37,224 matches
-
această lume a sa de refugiu, în această „pădure” a sa? Sper să nu greșesc în aprecierile mele (să nu greșesc din partizanat, dintr-un atașament prea accentuat), dar cred că, negreșit, cine urmărește atent ce se scrie și în proza, și în poezia, și în critica literară, și în eseul românesc va avea imaginea unei literaturi vii, care dovedește o considerabilă rezervă de talent, de prospețime, se îndrăzneală. E regretabil de aceea că publicul are ochii îndreptați în altă parte
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
și în acest caz, cine e autorul). Încă o enigmă. În orice caz, povestea romanului Madame Solario, apărut în 1956 la Londra fără numele autorului pe copertă, și diferitele ipoteze privind identitatea acestuia, rămasă pînă azi necunoscută, seamănă cu o proză borgesiană. Acțiunea romanului anonim e plasată la începutul secolului XX, într-o stațiune cosmopolită de vacanță din Italia, unde se adună și petrece aristocrația europeană. În lumea aceasta închisă apar doi intruși misterioși, frate și soră, acceptați pentru farmecul lor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
în aparență adevărată. Acolo, la suprafață, în aer, unde stau îndeobște frunzele, nu s-a mișcat nimic. Dar ce agitație, ce forfotă și ce de sfori trase, pe dedesubt, acele dedesubturi care-mi evocă mereu viața colcăitoare a Deltei din prozele altui impenetrabil monstru sacru al literelor românești. Și fascinant aici este că personajele lumii acesteia vii din adîncuri sînt unele și aceleași cu cele ale lumii moarte, încremenite de deasupra. Nu-i pot spune, desigur, asemenea lucruri. De ce tocmai cu
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
că nu. Argumentul contrar s-ar susține pe aceea că sectorul dramatic, mai slab decât celelalte, nu se putea lipsi de autorul cel mai specific al unei epoci. Dintr-un asemănător scrupul de a situa dramaturgia pe un egal postament prozei și poeziei, un amplu spațiu se acordă operei dramatice a lui Nicolae Iorga, prezent în Dicționar numai cu dramaturgia și nu, de pildă, cu admirabilele portrete din Oameni care au fost ( un dicționar și acela), ori din literatura sa de
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Chiriță, recomandat de Marian Popa pentru "invenția epică luxuriantă, ce se "sprijină pe un limbaj clar și pe o oralitate fluentă. Autorul a primit, însă, premii ale Uniunii Scriitorilor pe anii 1965, 1966, 1971, 1974... Să luăm, însă, ca paragon, proza, sector bogat al literaturii române, unde existența unui adevărat florilegiu de mari scriitori nu obliga la inserția unora de rang secund. Este, în acest cadru, Titus Popovici un foarte mare scriitor? În motto, Mircea Iorgulescu își menajează termenii: scriitorul "a
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Taglicht, Dragoș Morărescu, Vasile Dancu, Ara Alexandra Șișmanian, Alexandru Pascovici, Nicolae Dumitru Vlădulescu (SUA), Marius Conciatu (SUA), Gheorghe Corbu, Radomir Andric (SUA). Critică: Iancu Marian, Nicolae Georgescu, Ileana Ioanid, Emil Ghițulescu, Daniel Cristea Enache, Constantin Mohanu, Paul Dugneanu, Radu Voinescu. Proza: Marin Marian Bălașa, Elenă Radu, Iacob Florea, A. Calafeteanu, Victor Zarchievici, Ioan Popa. Traduceri: Gabriela Danțiș, Magda Teodorescu, Alină Maria Beiu, Dan Mihai Slușanschi, Ana Stâncă Tăbărași, Maria Dinescu, Maria Kacsir. Dramaturgie: Dumitru Velea, Virgil Petrovici, Virgil Brădățeanu. Literatura pentru
Consiliul Uniunii Scriitorilor () [Corola-journal/Journalistic/13782_a_15107]
-
cel mai tradus în marile edituri occidentale și nu numai. Cel puțin la nivelul literaturii române sînt rarisime cazurile mai ales în condițiile de maximă diversitate ale postmodernității cînd același scriitor devine principalul reper atît pentru poezia, cît și pentru proza vremii sale. Un astfel de caz este, cu siguranță, Mircea Cărtărescu. El este fericitul posesor al unei formule miraculoase, prin care transformă tot ce atinge în literatură de cea mai bună calitate. Pururi tînăr, înfășurat în pixeli, este o selecție
