902 matches
-
pe Tania urcîndu-și gemenii și valizele într-un taxi tras în fața vilei. Șoferul luptă cu bagajele, Tania cu gemenii, care coboară pe altă ușă, nu realizează drama, le arde de joacă. Dar este filmul unui nebun inspirat. Realitatea e mai prozaică. Tania s-a dus sus să-și termine toaleta. De fiecare dată a trecut peste discordanțele vieții conjugale. Pasiunile lui insolite, în care se aruncă ca în niște mari profunzimi sînt pentru Tania doar niște variațiuni ale trupului." (p. 97
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
căruia au fost arestați directorul adjunct al APIA, Aurel Pană, și George Mugur Voinea pentru încasarea unui comision ilegal de 1,2 milioane de euro, pune în lumină prăpastia care există între declarațiile hiper-populiste ale premierului Victor Ponta și realitatea prozaică din spatele cuvintelor generoase. Ca o ironie a sorții, șpaga s-a luat în cadrul unui program intitulat „Ulei pentru săraci”, realizat cu fonduri europene". "Șpaga de la APIA, pentru vacanța la Miami?" El adaugă: "Nu mai târziu decât aseară, într-o intervenție
Tomac: Ajunge șpaga de la APIA pentru vacanța la Miami? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35869_a_37194]
-
velur albăstrui și în ciorapi de mătase / înșurubând pe asfalt îmbrățișări fără rost, apos-veninoase / ca yin și yang chinuind un flipper bubos într-un șantan din fanar”. Și s-a vorbit îndeosebi de ironizarea poeticului dublată de valorificarea lirică a prozaicului, a banalului cotidian, iar acest tablou complet de sonete nu slujește altceva. Fie și numai versurile de deschidere a câtorva poeme, așezate unul după altul, pot fi definitiv relevante în acest sens: „am vrut să trec prin lumea asta perfectă
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
la viața privată a unor personaje, generare de mitologii destul de vulgare în spațiul public. Ce se întâmplă cu noi în fața acestui fenomen? Vasile Dâncu are curajul de a pune această problemă și de a nu o pune în sensul foarte prozaic al respingerii de pe scaunul înalt al unui mare intelectual sau al unui mare elitist", a mai spus Maior. La rândul său, autorul volumului a spus că această carte face parte din viața sa. Această carte face parte din viața mea
Maior îi sugerează lui Dâncu să facă, într-o carte, o analiză despre breaking-news-uri () [Corola-journal/Journalistic/26277_a_27602]
-
scoase afară din text amănunte și balast. îndefinitiv, totul a fost deja scris și semnat, dar misterul se reface cu fiecare generație, care nu mai citește poezia celorlalți. Și cine nu citește riscă să repete autoanulator greșeli, care sunt semnul prozaic al unei nepăsări de sine sinucigașe. (Alexandru Gheție, Bădiceni-Argeș) * "Mă numesc Piko Munteanu Jenö (Eugen, am 25 de ani, sunt căsătorit și am un fiu de 8 ani. Sunt din Oradea și vă scriu în speranța că poeziile mele o să
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
a mea, la ora actuală. "Versuri pentru un tânăr" este un soi de dublet la "Douăzeci de ani", exclamativ și neconvingător - fruct obișnuit al voinței de a scrie, ca multe altele din întâia mea viață, de până la 34 de ani... Prozaica "Pe macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid exercițiu. De un succes derutant s-au bucurat cele două catrene ce compun "Somn", onorate și de o
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
Mihail Gălățanu, și atunci pagina lui, străfulgerată de asociații surprinzătoare, respiră aerul straniu și totodată firesc al poeziei adevărate. Sunt însă rare momentele, în volumul de față, când se atinge acest prag. Efectul colateral al multiplicării și diversificării liniilor stilistice (prozaică și înaltă, populară și cultă, reflexiv-intelectualistă și organic-viscerală) îl reprezintă falsetul. Mihail Gălățanu dă, pe alocuri, impresia că a uitat ce voia să scrie și completează spațiile albe, în disperare de cauză, cu ce-i vine la îndemână. Reflexele de
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
muzicii, pe scaunul de lângă el, și fluturele înscris ca un mic semn din naștere pe pielea ei care vibrează îi dă de știre. De fapt, totul este între realitate și veghe, între risipa de dorințe și lipsa de mijloace, între prozaicul unor existențe ratate și miracolul stârnit din nimic. În final, Clara însăși, care-și dorise să urmeze o carieră muzicală, începe să cânte, genial, brusc, într-un magazin de piane. Lumea e plină de posibilități. Însă cu aceste posibilități care
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
e vorba despre iubire: „am atârnat-o de un vis frumos/ ce se plimba sub lună fluierând,/ am încercat să o transform în stea,/ să mă salvez.../ De unde?!”), care ar avea drept notă personală, „învăluirea într-o aură a notației prozaice”, e situat de criticul său „într-o filiație de nume consacrate ale literaturii române și europene!” (semnul de exclamație nu-mi aparține - N.M.), precum „A.E. Baconsky, Salvatore Quasimodo (admirat, probabil, până a se îneca acesta în ermetism), Paul Eluard
