1,016 matches
-
în mediul luteran german. De aceea, rușii îl considerau un străin. Petru al III-lea nu a făcut nici un secret din disprețul pentru toate tradițiile rusești. El a creat resentimente puternice în rândurile unor pături largi ale populație, impunând modelul prusac de pregătire militară, lipsindu-și armata de sadisfacția unei victorii militare importante datorită alianței neașteptate cu Prusia și atacând Biserica Ortodoxă Rusă. Folosindu-se de nemulțumirile populației și temându-se pentru propria poziție, soția lui Petru, Ecaterina, și-a detronat
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Patra Coaliții, care a început pentru el în Bătălia de la Heilsberg. După pacea de la Tilsit Kiseleff a revenit la Sankt Petersburg. A fost numit în calitate de ordonanță al reginei Louise în timpul șederii lor în Sankt Petersburg (1808-1809) și a familiei regale prusace. În timpul Bătăliei de la Borodino a comandat prima escadrilă a regimentului. A fost decorat cu Ordinul Sf Anna clasa IV pentru Borodino. În total a participat la 26 de lupte ale războiului din 1812 și a campaniilor din 1813-1815.. Imediat după
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
1870 izbucnește războiul franco-prusac. Corot vrea să plece pe front; își cumpără chiar arme. Vârsta înaintată îl țintuiește însă locului. Muncește totuși pentru a face rost de banii necesari ajutorării trupelor. Donează o sumă importantă " pentru confecționarea tunurilor trebuincioase alungării prusacilor din Ville D'Avray" - localitatea la care ținuse mult dintotdeauna. În 11 iulie 1872, Corot este sărbătorit; face o călătorie prin țară. În anul 1874 e vorba să primească din nou o medalie de onuare. O primește însă, în locul lui
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
în 1807 pe teritoriul polonez cedat de Prusia conform Tratatului de la Tilsit. Ducatul rămânea în uniune personală cu Saxonia sub conducerea aliatului lui Napoleon, regele Frederic Augustus I. După eșecul invaziei napoleoniene în Rusia, ducatul a fost ocupat de trupele prusace și rusești până în 1815, când a fost împărțit între cele două țări la Congresul de la Viena. este deseori denumit incorect Marele Ducat al Varșoviei. Teritoriul ducatului fusese eliberat în timpul unei revolte populare care se dezvoltase dintr-o răscoală împotriva recrutărilor
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
după prima partiție, dar pierduse în conflictele cu Ducatul Varșoviei în 1807. De asemenea, Prusia a recăpătat Marele Ducat al Posenului" (Poznań) și ceva din teritoriul pe care-l căpătase după a doua partiție și-l pierduse în 1807. Partea prusacă din această nouă împărțire măsura aproximativ 29.000 km². Orașul Cracovia (Kraków), cu un teritoriu înconjurător, care fusese parte a Ducatului Varșoviei, a fost proclamat Orașul liber Cracovia, cu statut de semiindependență, sub „protectia” celor trei vecini puternici. Teritoriul măsura
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
a rezolva criza, mareșalul Paul von Hindenburg, președintele Germaniei, l-a numit pe cancelarul Franz von Papen comisar al Reich-ului pentru Prusia, cu puteri depline pentru soluționarea crizei politice. Numirea nu era foarte judicioasă: von Papen fusese deputat în parlamentul prusac din partea partidului de dreapta "Partidul Național Popular German" ("Deutschnationale Volkspartei" - DNVP) și în această calitate inițiase numeroase moțiuni de neîncredere în guvernul primului ministru al Prusiei, Otto Braun. Era greu de crezut că, având asemenea antecedente, von Papen putea fi
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
îi interzică acestuia îndeplinirea funcțiuni de comisar. În plus, reclamanții solicitau tribunalului ca, până la pronunțarea sentinței, să li se interzică comisarilor Reich-ului să-și aroge titlurile de prim-ministru al Prusiei, de miniștri ai Prusiei sau de membri ai guvernului prusac și să nu li se dea dreptul de a numi sau revoca din funcție funcționari de stat. Tribunalul a respins moțiunea de suspendare a ordinului de numire a comisarului până la pronunțarea asupra problemelor de fond.. În procesul asupra problemelor de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
se află în vacanță la Bad Ems, oraș aflat pe malul Rinului. La 7 iulie 1870, ambasadorul francez la Berlin, contele Vincent Benedetti, în loc să ia legătura cu Otto von Bismarck, așa cum ar fi cerut uzanțele diplomatice, s-a adresat regelui prusac, solicitându-i să intervină pentru a stopa candidatura prințului Leopold. Wilhelm I nu o face, considerând că el nu are nici o legătură cu cererea prințului. Pe 11 iulie 1870, Benedetti se întoarce pentru a-și susține din nou cererea în fața
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
lui Bismarck care, prin modificarea textului, reușește să arate că regele l-a dat afară pe ambasadorul francez prin intermediul aghiotantului său. Bismarck publică telegrama la 14 iulie 1870. Grăbită sa intre în război, Franța se consideră insultată de atitudinea regelui prusac și la data de 19 iulie 1870 declară război.
