595 matches
-
care se compune dezvoltă între ei diferite relații sintactice; • unitate prozodică; este delimitat prin pauze (în scris, marcate prin spațiu alb și semne de punctuație, punct cel mai adesea) și are o singură desfășurare intonațională 2. Unitatea semantică și unitatea prozodică asigură (și sunt asigurate de) modul de desfășurare a predicației: • prin intonație predicațională: „Zdravănă femeie! Ce a făcut, ce a dres (...) s-a plătit de datorii...” (I.L. Caragiale) • prin predicat: „Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri/ Și niciodată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență 7 se stabilește între termeni a căror asociere sintagmatică atinge gradul maxim de solidaritate; fiecare din cei doi termeni îl presupune și îl cere, funcțional, semantic și structural, pe celălalt; fiecare din ei impune celuilalt o anumită organizare, morfematică, prozodică și/sau sintactică. Într-o sintagmă precum „Fetița a plecat.”, verbul a plecat reclamă, din motive semantice, convertite în disponibilități combinatorii specifice, prezența unui substantiv (pronumeetc.) care să-i împlinească, pe cale sintactică, planul semantic concret. Odată intrat în relație cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații sintactice iar, pe de alta, ca marcă a noii identități, sintactice, a componentelor enunțului. Limba română dispune de mai multe modalități de manifestare a relațiilor sintactice în planul expresiei și de marcare a identității funcțiilor sintactice: flexiunea, topica, elemente prozodice, articolul, elemente de relație, termeni corelativi, dubla realizare a unor funcții sintactice. Flexiunea În structura flectivului (partea variabilă a cuvântului) se cuprind trei categorii de variații: • variații determinate de poziția termenului lexical în sistemul de opoziții interne specifice unor categorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nepregătit.: complement predicativ Mircea, nepregătit, nu s-a mai dus la școală.: atribut circumstanțial În interiorul relației de interdependență, se distinge prin topică numele predicativ de subiect: Acesta este prietenul meu.: acesta - subiect Prietenul meu este acesta.: acesta - nume predicativ Elemente prozodice Accentul sau intonația pot schimba sau pot marca schimbarea unei identități funcționale proprii topicii obiective. În enunțul Acesta este prietenul meu., dacă subiectul vorbitor reliefează prin intonație pronumele acesta , termenul acesta este nume predicativ: Acesta este prietenul meu., cu toate că se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altă perspectivă: a unor unități de structură a acestui întreg semantic. Unitatea fundamentală este enunțul, unitate finită în dezvoltarea textului lingvistic, rezultat al enunțării. Asumându-și predicația, enunțul comunică prin trei principale atribute: unitate de înțeles, unitate de structură, unitate prozodică. Dintre diversele unități de structură, identificabile din diferite perspective, propoziția se impune ca unitate minimală întrucât și întru cât reprezintă în structura și în planul său semantic o ipostază a predicației. Într-un enunț precum „ Când însuși glasul gândurilor tace
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu alt sistem semiotic își au originea în variantele situației de comunicare (stilul conversației, stil narativ etc.) și se reflectă în modul de realizare concretă a celor trei atribute definitorii ale enunțului: (1) unitate semantică, (2) unitate sintactică, (3) unitate prozodică. Aceste deosebiri generează două categorii structurale de enunțuri: • enunțuri situaționale • enunțuri autonome Enunțurile situaționale Se caracterizează prin unitate prozodică și structurală; sunt constituite din sintagme în interiorul cărora se dezvoltă, mai ales, relații de dependență. Nu cunosc relația de interdependență iar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflectă în modul de realizare concretă a celor trei atribute definitorii ale enunțului: (1) unitate semantică, (2) unitate sintactică, (3) unitate prozodică. Aceste deosebiri generează două categorii structurale de enunțuri: • enunțuri situaționale • enunțuri autonome Enunțurile situaționale Se caracterizează prin unitate prozodică și structurală; sunt constituite din sintagme în interiorul cărora se dezvoltă, mai ales, relații de dependență. Nu cunosc relația de interdependență iar relațiile de coordonare și apoziție sunt puțin frecvente. Sub aspect semantic, unitatea