605 matches
-
materialitatea sa, pentru a putea intra în comuniune cu Spiritul suprem. Aceste exerciții au o alcătuire riguroasă, izvorâtă din necesitatea disciplinei interioare care dictează "regulile de zbor". Se remarcă, pe de o parte, aspectul formal al poemelor, concepute după regulile prozodiei și ale formei fixe (sonetul), ritmul și rima fiind esențiale în concentrarea și stilizarea emoției, dar și în crearea muzicii care acompaniază ascensiunea. Pe de altă parte, lirica Luminiței Niculescu are ca punct de reper și spațiu de lansare tradiția
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
speculative. Căci să faci uz de literatură ca de un veșmînt potrivit pentru gîndirea conceptuală nu pare să fie o soluție prea îmbietoare pentru filozofi, și asta din simplul motiv că trei sferturi dintre ei nu ar putea trece proba prozodiei scriitoricești. De aceea, a-i cere unui filozof să aibă talent aduce cu un afront personal cu neputință de reparat, un afront tot atît de lipsit de delicatețe ca gestul de a-i cere unui filolog să aibă cultură filozofică
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
Eminescu - portretul geniului. Criticul a rămas toată viața, în rarele sale încercări analitice, prizonierul unor locuri comune pe cît de naive, pe atît de persistente. Clișeul hegelian despre fond și formă revine cu regularitate, „forma” însemnînd la Maiorescu limbajul și prozodia. Obsesia caracterului național, a inspirației din realitățile locale, s-a transformat la Maiorescu într-un fel de criteriu estetic, într-o apreciere axiologică; fie că este vorba de Alecsandri, Caragiale, Eminescu ori Goga, faimosul „caracter național” apărea mereu exhibat cu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
cămară și bucătărie, amețeala voluptoasă dată de formele generoase, întrezărite sau ghicite, ale femeilor, veșnica tensiune pricinuită de atacurile unui imaginar nerușinat, la limita perversiunii (și, în expresie, adesea dincolo de ea), asupra unei structuri de sublimă candoare, eleganța clasică a prozodiei sunt elementele din care se hrănește forța și mereu proaspăta originalitate a liricii lui Emil Brumaru. Foarte popular și datorită fizicului său de boem clasicizat, Emil Brumaru este respectat și admirat de toată lumea. Inclusiv mereu răvrătiții reprezentanți ai celei mai
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
rezonanțe ontice și esențe exemplare. Întoarcerea „acasă” devine astfel un gest ritualic, o înscenare a unei inițieri, printr-o coborâre spre sursele mitice ale ființei, spre centrul unei lumi ideale, al cărei miraj însoțește obsesiv trăirile poetului. Recurgând la canoanele prozodiei tradiționale, dar și la o mitologie și la o estetică clasicizantă, Eugeniu Nistor se remarcă prin efortul, mereu reînnoit, de „rescriere”, de refuncționalizare a locului comun, căruia îi conferă un contur nou, proaspăt, neîncetat sugestiv și evocator. Versurile lui Eugeniu
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
cu o frază ale cărei meandre fac lectura dificilă, pentru ca din capitolul al patrulea, rîndurile să prindă ritm, ușurînd cititorului efortul de a le parcurge. Se vede că trecerea anilor i-a înviorat autorului simțul limbii, dar chiar și așa prozodia e lentă și frazele se leagă prin virgule, de aici senzația de masă lexicală căreia îi lipsește cadența. Textul stă pasiv pe pagină, și dacă nu ar fi privirea care să-l miște la lectură, inerția cuvintelor ar înlemni atenția
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
țăcănitul ca de ceasornic pe care-l produc versurile induce concretețea implacabilă a timpului: „Ori din aproapele/ Ori din departele/ Vremuri îngroape-le/ Patimi deșartele// Neguri se lasă/ Pe altedățile/ Cum te apasă/ Singurătățile” (Retro). Nu întîmplător Ion Horea cultivă prozodia tradițională. Avem a face pe de o parte cu un gest de protocol față de trecut, pe de alta cu o măsură de disciplinare a imaginii ce riscă a deveni aproximativă, evanescentă. Poetica susține astfel un curs al acesteia în exactitatea
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
