575 matches
-
preoți și să numească episcopi. După ce-a ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în sud-vestul Moldovei. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dificilă. Astfel, întemeiat pe relatările cronicarilor și istoricilor polonezi mai vechi (precum Jan Dlugosz, Istoria Poloniei), el consemnează că "la moartea voievodului Ștefan (?), au izbucnit lupte pentru tron (domnie) între fiii acestuia, Ștefan și Petru". Cu sprijinul populației și a "provincialilor unguri", Petru a reușit să preia conducerea (puterea), izgonind din țară pe fratele său mai mare Ștefan, care s-a refugiat la curtea regelui Poloniei. În schimbul prestării jurământului de credință, în anul 1359 (adică chiar în anul descălecatului !), a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care unul ca Maurice Barrès se transformă într-un bard al rădăcinilor și înainte ca un oarecare Pétain să facă elogiul gliei "care nu minte", zona de țară este încă privită ca un paradis pierdut al francezilor. Se admite că provincialul, și a fortiori țăranul, este desigur mai puțin rafinat, mai puțin strălucitor decât parizianul, încă este la fel de profund, mai drept, mai sincer. În vreme ce la oraș oamenii "simt repede și puțin", la țară "trăirile sunt lente și profunde", după cum afirmă unul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lucrurilor. Cu toate acestea, Maud redevine Eva, atunci când își elaborează și își pune în aplicare strategia matrimonială. Asta deoarece planul său de atac se bazează în totalitate pe prefăcătorie, înșelătorie și manipulare. Atunci când îl cunoaște pe Maxime de Chantel, un provincial cam stângaci, dar "de viță nobilă", "un bărbat aparținând societății adevărate, înzestrat cu singura calitate adevărată, acea calitate rară pe care ți-o conferă un nume cu vechime, un latifundiu consistent, o familie fără pată și relații fără cusur", Maud
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
frate sau cu o soră mai mare. Însă le scapă din vedere faptul că supravegherea frățească este adesea mult mai puțin eficace decât aceea a guvernantelor severe de odinioară. Astfel, Paulette D., născută în 1921 și provenind dintr-un mediu provincial modest, își amintește că îi era foarte ușor să-și ducă de nas fratele mai mic. Mergeau la cinema, unde ea se întâlnea cu iubitul. În timp ce fratele, așezat cu două rânduri de scaune mai în față, era prins de acțiunea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
masculin. În romanul lui William Styron, punctul acesta de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său, greșeala sa de negrăit și zbuciumul său interior. Acest "tânăr provincial" ajuns la New York, acest "sudist jigărit și însingurat", cum îi place să se descrie pe sine, se instalase, în vara anului 1947, într-o pensiune modestă din cartierul evreiesc din Brooklyn, cu intenția de a lucra aici la primul său
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fapt, adevăratul inocent a cărui neștiință e deviată în obsesie chiar sub privirile mereu căutând altceva ale celor doi părinți. Când Merry se alătură grupării teroriste a Meteorologilor și detonează o bombă în oficiul poștal din magazinul universal al idilic - provincialului Old Rimrock, viața Suedezului s-a desfăcut în bucăți, ca și când bomba i-ar fi explodat în sufragerie. Luat prin surprindere, pedepsit pentru toate împrejurările în care procedase impecabil, Suedezul pare fără apărare în fața unei catastrofe pe care nu o poate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
elemente ale comediei de situație și de moravuri cu cele de farsă bufă și vodevil pentru a satiriza pe cei ce vor să provoace destinul în mod artificial. Fără semnificație dramatică deosebită, cele patru „tablouri” impun o tipologie de pitoresc provincial, într-o desfășurare scenică alertă. Calități de comediograf vădesc și revistele lui A.: Țara lui Hübsch, jucată în 1919, Carul statului (1923), Gura lumii ș.a. Ironia, gluma șfichiuitoare din cuplete ținteau realitățile zilei: demagogia politicienilor, lăcomia îmbogățiților de război ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
Timișoara), așa că devenisem chiar amici. În stagiunea viitoare însă, directorul de-atunci al instituției l-a dat afară. M-a surprins decizia. Fostul conducător mi-a spus că nu l-a mai ținut fiindcă era un tip dubios: adică, susținea provincialul, ce căuta unul cu familie în Timișoara taman la capătul celălalt al țării, într-un modest oraș din Moldova? Era clar că venise aici să se țină de afaceri! (pentru cei foarte tineri: într-adevăr, prin anii '85-'88, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