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Mircea Cărtărescu în periodice de-a lungul timpului. Este o carte compozită care cuprinde pagini memorialistice despre perioada copilăriei ( se regăsește intactă în ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și chiar o proză scurtă ( Zaraza). Trebuie spus de la bun început că Mircea Cărtărescu este cu adevărat Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate de a recupera experiențele inițiatice din primii ani ai copilăriei prilejuiesc scrierea unor
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Trebuie spus de la bun început că Mircea Cărtărescu este cu adevărat Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate de a recupera experiențele inițiatice din primii ani ai copilăriei prilejuiesc scrierea unor pagini de proză de cea mai bună calitate. Autorul ajuns la maturitate se plimbă pe străzi în căutarea casei în care și-a trăit primii ani ai copilăriei. Ajuns acolo, în locuri care acum nu îi mai spun mare lucru, face o experiență
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
bună calitate. Autorul ajuns la maturitate se plimbă pe străzi în căutarea casei în care și-a trăit primii ani ai copilăriei. Ajuns acolo, în locuri care acum nu îi mai spun mare lucru, face o experiență inspirată parcă din proza proustiană: se lasă pe vine pentru a vedea lumea de la înălțimea copilului de odinioară. Și un întreg univers renaște din străfundurile memoriei. Se confesează, în continuare, Mircea Cărtărescu: "Îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
valorilor care a urmat căderii regimului comunist, în condițiile în care metaforismul modernist își trăise traiul, Mircea Cărtărescu vedea pentru poezia din anii următori două soluții, ambele mimetice. Scrie poetul, în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
vorba, nu sună deloc grozav) sugerează prin parafrazarea high-tech a celebrului vers eminescian tocmai această combinație între tradiție și avangardismul tehnic, între poezia română clasică ( superclasicizată, dacă este permis) și jocurile pe calculator. Spre deosebire de cărțile de poeme și cele de proză, acest volum pune în evidență fața diurnă a autorului, modul în care personalitatea acestuia se situează în raport cu societatea și viața literară. Imaginea poetului izolat în turnul de fildeș nu poate stîrni decît zîmbete condescendente în ziua de azi, iar Mircea
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Editura de Stat eram un fel de sclav, stilizam traduceri: Iluzii pierdute, Anna Karenina, Învierea, Balzac, Stendhal. În mijlocul acelei lumi care traducea din limbi străine fără să știe măcar bine românește, am stilizat, adică m-am afundat mai ales în proză. Atunci am citit cel mai mult. De exemplu, Posedații lui Dostoievski i-am citit de zece ori până acum. S-a declanșat, atunci, ceva în mine, datorită acestor aplecări serioase asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu și
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
carte, daca te interesează și merită s-o cumperi (sau s-o împrumuți). l Revista HIPERION - CAIETE BOTOȘĂNENE nr. 2 are o secțiune dedicată scriitorilor români din New York (doar cîțiva dintre). Pe lînga altele, sînt publicate și niște fragmente de proza. Primul aparține Mirelei Roznoveanu și face parte din nuvelă Singurătatea Femeilor Minunate. E vorba despre un jurnalist, Paul Larson, care se duce la un restaurant "de pe Trei Avenue frecventat de scriitori și ziariști, se așează la o masă și își
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
Ghițulescu, Cornel Moraru, Adrian Popescu, Alex. Ștefănescu, George Vulturescu (membri), întrunit în ședința finală din 30 iunie a.c., a stabilit prin vot secret următoarele premii: POEZIE. Nicolae Coande, Fundătura Homer, Cluj, Ed. Dacia l Dinu Flămând, Tags, Cluj, Ed. Dacia. PROZĂ. Dan Stanca, Drumul spre piatră, București, Ed. Fundației Pro. DRAMATURGIE. Olga Delia Mateescu, Ferma de struți, București, Ed. Cartea Românească. CRITICĂ/ ISTORIE LITERARĂ. Mircea Muthu, Balcanismul literar românesc, Cluj, Ed. Dacia. ESEU/ PUBLICISTICĂ. Ștefania Mincu, Miorița, Constanța, Ed. Pontica. TRADUCERI