moral față cu ireversibila nocivitate a deceniului ce tocmai se încheie peste "Îngerii (ce) dorm în canale". Folosind fără să exagereze o recuzită semantică rural-transilvană, sigiliu și parabolă a vieții și poeziei sale, Ion Horea probează totodată că stăpânește culmile prozodiei ludice și ale compozițiilor rafinate, ca descendent al marii școli de poezie românească, al spiritelor tutelare Eminescu, Blaga, Bacovia; urmaș ce nu pune preț pe originalitatea protagonismului debordant, dovadă autocalificarea de poet jertfelnic "necunoscut,/ nepăsător,/ pe crucea dată/ tuturor". Din
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
și Integral, Voronca îndemna la adoptarea în literatură a limbajului plasticii moderniste practicată de amicii săi Marcel Iancu, Victor Brauner și M. H. Maxy, adică militînd pentru o "picto-poezie" constructivistă și integralistă. A continuat să scrie și poezie cu o prozodie tradițională, ceea ce i-a atras din partea revistei lui Sașa Pană, unu, aspre reproșuri, considerat fiind un trădător. Poetul, care voia să și devină membru al S.S.R., a răspuns prin poemele Petre Schlemihl și Patmos. A publicat, din 1933, poeme în
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Conu’ Leonida, la final: „Toți plâng și aplaudează toți;/ O piesă clasică! Socoți/ Ce bine-a mai jucat și trupa./ Și toți, toți cheamă pe poet - / - «Bărbate, haid’, că-i rece supa!»”. Dacă n-ar fi stângăciile de exprimare și prozodie, dubla măsură a creației, între ambiții mari și tabieturi mici, ar ieși bine la iveală. Nu e, în aceste câteva exemple dintr-o operă cu alte stasuri - sentenț ioasă și, de aceea, puțin rezistentă în timp, tonul ironistului Coșbuc, mai
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu ș.a. Citite în cunoștință de cauză, ca niște produse literare ale unui tânăr de nici douăzeci de ani, în plină formare, poemele din Istorii duminicale surprind prin maturitatea gîndirii, excelenta stăpînire a tehnicilor poeziei (prozodia este impecabilă) și, nu în ultimul rînd, printr-un imaginar poetic solid, în care cultura temeinic asimilată își dă mâna cu delicatețea sufletească specifică vârstei și imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,/ La gurile batozei să m-așteptați cu jind/ și încărcați cu sacii, să aduceți în
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică a stării de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului. Doliului de a exista crucificată în ger, poeta îi
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
vechi. Ocupându-se de unul dintre cei uitați, Ion Prale, N. M. revizuiește opinia ce i se pare excesiv critică din cunoscutul articol Observări polemice, unde Titu Maiorescu ridiculiza citatele din Lepturariul românesc al lui Aron Pumnul, vizând printre altele prozodia și limba greoaie a Psalmilor traduși de Ion Prale. Autorul volumului Centru și periferia constată că acesta ,conservă sensul originalului, trece peste dificultățile limbii apelând la regionalisme și formațiuni lexicale proprii". Deși greoaie, continuă el, traducerea lui Prale ,supune limba
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
limba greoaie a Psalmilor traduși de Ion Prale. Autorul volumului Centru și periferia constată că acesta ,conservă sensul originalului, trece peste dificultățile limbii apelând la regionalisme și formațiuni lexicale proprii". Deși greoaie, continuă el, traducerea lui Prale ,supune limba și prozodia la încercări, care, reluate peste decenii, vor duce la performanțele celor mai mari poeți ai literaturii române (Eminescu, Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu)". ,Pe toți aceștia Ion Prale îi anticipează în efortul lor de a turna în formă
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît de îndrăzneață pe atît de proaspătă (aviz poeților actuali care consideră vetuste formele poetice cu ritm și rimă). Întîlnim rimă la siglă: „Unul ca mine,/ Un I.L.C.,/ nu e un cine/ este un ce;" ( Caragialeta, p. 32
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
descoperit” pe Eminescu Într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune În crearea unor tălmăciri proprii. Variantele sale se mărginesc Însă la traducerea de conținut, cu scop informativ, fără pretenții artistice, el renunțând dintru Început la prozodie, ca demers nerealist scopului său. După vreo două decenii, aceeași abordare de principiu avea să o aibă și britanica Brenda Walker (1990). Prin contrast, variantele românilor amintiți au avut (conștient sau nu) veleități literare neconvingătoare În acest rol. (Judecata e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