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
iar loc. Abia mai târziu am înțeles întreaga simplitate, naturalețe și distanțare de orice fel de poză și goană după efect, precum și nemărginită veridicitate a lui Tolstoi. La primul moment favorabil de atenție generală, el declară în modul cel mai prozaic: „Sunt răcit, domnilor”, și încredințează lectura expunerii, adică a predicii sale, profesorului D., lipsindu- se astfel de prima condiție esențială a „succesului”, anume de influența personalității sale irezistibile. Poate cineva să gândească o mai mare lepădare de sine, o mai
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
datorită deosebitei transpuneri în fapt a unui proiect extrem de ambițios. Ea cuprinde aproape toate desenele din jurnal, câteva pagini în facsimil, schițe, tipărituri, fotografii (multe inedite), scrisorile legate de expediție, conferințele lui Racoviță, scurte articole de enciclopedie, note explicative. Alinierii prozaice a tuturor acestor documente i-a fost preferată reproducerea lor nestânjenită, într-un joc permanent al dispunerilor pe spațiul paginii. Această dinamică de plan cinematografic, integrată curgerii firești a materialelor de la o pagină la alta, este cea care i-a
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
de așteptare a vreunui doctor îi permite personajului feminin alunecarea borgesiană în fascinante lumi trecute, încărcate de farmec și mister. Femeile Adrianei Bittel sunt niște ființe sensibile, cultivate, rafinate, ale căror vise sunt pe cale să se destrame. Viața este fundamental prozaică. Iată adevărul la care ajunge aproape fiecare personaj, chiar dacă majoritatea au încă puterea să observe frumusețea în lucrurile înconjurătoare. Deseori, printre scene grotești, între două observații sarcastice ale autoarei apar mici oaze de poezie, bijuterii stilistice capabile să pună în
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
atunci că ceea ce îl singularizează pe Bacovia între poeții români nu este sărăcia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpusă, care a dus la detașarea, dintr-un cor numeros, a unei voci lirice inconfundabile". Referindu-se la retorica bacoviană, minimalistă și prozaică, Mircea Scarlat insistă mereu asupra ideii de austeritate: „Retorica lui amintește catedralele protestante, atât de austere în comparație cu cele catolice; austere fără a fi sărace sau neatrăgătoare. Austere din gust și convingere, iar nu din sărăcie. Impresia de austeritate oferită de
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
E mult Schopenhauer prin preajmă, ataraxia și Nirvana parvin direct din textele sale, dar asta nu presupune obligatoriu frecventarea lor de către Caragiale: multe din ideile asociate condiției geniului (solitudinea, nefericirea, superioritatea, neînțelegerea de către contemporani, inadaptabilitatea la regulile lumii meschine și prozaice) sunt anterioare scrierilor autorului Lumii ca voință și reprezentare, plutind, ca anonime locuri comune, în atmosfera timpului. Caragiale doar le sintetizează și le formalizează ca antinomii menite să sublinieze insolitul substanței genetice, precum și al cineticii aparte ce guvernează existența terestră
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
Gheorghe Ceaușescu Îmbinarea spiritului poetic cu capacitatea de a surprinde resorturile politice este o calitate singulară. În general, poeții, firi visătoare, imaginează relații și situații utopice fără legătură cu realitatea dură și prozaică a politicii, iar politicienii nu se prea hazardează în lumea metaforelor și simbolurilor în care se complac aleșii muzelor. Considerațiile unui Victor Hugo sau ale unui Alecsandri sînt interesante pentru mișcarea de idei a epocii, dar nu cuprind o evaluare
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
nu cu totul schimbată, pentru că apar cele mai multe dintre poemele sale populare: "Portret", "Aș putea să arăt cum crește iarba", "Jurnal de campanie", "Dramă în parc", "Din cîte adevăruri". Cititori de azi, trecuți prin poezia optzecistă, modificați cumva ca sensibilitate înspre prozaic și anti-metaforic, e probabil firesc să reținem poeziile care poartă în țesutul lor semnele stilului ce urma să devină dominant. Tot semnificativ e faptul că de obicei nu reținem titluri de poeme, că aceste titluri și-au pierdut cumva concentrația
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
șansă // ceva fără nici o șansă // ceva personal, iremediabil de /personal // cei amici să dispere, unul rău să se-nfurie, într-o față iubire să nască / în una singură, din toate cîte o sa citeasca!". În majoritatea poemelor apar astfel de secvențe prozaice, biografiste, acoperite imediat de strălucirea rimelor sau neutralizate în palinodii voioase și cîntecele batjocoritoare ("mai mare necaz / decît să fii altul / nu e // nu e / nu e! // și sîngele suie / altu-n același / a) cap? // cap, ca să cadă / departe-n coadă