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
război Prusiei. Napoleon al III-lea a început războiul deși Franța nu era pregătită. Armata nu avea nici o conducere pricepută și nici cele necesare ducerii unui război. Lipseau până și hărțile. Prusia era mult mai bine pregătită și numărul soldaților prusaci era aproape dublu. Cu toată bărbăția soldatului francez, armata franceză a suferit de la început înfrângeri una dupa alta. La Metz și Sedan armatele franceze au fost înconjurate de prusaci. Deși un general francez i-a propus lui Napoleon să-și
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
care reușise să fugă îl condamnă în lipsă la moarte. Situația economică a Parisului era grea. Se simțea mai ales lipsa alimentelor și a combustibililor. Prețurile urcau vertiginos. În această situație se afla Parisul la 16 decembrie 1870, când artileria prusacă a început bombardarea orașului. La 28 ianuarie 1871 guvernul francez ajunge la un compromis cu armata prusacă în privința încheierii armistițiului.
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
simțea mai ales lipsa alimentelor și a combustibililor. Prețurile urcau vertiginos. În această situație se afla Parisul la 16 decembrie 1870, când artileria prusacă a început bombardarea orașului. La 28 ianuarie 1871 guvernul francez ajunge la un compromis cu armata prusacă în privința încheierii armistițiului.
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
viața sa de mai apoi. A legat relații intime cu familia regală a Prusiei, totuși nu a avut niciodata legături de prietenie cu Bismark, conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar dușmănie principelui pentru ca pe vremea războiului franco - prusac acesta a simpatizat cu Franța). Prin 1863 se părea că viitorul său se va decide înspre Franța, Napoleon poftindu-l sa stea la el și era cât pe ce să-i aranjeze o căsătorie cu o rudă, dar pentru ca regele
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
plecat deja spre România. Pe 15 noiembrie, după ce a fost obținută aprobarea regelui Prusiei, s-a desfășurat ceremonia căsătoriei în Neuwied, la care a participat familia lui Carol precum și membrii familiei principesei de Wied și alți membri ai familiei princiare prusace (au participat și trimișii suveranului francez și a celui rus, precum și reprezentanții guvernului român). În drum spre țara cuplul princiar e întâmpinat în Austria de arhiducele Karl-Ludovic și de soția sa. În Budapesta ei primesc omagiile guvernului maghiar și îi
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
Victoriană. Germania era cea mai mare putere europeană din perspectiva demografică, tehnologică și economică, în timp ce Imperiul Britanic era cel mai mare imperiu colonial și deținea supremația navală. Germania deținea cea mai mare armată cu cel mai performat echipament conform tradiției prusace ce se manifestă și în alte domenii. Armata domină societatea germană ce era ierarhică și disciplinată. Estul Europei fusese marcat de conflicte, ca Războiul Ruso-Turc (1877-1878), în cadrul căruia Rusia își consolida influența în Bulgaria și Serbia și ca urmare, în
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Partidul Liberal. Adunarea Constituantă era alcătuită din: După lungi negocieri, la 31 iulie 1919, Adunarea a votat proiectul de constituție al liberalului Hugo Preuss, evreu de origine, al cărui proiect inițial propunea un stat puternic centralizat pentru a distruge hegemonia prusacă, landurile să câștige autonomie relativă religioasă, educațională și economică, iar constituțiile și instituțiile să se conformeze dreptului federaL. Reich-ul deținea exclusivitatea competențelor financiare, militare și politicii externe. Opoziția de dreapta, tensiunile dintre autoritatea centrală și landurile (separatismul Rhenan, insubordonarea Bavariei
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Ducat al Finlandei din componența Imperiului Rus ar fi trebuit să fie o operațiune secretă. Recruții erau transportați peste granița vestică a Finlandei, prin Suedia, până în Germania, unde voluntarii au fost încadrați în Batalionul al 27-lea de Infanterie Regală Prusacă. Batalionul de jägeri finlandezi a participat la luptele de pe frontul de răsărit în rândurile armatei germane, începând cu anul 1916. După izbucnirea războiului civil din Finlanda, jägerii care au dorit să intre în rândurile armatei finlandeze "albe" (nesocialiste) au fost