încă de la sfârșitul secolului II ne este atestată prezența creștinilor în rândurile armatei romane imperiale, fapt ce confirmă prezența acestora din aparatul birocratic al funcționăresc. Apartenența la armata imperială nu mai era apanajul exclusiv al italicilor, treptat fiind recrutați inclusiv provincialii, potrivit metodei de recrutare specifică provinciilor lor de apartenență. Din timpul principatului lui Marcus Aurelius (161-180) avem și prima informație cu privire la prezența creștinilor în armata romană și mai ales în Legio XII Fulminata Melitensis, recrutată din provincia Melitene, din Armenia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mărturia profetică a devenit prerogativa clerului, scutit de serviciul militar asociat cu omuciderea. 3.2. Concepția Imperiului despre creștinism Creștinismul timpuriu nu era interesat de problema militară întrucât răspândirea sa a fost mai ales urbană și a avut ecou printre provinciali, în categoriile sociale mai puțin înstărite și printre sclavii. Aceștia, excepție făcând cazurile foarte rare, rămâneau excluși de la profesiunea militară, pe când cei mai mulți dintre legionari proveneau de la sate. În cazuri specifice era posibilă scutirea de serviciul militar și se putea obține
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în jurul a 25 de ani, la sfârșitul cărora veteranul avea dreptul la o indemnizație economică, constând într-o sumă de bani ori a unei bucăți de pământ. Legiunile, în care luptau cetățenii romani, au fost integrate ca auxilia, compuse din provinciali cărora, în momentul lăsării la vatră, le era oferită mult râvnita cetățenie romană. Practic, serviciul militar era apanajul exclusiv al cetățeanului roman și era strict legat de dreptul de cetățenie, de care romanii erau foarte geloși până într-atât încât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a avut loc pe 12 martie 295 în forumul din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cum ar fi spus Dinicu Golescu, primul scriitor romîn care descrie o astfel de instalație 8). Un havuz cu o suprafață întinsă: lacul pe care plutesc lebede, din strofa a doua. Parcul, havuzul și lebedele constituiau o atracție, îndeosebi pentru provincialii și străinii descinși în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un spațiu de vreo cinci ori mai mare decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
indiferență, sau de teama escaladărilor? Oricare ar fi răspunsul, răbdarea lui mi se pare un lucru extraordinar, semnul unei formidabile stăpîniri de sine care seamănă cu cea a martirilor creștini. Desigur, ea poate fi pusă și pe seama timidității sale de provincial, dar Bacovia a trăit și în cele două capitale: Iași și București! Unul din nervoșii „decadenți” la care făcea aluzie Ibrăileanu e Al. T. Stamatiad. Spre convingere, transcriu mai jos cîteva rînduri dintr-un portret in aqua forte pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pas înainte în cultură și în civilizație. Ea este suma a tot ce e rămas în urmă (mentalități, lucruri, deprinderi), nu locul geografic. în consecință, poate exista și în buricul Capitalei, nu doar în afara ei. Cultura anulează oriunde condiția de provincial. Trebuie însă ca fiecare să creadă în asta. Și înainte de căsătoria cu Bacovia, dar mai ales după, Agatha abordează în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia, tema indiferenței contemporanilor față de „geniile” care au trăit sau trăiesc printre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
are loc procesul de luare a deciziilor la diferite niveluri. Partidele care au măcar un minimum de extensie au cel puțin două niveluri de activitate: central și local. Mai pe larg, multe partide au patru niveluri de activitate: național, regional (provincial sau "statal" într-o federație), local (oraș, circumscripție electorală sau colegiu electoral), de ramură, secțiune sau celulă. Nivelul cel mai de jos nu este de obicei foarte important din perspectiva luării deciziilor. Astfel, chestiunea centralizării privește în principal al doilea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ținuturi, hispanicii din toate hotarele, (și diferitele nații ale galilor, și Britania unde încă nu s-au așezat romanii, fiind puși într-adevăr toți sub Cristos și sarmații, și dacii, și sciții și germanii și să adunăm numeroase neamuri) și provincialii și insularii multor nobili ignoranți, și pe unde am putea număra mai puțini? Zic în tot felul de locuri numele lui Cristos, care tocmai a venit, pentru a domni; întrucît, precum înainte toate porțile cetăților sînt deschise, și care nici una
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
inegalitate ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei ajunși la Paris se deghizează în parizieni, copiindu-le costumele, manierele și, mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la pudeur guindée de certaines provinciales" [Delord, p.4]. Portretul provincialei este într-un registru desconsiderator 87. Personajele provinciale, măi naive și mai generoase, se deosebesc de cele citadine mai sofisticate, măi egoiste. Cum a arătat Flaubert prin numeroșii săi provinciali, acestea sunt "des personnages de désir et de rêve" [Dubois, p.222]. Pariziana, fire destul de pragmatică, nu mai trăiește în lumea romantică a iluziilor. Provincialele din Niortle imită toaletele și manierele doamnelor din Paris: "leș dames, dont on voyait leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]