de înțeles transmis prin aceste enunțuri se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șPătrunjelul se vinde două legături la o mie de leiț Enunțurile autonome 11 Se întemeiază pe desfășurarea funcției predicației iar, în organizarea lor, în ambele planuri (semantic și al expresiei), se întrunesc toate cele trei atribute (unitate semantică, structurală si prozodică), cu o serie de deosebiri, mai ales în manifestarea unității de structură. Aceste deosebiri se concretizează în două subtipuri de enunțuri autonome: • sintetice • analitice Enunțurile sintetice 12 Se caracterizează prin concentrarea întregului lor plan semantic într-un singur termen. În funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este propoziția; identitatea ei este dată de dezvoltarea câmpului semantico-sintactic generat/guvernat de un verb în baza unui singur nucleu predicațional. Propoziția poate fi în/prin ea însăși un enunț, când se caracterizează prin coexistența celor trei unități (semantică, sintactică, prozodică) și prin autonomie sintactică absolută: „Luceferi de foc / Privi-vor din cetini Mormânt făr’de noroc / Și fără prieteni.” (M. Eminescu) sau poate fi numai o componentă a enunțului, când este lipsită de unitate prozodică iar, din punct de vedere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celor trei unități (semantică, sintactică, prozodică) și prin autonomie sintactică absolută: „Luceferi de foc / Privi-vor din cetini Mormânt făr’de noroc / Și fără prieteni.” (M. Eminescu) sau poate fi numai o componentă a enunțului, când este lipsită de unitate prozodică iar, din punct de vedere semantic și structural, unitatea și autonomia sunt relative: (1) „Nu crede tu vântule bătrânului foc călător (2) când cântă pe cale (3) că doruri el n-are Pe fața pământului.” (L. Blaga) Fraza este un enunț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe deasupra creștetului stâncos al Petricicăi, întindeau peste adâncul văzduhului o punte aeriană...” (C. Hogaș, 145) Identitatea specifică a diferitelor variante de atribut este asigurată în parte de natura lexico-gramaticală a componenților sintagmei (regent și determinant) și marcată de articol, elemente prozodice și elemente de relație. Când substantivul regent provine dintr-un infinitiv lung, funcția de atribut se realizează ca atribut de complinire: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește Ca răsărirea stelei în tăcere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tata și mama pentru mine, până ce a venit și vara aceea, pe la august, și cinstita holeră de la 48..” (I. Creangă, 11) Identitatea specifică a caracterului incident al termenului al doilea implicat în relația de incidență este asigurată: • structural • prin mijloace prozodice și sintactice • semantic Existența unei relații de incidență este condiționată de organizarea complexă a enunțului. Existența enunțului incident este condiționată de existența unui enunț primar. În absența enunțului primar, enunțul incident, lipsit de autonomie, rămâne suspendat, expresie a unui enunț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și dus acasă beat mort...”$$ (M. Preda, Viața..., 246), $„Cine a câștigat?... Cine a știut să joace,$$ firește, $unchiul și cu unul dintre orzari.”$$ (I.L.Caragiale, IV, 244), $- Ce vorbești tu,$$ măi Chirică?” (I. Creangă, 176) Pauza este principalul mijloc prozodic prin care se manifestă relația de incidență în planul expresiei. Ea este generală, caracterizează toate tipurile particulare ale relației de incidență, dar nu este marcă distinctivă în sine, ci numai pe fondul structurii complexe a enunțului, în legătură cu o dislocare sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo, gazel ș. A.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, și lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). În
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, și lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). În primul rând, parnasianismul a însemnat obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate, punând inspirația și fluctuațiile ei în tipare, întru „cristalizare“, spre a intra apoi „în circuit“ ca „produs nobil (în-nobilator)“ care să pară „de proveniență exterioară“, „din afara eu-lui“. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
culoarea petalelor de trandafir, împrăștiind parfumuri, mai ales de liliac, levănțică, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problema îmbogățirii rimelor „marii armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă foarte mult poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
