812 matches
-
ale memoriei, ale inteligenței și voinței etc. consecințele psihice ale vieții politice (intoleranță, perfidie), ale vieții economice (egoism, interes), ale vieții naționale (specificul național etc.); rolul tradiției și al imitației în dezvoltarea vieții psihice individuale (ibidem). După Traian Herseni, repezentanții psihosociologiei sunt: Gabriel Tarde, Petre Andrei și Pitirim Sorokin), iar cei ai sociopsihologiei: Gustave Le Bon, Émile Durkheim și Constantin Rădulescu-Motru. Mi se pare demn de observat că Traian Herseni indica studenților, ca puncte de reper, și psihosociologi români, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
iar cei ai sociopsihologiei: Gustave Le Bon, Émile Durkheim și Constantin Rădulescu-Motru. Mi se pare demn de observat că Traian Herseni indica studenților, ca puncte de reper, și psihosociologi români, nu numai străini. Fac această remarcă pentru că multe lucrări de psihosociologie publicate după decembrie 1989 excelează prin trecerea sub tăcere a contribuțiilor românești, făcându-se trimitere doar la literatura anglo-saxonă, așa cum în perioada comunistă la bibliografie, în afară de documentele de partid și cuvântările tovarășului Nicolae Ceușescu, aproape că nu găseai decât lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
arată în continuare - care sunt în același timp psihice și sociale, indisolubil, indivizibil psihosociale, care își pierd complet orice semnificație dacă sunt privite dintr-un singur punct de vedere (ibidem). Care sunt aceste fenomene în concepția celor doi clasici ai psihosociologiei românești? Partea a III-a a Introducerii... le indică: relațiile interpersonale, fenomenele colective și fenomenele culturale. Sub raport metodologic, Traian Herseni (1940/2007, 62) s-a pronunțat pentru combinarea metodelor cantitative cu cele calitative înainte ca prin anii ’60 ai
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cercetare. Iată ce spunea în 1940 Traian Herseni studenților săi de la Universitatea din București: în cercetările de teren trebuie să se „întrebuințeze deopotrivă metodele calitative și metodele cantitative, reprezentate mai ales de înțelegere și statistică”. Cine analizează metodologia cercetării de psihosociologie concretă privind industrializarea și urbanizarea, coordonată de Traian Herseni (1970, 7-26), dacă este de bună credință, nu poate să nu ajungă la concluzia că psihosociologul român a intuit paradigma cunoscută astăzi sub numele de „grounded theory” („teoria întemeiată” pe datele
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
este ea și abia ca o consecință își poate adăuga, față de rostul ei primordial, un rost nou, al aplicațiilor practice (Traian Herseni, 1940/2007, 35, 38, 39). Cu toată bogăția de idei, cu toată vastitatea operei sale, care acoperă domeniile psihosociologiei, antropologiei, sociologiei, istoriei culturii și civilizației, filozofiei, cu toată statura sa de enciclopedist, Traian Herseni este uitat pe nedrept chiar de către unii profesori care s-au autobotezat „psihosociologi”, în manuale cărora nu se face trimitere la niciuna dintre lucrările lui
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Traian și Radu, Nicolae. (1962). Aportul cronicarilor la dezvoltarea psihologiei românești. Revista de pshologie, 1. Herseni, Traian. (1963). Despre limitele și izvoarele cercetărilor de istoria psihologiei românești. Revista de pshologie, 1. Herseni, Traian (coord.). (1970). Industrializare și urbanizare. Cercetări de psihosociologie concretă la Boldești. București: Editura Academiei. Herseni, Traian. (1976). Literatură și civilizație. Încercare de antropologie literară. București: Editura Univers. Herseni, Traian. (1980). Cultura psihologică românească. București: Editura Șiințifică și Enciclopedică. Herseni, Traian. [1940](2007). Curs de sociologie rurală. București: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
