1,009 matches
-
de victimă. Și anume, Cavour, în primul rând (ceea ce înseamnă că i-au urmat și alții), a intuit în dubla alegere a lui Al. I. Cuza, căreia Viena i se împotrivea cu o obstinație agresivă (propunerea de intervenție armată), ocazia „providențială de a fi scutit de căderea în ocurența agresivă (să nu uităm „intrusiunile” pacifice) de agresor”. Primind corpul diplomatic la Tuileries, în ziua de 1 ianuarie 1859, Napoleon al III-lea i s-a adresat lui Hübner: „regret că raporturile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
maxima summum ius, summa iniuria (maximum de drept, maximum de injustiție) a devenit un proverb intrat în uz"220. Anterioritatea legii în fața justiției este susținută de Rousseau care afirma că "numai legii îi datorează oamenii dreptatea și libertatea. Acest instrument providențial rezultat din voința tuturor este cel ce pune în drept egalitatea naturală dintre oameni. Acest glas divin dictează fiecărui cetățean preceptele interesului public și-l învață să se poarte după propria judecată și să nu se întoarcă împotriva lui însuși
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
vom obosi să amintim mereu că nu-l cheamă Ludovic L.). Onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan și genialul avocat Ludovic L. (pe care nici vorbă să-l cheme Ludovic L.!) iată o întâlnire providențială cum doar o dată la sute de ani se întâmplă să aibă loc! 1. Rezumatul 1 (din Cursul I, Ce este pedeapsa și ce urmărește ea?) (Satisfacția pedepsei provine din ambivalența indivizilor oameni, însă și dintr-o moștenire pe care rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
curtenitor, plin de farmec. O nouă turnură ia viața marchizului din clipa Întâlnirii (În 1835) cu tânărul conte polonez Ignacy Gorowski, la Îndemnul căruia pornește spre Rusia. Îndelungul lor voiaj (În care e Însoțit de amândoi prietenii) se va dovedi providențial. Trădat de Igancy, care o seduce pe Isabela de Spania (spre a se căsători mai apoi cu ea), nefericitul Astolphe cade pradă unei depresii cumplite. Și de această dată Îl salvează patima scrisului. Notele de călătorie se transformă În două
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tocmai cel care seamănă, sădește, stropește și adună recolta este și cel care mănâncă cel mai puțin? Această situație reprezintă un mister care poate fi dezlegat destul de ușor, În ciuda faptului că oamenii se complac să o socotească o mare idee providențială. Vom oferi probabil o explicație mai târziu, atunci când vom ajunge la capătul drumului străbătut de umanitate. Pentru moment, asumându-ne riscul de a fi acuzați de părtiniri aristocratice, vom spune pur și simplu că un individ aflat În ultimul rând
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ei au renunțat, neavând flotă. Dar este un fapt că, în acel moment, regatul ungar încetase să mai existe. Salvarea Ungariei a venit nu prin lupta forțelor proprii, nici prin cruciada țărilor creștine vecine, ci a fost de-a dreptul providențială: pe când luptele de-aici erau în plină desfășurare și în defavoarea creștinilor, pe neașteptate, la 11 decembrie 1241, marele han Ogodai a murit în reședința sa de la Karakorum. Distanța uriașă ce separa Mongolia de Ungaria și intemperiile vremii de iarnă au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Libertatea, în accepțiunea lui Goulet, implică o gamă extinsă de alegeri pentru societăți și membrii lor, împreună cu minimizarea restricțiilor externe în urmărirea unui obiectiv social. O asemenea definiție eronată a libertății a stat și stă încă la baza „construcției statului providențial”, care a dat naștere unui control excesiv al vieții economice. Politizarea activităților economice din țările în dezvoltare reprezintă una dintre cele mai nefaste expresii practice ale Economiei dezvoltării. Libertatea ca emancipare de restricțiile materiale a fost un argument pentru intervenționism
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
a Legitima o spoliațiune, a atinge legea justiției. Se violează condițiile ordinei, căci ce ordine poate exista în sânul unei societăți unde orice industrie sprijinită de lege și puterea publică își caută succesele în opresiunea tuturor celorlalte. Se ignorează cugetarea providențială care prezidă la destinele oamenilor, manifestată prin infinita varietate a climatelor, anotimpilor, puterilor naturale și aptitudinilor, bunuri pe cari Dumnezeu nu le-a împărțit atât de inegal între oameni decât pentru a-i uni prin schimb, cu legămintele unei frății