secolului XX. Totuși, cînd vom desemna unitatea grafică a cărei închidere este semnalată de o majusculă și de un punct, conceptul tipografic de frază ne va fi util și-l vom folosi numai cu sensul de indicație grafică hibridă (logico-gramaticală, prozodică, ritmică și de punere în relief a segmentelor semnificative). Oricît de seducătoare ar fi o ruptură terminologică radicală, ea nu mi se pare indispensabilă. UTM nu este altceva decît un enunț minimal avînd anumite proprietăți semantice pe care conceptul de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textului "Unei trecătoare" (T18) de Baudelaire. În acest text, povestirea descompune ordonarea sintactico-metrică a sonetului elisabetan. O primă ruptură sintactică izolează versul 1, transformîndu-l, în cadrul primului catren, într-o frază autonomă P1. O a doua ruptură prelungește P2 dincolo de limita prozodică a primului catren, pînă la sfîrșitul versului 5. Această descompunere a omogenității catrenelor în trei unități sintactice corespunde exact primelor trei macro-propoziții narative: 1. [P1] Asurzitoare strada în jurul meu mugea. 2. [P2] Înaltă și subțire, durere maiestuoasă, 3. În voalurile
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
univers vegetal.... luxurianța vegetației" <2> "FAUNA forestieră" ("va trebui să deschizi ochii") Planul de text al unei tirade raciniene Textul T54 este, așa cum am spus-o deja mai înainte, structurat de mărcile lingvistice emotive și de conectorii cuplați cu indicațiile prozodice (cuplurile de rimă plată, structura metrică a versurilor). T54 Să tac spre-a vă salva. v. 999 De cîte ori, O CERURI, nu fost-am ispitită Să-ți strig cu disperare cît sînt de chinuită. De cîte ori suspinul în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
non-clasificantă, semantica ei vagă îi construiesc o poziție indiferentă față de substantiv și îi interzic să accepte o interogație. Cu toate acestea, libertatea adjectivelor non-clasificante este limitată. În afara fenomenelor de emfază deja amintite, trebuie să acordăm atenție și factorilor de ordin prozodic: există tendința de a plasa cel mai lung element pe un loc secund: o victorie răsunătoare mai degrabă decât o răsunătoare victorie. Dar nevoia de emfază poate oricând să anuleze tendințele prozodiei franceze. În plus, dacă adjectivul însoțește un atribut
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vizând punerea în evidență a unui lucru. Este și cazul cuvântului delicioasă din text. În schimb, pentru răutăcioase și molcome, se pare că s-a preferat plasarea lor după substantiv. Însă întotdeauna este greu de ales între constrângerile de ordin prozodic și cele de ordin semantic: plasarea adjectivelor răutăcioase și molcome este și ea legată de o cerință sintactică, în concordanță cu sensul enunțului. 7.1 Pentru a face o analiză narativă a fabulei, ne putem inspira din exemplul prezentat, operând
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
impacienței răbdătoare. În primii doi ani de apariție (1829, 1830), Curierul românesc se tipărește cu un inventar grafic de o abundență neașteptată: nu numai o seamă de litere absente din alfabetul lui Heliade (...) continuă a fi întrebuințate, ci chiar semnele prozodice ale vechiului scris chirilic, cărora prefața gramaticii de la Sibiu le intonase un recviem burlesc („o, drăguțele, ca de ele de nimic nu mi pare așa de rău, că parcă era niște floricele!“). Practica, odată mai mult, rămânea cu un pas
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
amintește oarecum de Bacovia, tipul de discurs este însă mai apropiat de acela al literaturii apreciate de tinerii de la Cadran. Tot în primul număr mai apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
peisajelor, a momentelor anotimpurilor În pasteluri și prin reflectarea asupra problemelor universului În meditații; acordă o importanță deosebită sentimentelor omenesti, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. In genul liric se manifestă inovații prozodice și supremația subiectivismului, a pasiunii Înflăcărate, a fanteziei debordante. În epică, prezentarea eroilor excepționali, care acționează În Împrejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericirii acestuia În lume, constituie o preocupare majoră. Personajele romantice nu sunt
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]