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2002 () [Corola-journal/Journalistic/13783_a_15108]
-
premii: Dagmar Maria Anoca: Slovenska literatura v Rumunsku - Literatura slovacă din România. Monografie în lb. slovacă, Ed. Ivan Krasko, Nădlac l Király Laszló: A szibárdok története - Istoria sibarzilor. Versuri în lb. maghiară, Ed. Mentor, Târgu-Mureș l Wittstock Ioachim: Scherensnitt - Silueta. Proză eseistică în lb. germană, Ed. Hora, Sibiu. Debut - Papp Attila Zsolt: A Dél kisértése - Tentația Sudului. Versuri în lb. maghiară, Ed. Erdélyi Híradó, Cluj-Napoca. Premiile au fost acordate în cadrul unei festivități care a avut loc la Teatrul "Nottara" în seara
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2002 () [Corola-journal/Journalistic/13783_a_15108]
-
Constanța Buzea Mai bine Pasărea cu o singură aripă decât Un control de rutină, și cu mult mai bine fie și Leuștean, ea, leuștean, eu decât Vârful... imperfect. Bine scrise, prozele dvs. ultrascurte fac dovada priceperii de a conduce fragmentul la maximum de efect. Oricât de redusă ca dimensiune, narațiunea lasă să se vadă, poetic vorbind, picăturile înotând în râul din care fac parte. ( Ina Ramian, București) * Calculatorul, cu limitele lui
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
mângâiat pe cap și scărpinat pe spinare. Savantul neozeelandez ce se afla la fața locului, deghizat în pastor, fu lins pe nas și bărbie de cea mai fioroasă dintre clone. Deprimat, acesta, bun cunoscător al limbii române și admirator al prozelor lui Radu Petrescu ( îl aflaț în Dicțonarul celor mai buni o sută de scriitori români, la capitolul Constantin Chiriță) se sinucise în ruinele W. C.-ului Grădinii. Prin dl. Cozmâncă, însă, conducerea de stat s-a implicat la timp și cu
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
Constanța, în toamna aceluiași an. A doua oară am vizitat un pic orașul și am citit din poezia mea la Muzeul Literaturii cu Ioana Ieronim și Saviana Stănescu. Ar fi multe de spus despre literatura română. N-am prea citit proză: nu mă entuziasmează deloc post-modernismele stilate. Oricum, nu clișeele. Dar ce poezie aveți! Atâția poeți contemporani minunați. Mă gândesc la poete ca Ana Blandiana (mărturisesc că la ea prefer textul scris, fiindcă pot să mi le recit eu cum vreau
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
de atunci: probabil pentru că am găsit un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
probabil pentru că am găsit un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
trebuie și ei puși la socoteală. Dar poezia noastră nu pare a fi conștientă de această diversitate lingvistică și culturală. Avem unele prezențe simbolice, mulți dintre ei poeți din Africa și Caraibe, dar nici pe departe la fel ca în proză, care se schimbă rapid la impactul cu India, Africa, China, Europa. Prin urmare, sunt poeți minunați în Anglia de azi, dar sunt și multe șanse ratate. Poeți a căror operă o prețuiesc: John Burnside (liric, ritmat, studiat); Alice Oswald (moștenitoarea
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
morții, al pericolelor din noi și dinafara noastră, al grotescului și kitschului, al experimentelor pe care Aglaia le-a cunoscut și le-a parcurs în mod direct. Aceste imagini subsumate eului narator construiesc unele dintre cele mai extraordinare poeme în proză pe care le-am citit în ultimul timp. Desenul acestui roman pare o pictură naivă, cu proporții caraghioase, cu detalii și linii inocente, cu metamorfoze ciudate care se pot produce, la o adică, la vedere, cu zvîcniri de bîlci, cu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
li s-au părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc. Ceea ce ne frapează pe noi astăzi este însă sadovenismul lor. E ca și cum în ochii posterității, Sadoveanu l-ar fi deposedat pe Agârbiceanu de toată seva nouă și viguroasă a prozei sale de început. La o scară mai mică, un lucru similar s-a petrecut cu Samson Bodnărescu, pe care nu-l mai putem citi altfel decît ca pe un epigon eminescian, deși atunci cînd își publica poeziile muzicale și pesimiste
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]