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu ușurință ceea ce greu va fi de recîștigat? O mare acțiune în afară, mari îmbunătățiri înlăuntru, cărora li s-ar opune cineva? Această lovire de stat, pe care o aprobă Parlament și Coroană, are un scop superior actualității, o menire providențială, o justificare istorică? Nimic din toate acestea. Singura menire este perpetuarea la putere a unor ambiții bolnăvicioase și a unor nulități atât de comune și atât de maloneste precum nici o țară din Europa nu le mai poate produce. [12 noiembrie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fost în fruntea cortegiului de rugăciune la moartea nașului, dar după aceea, cîtă confuzie... E normal. Cînd aduci o veste bună, nu-ți place concurența. Vrei s-o poți transmite în persoană. Și după tine, potopul. Acest reflex de om providențial nu a fost cel al mediatorului din Iudeea, acest culoar superlativ care a admis și suscitat o mulțime de diminutive. Fără îndoială, el rămîne unicul mediator al mîntuirii. Maria și sfinții nu sînt mediatori propriu-ziși, ci simpli demultiplicatori ai medierii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
putut fi nuanțat, nu respins de către istoricii de meserie. "Înainte de tipografie, ne spune autorul lui care pe care, Reforma nu fusese decît o schismă, tipografia a transformat-o în revoluție. Suprimați presa, erezia este agasată. Fie că este fatal sau providențial, Gutenberg este precursorul lui Luther." Ce-am citit, de atunci, în cărțile tuturor oamenilor de știință? Chaunu: "Fără carte tipărită, nici urmă de revoluție umanistă. Umanismul secolului al XV-lea ar fi sucombat asemenea celui din secolul al VIII-lea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se extinde pe teritoriul națiunii, pierzând însă din elementele originare ale etnicului sătesc. Dar apar și elemente care vin să-l îmbogățească. Instituțiile culturale din orașe, sub înrâurirea oamenilor de vocație, au reușit lărgirea orizontului conștiinței comunității sătești. Ideea oamenilor providențiali, prezentă constant la Motru apare și aici. Numindu-i oameni de vocație, el arată că aceștia au o influență deosebită în formarea conștiinței etnicului. Cum în mediul rural aceștia nu prea se formează, sprijinul acestora la formarea conștiinței etnicului sătesc
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
m"šaƒ, substantiv masculin care înseamnă „cel uns”: ho Messías (hó estin methermeneuómenon Christós), „Mesia (care se tălmăcește Hristos)” (În 1,41). Pentru evreii contemporani cu Isus, m"šaƒ nu era un nume divin, ci desemna doar personajul providențial, „uns” de Dumnezeu asemenea regilor și preoților, de la care așteptau eliberarea țării și a poporului și instaurarea unei teocrații fericite. Ioan Botezătorul este întrebat dacă nu cumva este el cel așteptat și răspunde egÄî ouk eimì ho christós (În 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de a zări ieșirea dintr-o situație conflictuală, decât ca o pierdere a sensului existențial, ca la adult. Nevoia înțelegerii și a sprijinului discret, dar eficient, al adultului rămâne o resursă prețioasă. În cazul familiilor cu probleme mari, acest adult providențial poți fi chiar tu, profesor care ai ajuns om al catedrei pentru că te-a atras fizica sau biologia. Dar aici, la școală, ai descoperit încă ceva: complexitatea și profunzimea problematicii umanului. 3.2.2.d. Caracteristici cognitive. La cele descrise
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Viena, unde a lucrat mai Întâi ca medic militar Într-o garnizoană din oraș și după aceea ca asistent la Laboratorul Central de Bacteriologie din Viena, sub conducerea doctorului Robert Döerr. Afilierea sa cu o instituție militară s-a dovedit providențială, deoarece i-a oferit posibilitatea de a observa În mod direct eficiența noilor vaccinări preventive folosite de trupele austro-ungare. Este probabil ca timpul Îndelungat petrecut de Moldovan În armată să-i fi influențat și concepțiile despre ordine, ierarhie și responsabilitate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
