, de tentă meditativă, poetul mărturisindu-și tristețea în fața curgerii de neoprit a timpului, jalea pentru tinerețea apusă, teama de moarte, dar și resemnarea dinaintea providenței. S., care își dedică volumul „patrioților” vremii, aduce un prinos de dragoste pământului Moldovei (Moldova). Totul e spus în stihuri simple, cam naive, prin care se obțin uneori (Obșteasca petrecere a carnavalului) și efecte mai notabile. SCRIERI: Fabule alcătuite în
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
istoria, dar, în mod paradoxal, păcatul este condiția mântuirii, a restaurării ființei originare. El este o luptă a omului cu angoasa. O încercare de restaurare a spiritului. Suprimarea păcatului anulează angoasa și o înlocuiește cu starea de extaz, de beatitudine. Providența, mântuirea, grația, sunt legate de păcat. Adam, omul primordial, „cade”, dar în locul lui, din el, „se naște” un nou Adam, cel mântuit. Existența, în felul acesta, se revelează ca fiind rezultatul unor înlănțuiri de contraste. Suntem conștienți de noi și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Stamate, 8 apartamente, București, str. Traian 75, calea Dudești 227. 1543. Culbert Mariana, 2 apartamente, București, str. Brezoianu 51. 1544. Chiriac I. Gheorghe, 10 apartamente, București, str. Uranus 112, 61. 1545. Coran D-tru și Sofia, 7 apartamente, Turnu Severin, str. Providenței 36. București, str. Parfumului 9. 1546. Chisivnesci Carolina, 3 apartamente, București, Cal. Griviței 249. 1547. Coler Gavril, 16 apartamente, București, str. C. Boliac 11, str. Mendeleef 48, str. Vultur 117. 1548. Cerkez Ionel și Valerica, 3 apartamente, București, str. Muz.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
figura eroului e romantică, Lăpușneanu e genialoid, plin de contradicții, un monstru moral [...]. Nuvela ar intra în rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un damnat, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie după mântuire. El suferă de o melancolie sangvinară, colorată cu mizantropie. Echilibrul între convenția romantică și realitatea individului, aceasta e minunea creației lui Negruzzi. G. CĂLINESCU SCRIERI: Triizeci ani sau Viața unui jucători de
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]