descoperit” pe Eminescu Într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune În crearea unor tălmăciri proprii. Variantele sale se mărginesc Însă la traducerea de conținut, cu scop informativ, fără pretenții artistice, el renunțând dintru Început la prozodie, ca demers nerealist scopului său. După vreo două decenii, aceeași abordare de principiu avea să o aibă și britanica Brenda Walker (1990). Prin contrast, variantele românilor amintiți au avut (conștient sau nu) veleități literare neconvingătoare În acest rol. (Judecata e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
interesant nu doar pentru erudiție (sunt referințe la peste 200 de surse), ci și prin sistematizarea originală a problemelor de poetică, metrică și versificație, despre "natura poeziei" (lirică, epică, dramatică și subdiviziunile lor) și despre "forma poeziei" (limbă, stil, elocuție, prozodie etc.). Orientalistul Cipariu are considerații despre "versificare arăbească", iar exemplificările poeticianului se întind de la greci și latini la clasicii francezi, germani și italieni, de la poezia noastră populară și Dosoftei până la Gh. Asachi, Heliade, Alecsandri, Cârlova și Bolintineanu. Aș zice că
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
în vibrația celestă a corpurilor astrale, „muzica sferelor” fiind realitate nudă, scutită de spoială metaforică. „Pulchra numero placent”, scrie Augustin în Despre ordine, numai că nu atît numerele frumoase plac, ci fenomenele care iau naștere din raportul lor: muzica, cromatica, prozodia, astronomia. Cu două milenii înaintea lui Kepler, Pitagora vede universul ca o simfonie a cărei linie melodică e cîntată cu virtuozitate de planete, după o partitură conținînd raporturi numerice. Mai mult, universul e el însuși un organism înzestrat cu suflet
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
cochetează și cu proza; el știe de ce. Universul fascinant al poeziei l-a atras și l-a captivat încă din anii furtunoasei pubertăți când, cu puteri creative puține, neîmplinite intelectual și cultural, dar cu mari ambiții, scria versuri după canoanele prozodiei acelor vremi. De-a lungul timpului, a acumulat cultură poetică și experiență de creație, a publicat volume de versuri, s-a afirmat ca un iscusit mânuitor al stihului bine gândit și inspirat cumpănit. Îl prețuiesc și îl iubesc pentru sufletul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fiecare pe gânduri, cu farfuria în față. Reverii eufonice În ultimii ani, știu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
volume de poezii: Trei ierni (1936), Salvarea (1945) (accente catastrofiste, determinate de criza culturii europene, îmbinate cu idei morale), Tratat moral, 1948 (prospectare a situației spirituale postbelice în Polonia), Tratat poetic, 1957 (starea poeziei contemporane). Poetul renunță la versul cu prozodie clasică în favoarea versului liber, a unor forme „mai încăpătoare”. Granița dintre poezie și proză devine extrem de labilă (vezi, de exemplu, poemul Ars Poetica?). Urmează numeroase alte volume: Regele Popiel și alte poezii (1962), Gucio cel fermecat (1965), Poezii (1967), Orașul
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
al cărții. Nemulțumirile lui privesc unele din efectele tranziției, diletantismul, amatorismul, spiritul de improvizație, goana după câștig material, cu orice preț. Un exemplu izbitor îl constituie manualele de Literatura Română, alcătuite la întâmplare, autorii neavând cunoștințe elementare de metrică și prozodie, conduși de idei care frizează absurdul. Unul dintre ei, de pildă, concepe capitole care n-au nicio succesiune logică: Adolescența, Joc și joacă, Familia, Iubirea etc. Se ajunge ca, observă editorialistul, între Mircea Eliade și Cioran să fie plasată Simona
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
întregii povești se găsesc în carte. Ca simplă notă: puțin a lipsit ca revizia s-o facă Lamartine.) Traducere care, de fapt, echivalează cu o rescriere. Multe se pierd (inclusiv strofe la care poetul renunță), multe se modifică (în special prozodia), multe se câștigă la trecerea dintr-o limbă în alta. Toate inventariate cu metodă. Intenția lui Mihai Dinu e aceea de a aplica, pe lanțul acesta de transformări, metoda separării efectelor. (Curentă în științele pozitive.) Pe scurt, experimentul se rezumă
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]