înfăptui o dezvoltare durabilă. Strategia adoptată de D. Gusti a avut o dublă deschidere: „răspândirea culturii politice serioase și formarea de conducători”. Sunt vizate aici două categorii de conducători: a) Pe de o parte, este vorba de oamenii de stat providențiali, înzestrați cu daruri naturale și experiență politică, dar care nu se pot ridica la înălțimea omului de stat modern decât prin depășirea empirismului afacerilor publice cu ajutorul culturii politice. b) În al doilea rând, este vorba de formarea intermediarilor și „directorilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în „Viața românească” din iulie 1961; scrie apoi la „Contemporanul”, unde G. Ivașcu îi oferă cronica literară în primăvara lui 1962. Va continua s-o susțină până în 1972, când este titularizat cronicar la „România literară” de același G. Ivașcu - omul providențial al biografiei profesionale a lui M. Colaborarea săptămânală timp de douăzeci de ani la „România literară” s-a impus drept una dintre instituțiile criticii literare românești. Reperele sale valorice uzuale au contribuit decisiv la conturarea canonului epocii, în răspăr cu
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial (H. Spencer, A.R. Wallace) cu explorarea pozitivistă (Aug. Comte, H. Buckle) sau cu interpretarea evoluționistă de tip Charles Darwin. Erudit, poliglot, el pune în pagină o documentație uluitoare, exhaustivă, care, modelată prin analiză ori lăsată să prolifereze haotic, fabulos
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
creștină, destinat să salveze România 9. Însă, scurtul interval de scepticism față de puterea politică a dispărut o dată cu instaurarea dictaturii militare în 1941. Patriarhul Nicodim, în bună tradiție a panegiricului ortodox cu valențe mistice, îl numea pe I. Antonescu un conducător providențial, „un arhanghel cu sabie de flacără“ care era destinat să readucă pacea și liniștea într-un tărâm devastat de luptele politice interne 10. Biserica ortodoxă a aprobat și a susținut „războiul sfânt“ declarat de I. Antonescu, justificând războiul împotriva bolșevismului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lucrare a al lui Méliusz Jozsef, Destin și simbol, care insista asupra rolului civilizator al Ungariei în ținuturile românești și asupra hegemoniei teritoriale a acesteia. Accentele mesianice sunt înlocuite aici cu ieșiri disproporționat umorale, iar ideea subiacentă a „misiei” istorice providențiale a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
creștină pentru idolatria lor imorală. Acest lucru fusese deja făcut de Tertulian, Minucius Felix și Arnobiu. Sigur, Augustin aduce în discuție și elemente de mai mare actualitate, cum ar fi ideea că Imperiul Roman s-ar fi întins prin voința providențială a lui Dumnezeu, ori că religia creștină ar avea o funcție benefică chiar pentru realitatea politică romană pentru că poate să-i civilizeze pe barbari (un lucru pe care creștinii din Italia, de exemplu Ambrozie și Ieronim, îl acceptau cu multă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și rău, concluzia fiind că nelegiuiții care obțin succese în viață nu sunt în realitate altceva decât niște nefericiți pentru că, chiar dacă doresc s-o facă, nu pot înfăptui binele pentru că nu-l cunosc. Iar toate acestea se întâmplă sub cârmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștină pentru idolatria lor imorală. Acest lucru fusese deja făcut de Tertulian, Minucius Felix și Arnobiu. Sigur, Augustin aduce în discuție și elemente de mai mare actualitate, cum ar fi ideea că Imperiul Roman s-ar fi întins prin voința providențială a lui Dumnezeu, ori că religia creștină ar avea o funcție benefică pentru realitatea politică romană, pentru că poate să-i civilizeze pe barbari (fapt pe care creștinii din Italia, de exemplu Ambrozie și Ieronim, îl acceptau cu multă prudență), precum și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bine și rău, concluzia fiind că nelegiuiții care obțin succese în viață nu sînt în realitate decît niște nefericiți pentru că, deși doresc s-o facă, nu pot înfăptui binele fiindcă nu-l cunosc. Iar toate acestea se întîmplă sub cîrmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele, care sînt analizate în cartea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ajunge la celebra metaforă a limbii ca oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării spiritului omenesc, ca păstrătoare a valorilor civilizației (Leibniz și Herder). (Urmare în numărul viitor) Maurice Olender - Limbile Paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 1999, București, 205 pagini, preț nemenționat.
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]