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
pe gîtul meu bere, eu scot poezie / Bagă salată, bagă melci băloși, / Bagă fructe pline de promisiunile raiului, eu scot poezie” (Poetul bătrîn își declamă faima, 1). Dacă lirismul își umple contururile cu obiecte pe care simțul comun le socotește prozaice, are loc o manevră salutară, cea a înzestrării unor asemenea obiecte cu o sensibilitate omenească. E un gest gingaș, precum cel al unui uriaș cu mîinile asprite de trudă, care mîngîie un copil: „Oameni să se iubească / S-a mai
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
de munte. Cei care îi ies în cale scriitorului sunt comparați adesea cu personaje din legendele și istoria Antichității, realitățile actuale se contrapun celor din epoca de glorie a clasicismului greco-latin, decalajul temporal fiind dublat de discrepanța dintre eroic și prozaicul cotidian. Gospodarul căruia i se cer informații despre drumul spre Almaș primește calificativul de spărietul nostru cicerone (7)2. Desagii goliți de mâncare sunt tot așa de ușori ca și sacul lui Esop (25). Moșneagul care se interesează de originea
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
factură umilă, iar noua întrebuințare le coboară solemnitatea în registru familiar și glumeț. Permanenta raportare la antichitate constituie un reper al distanțării scriitorului de însoțitorii lui pe drumuri de munte și măsoară contrastul dintre un călător fantast și anturajul său prozaic, oarecum în maniera în care atitudinea față de romanele cavalerești îl separă pe Don Quijote de preotul și de bărbierul din sat. Dascălul Alecu din Văratic, călăuza aleasă pe drumul către Sihla, nu are formația clasică a autorului, așa că nu apreciază deliciile
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
acestea de cristal răce și curgător, nimfele dumitale cu sânuri crude și sălbatice (69-70). Mai târziu, la căderea nopții, scriitorul e cuprins de visare sub stele, în timp ce camaradul său îl interpelează îndemnându-l să țină seama și de cerințele realității prozaice, nu doar de pornirile fanteziei sublime: Ei, bătrânule fachir, strigă tovarășul meu într-un târziu, în Brahma sau Nirvana te-ai cufundat? Ia trezește-te puțin și nu mai visa în limba sanscrită, pe care n-o înțelegi, nu te
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
artelor. Demolarea acestei distincții ierarhice este de fapt ceea ce vizează poezia postmodernă; din fericire există însă și voci critice care recunosc valoarea acestei poezii degajate și ludice, ca de pildă Claudiu Groza care ia în considerare "un tip de poezie prozaică, a cotidianului, o poezie discursivă ș...ț inedită, șocantă, dură, vitală" (pag. 81) și care recomandă prelungirea acestei colocvialități în planul discursului critic. Deși modul în care literatura produsă în acest spațiu pare a converge cu critica, publicistica și viața
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
proprii celor două victime de lux, dar și la modalitatea lor discursivă, la cadrul textual predilect în care își plasează opțiunile. Eliade este prins în plin monolog maritim, de vorbă cu el însuși, înainte de a-și pune piciorul pe solul prozaic al României burgheze. În schimb, Comarnescu e parodiat, așa-zicând, dialogal, într-un interviu dat (sau luat) dlui Thomas C. Brown din Memphis (South-Dakota). Unele fragmente sunt de un comic nebun și, în contextul noii americanizări, par desprinse din revistele
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
prezentul celor care o citesc, poetul va renunța la regulile de versificare din interior, alegînd formula mai puțin „artistică”, dar mai autentică, a poeziei discursive. Versul cu rimă și comunicînd melodios cu un altul lasă loc versului liber, prozastic și prozaic, aspru și contondent, parte a unei demonstrații narativizate pe care vechile structuri prozodice o stînjenesc. Liricul însuși se atenuează ori dispare cu totul, pentru a face loc ironicului mușcător. Poezia arată acum precum într-o remarcabilă Biografie săracă: „Unii de-
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
tăios în analiza „metaforelor plasticizante” și „revelatorii” să fie atît de moale în cercetarea propriei vieți? Răspunsul stă în fatidica unilateralitate a oricărui creator. Blaga are cu precădere o natură teoretică, de aleasă aplecare spre dezvoltarea mitică a unor detalii prozaice, dar o natură căreia îi lipsește flerul vieții. Blaga știe să vadă mitologia din spatele banalităților, dar nu simte apa vitală ce curge în albia acelorași banalități. Tocmai de aceea Hronicul e convențional, idilic și debil. Călinescu vorbește undeva de „anosmia
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]