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă legislativă, putere care aparținea exclusiv cancelarului. Forțele militare ale statelor mai mici au fost trecute sub controlul Prusiei, în timp ce armatele regatelor mai mari precum Bavaria și Saxonia au fost organizate conform principiilor prusace, urmând ca pe timp de război să fie controlate de guvernul federal. Deși imperiul era din multe puncte de vedere un stat autoritarist, a fost permisă dezvoltarea partidelor politice. Evoluția Imperiului German autoritarist poate fi comparătă în anumite limite cu
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Bismark, ducând la conceperea unei Constituții în 1889, care asigura premierului nipon o poziție similară cu cea a cancelarului german, responsabil alături de colaboratorii săi doar în fața Împăratului. Unificarea Germaniei a presupus absorbția întregului Regat al Prusiei în noul imperiu. Provinciile prusace Prusia Răsăriteană, Prusia Apuseană și Posen au fost incorporate în noul stat național. Prusia Răsăriteană și cea Apuseană aveau minorități poloneze importante, în vreme ce Posenul era locuit în pincipal de polonezi. În timpul revoluției de la 1848, Parlamentul de la Frankfurt nu găsise o
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
germane, de exemplu, până la începutul războiului franco-pusac, au reușit să depășească pe cele britanice în eficiență tehnică și organizare, cucerind chiar și piața insulară. După unificarea oficială din 1871, Bismarck și-a orientat eforturile către desăvârșirea unității naționale sub umbrela prusacă. Atât conservatorismul catolic, conceptualizat de schimbarea reacționară a politicii Sfântului Scaun în timpul pontificatului Papei Pius al IX-lea, concretizată prin dogma Infailibilității Papale, ca și radicalismul clasei muncitoare, materializat prin apariția Partidului Social Democratic din Germania, au ajuns să fie
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
capabilă să producă schimbări structurale. În ciuda reușitelor în procesul industrializării și în dezvoltarea științei în Al doilea "Reich", Germania a păstrat un caracter despotic, datorită înclinațiilor militariste și a unificării prin „foc și sabie”. Armata - educată în spiritul miltarismul junkerilor prusaci, a glorificării războiului și a loialității în afara oricărei discuții față de stat, ierarhie și conducător - a rămas în mod nestrămutat loială dinastiei Hohenzollern. Valorile „statului garnizoană” represiv, bine înrădăcinate în sistemul agricol prusac încă de la înfrângerea cavalerilor teutoni, aveau să ajungă
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
și sabie”. Armata - educată în spiritul miltarismul junkerilor prusaci, a glorificării războiului și a loialității în afara oricărei discuții față de stat, ierarhie și conducător - a rămas în mod nestrămutat loială dinastiei Hohenzollern. Valorile „statului garnizoană” represiv, bine înrădăcinate în sistemul agricol prusac încă de la înfrângerea cavalerilor teutoni, aveau să ajungă la extrem în timpul celui de-al treilea Reich.
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
și XVII" (1852-1861); "Istoria germanilor în secolele XVI și XVII" (1859-1869); Originea Războiului de șapte ani" (1871); " Originea și începutul războaielor revoluționare în 1791 și 1792" (1875)"; Serbia și Turcia în secolul al XIX" - "lea" (1879); "Hardenberg și istoria statului prusac 1793-1813" (1877); "Frederic cel Mare și" "Friedrich Wilhelm al IV-lea. Două biografii" (1878)"; Istoria lumii," 6 vols (1881-1885). A susținut că istoricul are datoria de a scrie istoria așa cum a fost ea cu adevărat și că nu trebuie să
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
În ciuda iubirii pentru soțul ei și a poziției acestuia de co-domnitor, Maria Tereza nu i-a permis acestuia să decidă cu privire la probleme de stat și de multe ori îl dădea afară de la ședințele consiliului atunci când nu erau de acord. Ministrul prusac îi face următorul portret: "Maria Tereza are un mers dezinvolt și o ținută maiestoasă, silueta ei este impozantă, fața rotundă și plină, părul blond cu o nuanță roșcată, ochii foarte mari, plini de viață și blândețe, de un albastru-închis, impresionează
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
la Universitatea din Bonn (1863), iar în 1864 s-a distins ca ofițer în războiul împotriva Danemarcei. Când i s-a propus tronul României, în 1866 avea 27 ani și era locotenent în Regimentul al doilea de Dragoni ai Gărzii Prusace. Dupa ce a acceptat, însoțit de Ion Brătianu (sub un nume fals, Karl Hettingen) prințul a luat drumul României pe traseul Augsburg-München-Salzburg-Viena-Budapesta-Timișoara-Baziaș. Se profila războiul dintre Austria și Prusia, iar Carol, fiind ofițer în armata prusacă, se temea că ar
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]