pentru a face lumea un loc mai bun” (p. 589), după cum spune autorul. Bibliografie Parks, J.B., Quarterman, J. (1998 /2003). Contemporary Sport Management. United States: Human Kinetics. Andreea Costin Expunere la Conferința: Traian Herseni - personalitate ilustră a sociologiei, antropologiei și psihosociologiei românești, Chișinău, 28 septembrie 2007. Versiuni anterioare ale materialului au beneficiat de comentarii din partea mai multor colegi. Mulțumim în special dlui. prof. Dumitru Sandu pentru observațiile sale detaliate referitoare la specificarea modelelor multivariate și la statisticile utilizate. Autorii sunt răspunzători
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
muncii, Editura Economică, București. Hoffman, Oscar, 1996, Sociologia muncii, Editura Hyperion XXI, București. Kondo, Yoshio (coord.Ă, 2001, Motivația umană. Factor esențial în management, Editura Niculescu SRL, București. Moldovan, Maria, 2002, Managementul resurselor umane, Editura Economică, București. Vlăsceanu, Mihaela, 1993, Psihosociologia organizațiilor și a conducerii, Editura Paideia, București. Vroom, Victor, Deci, L. Edward, 1978, Management and Motivation, Penguin Education, U.S.A. Zamfir, Elena, 1997, Psihologie socială, Texte alese, Editura Ankarom, Iași. Ziglar, Zig, Savage, Jim, 1998, Motivația. O cale spre performanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
îmbogățirea personalității. metodele utilizate: tehnice; organizarea muncii; fiziologice; psihologice; sociologice; educaționale. Aceste trei dimensiuni delimitează practic domeniul de investigare, modalitățile de utilizare și metodologia psihologiei muncii. În funcție de domeniile specifice, psihologia muncii are următoarele ramuri: selecția și orientarea profesională; psihologia inginerească; psihosociologia muncii; psihologia organizațională și a conducerii. Practic, psihologul industrial încearcă, de obicei, să rezolve problemele industriale - procese, caracteristici, situații de muncă despre care organizația consideră că trebuie schimbate și care se compun întotdeauna dintr-un obiect (situația sau caracteristica respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
au făcut obiectul unor lucrări ca: Psihologa organizării întreprinderilor industriale (T. Herseni, 1969), Relațiile umane în grupele de muncă industrială (G. Dan-Spinoiu, 1971), Psihologia colectivelor de muncă (T. Herseni, coord., 1973), Cerințe psihologice pentru conducerea unităților economice (A. Tabachiu, 1974), Psihosociologia conducerii colective a întreprinderilor industriale (P. Petrescu, 1977). În psihologia personalului se utilizează metode noi de psihodiagnoză, capabile să surprindă aspectele globale ale personalității. Rezultatele obținute prin această nouă orientare metodologică sunt expuse în lucrările De la incertitudine le decizie (V.
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
cărui precursor este Taylor, cel cu care am început acest excurs prin teoriile privind organizațiile! Constructivă și critică, utopică și realizatoare, postmodernitatea este o stare în care presupozițiile moderniste au fost subminate dar, în același timp nu generează (încă!) o psihosociologie a organizării care să reflecte pertinent realitățile sociale ale timpului nostru. CUVINTE-CHEIE: Management științific; birocrație; legitimitate și autoritate; efectul Hawthorne; relații umane; contingență; instituție; analiza costurilor tranzacționale; analiza ecologică; postmodernism LITERATURA RECOMANDATĂ: Pugh, D. S., Hickson, D. J., (1994). Managementul organizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de forțele ce acționează în situație.” Comentați acest argument. Descrieți o echipă care își poate îndeplini cu succes sarcinile în absența unui lider, menționând specificul activității echipei, caracteristicile membrilor ei, pregătirea profesională a acestora, etc. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ Vlăsceanu, M. (1993). Psihosociologia organizațiilor și conducerii. București: Paideia. DuBrin, A.J. (1998). Leadership-Research, Findings, Practice, and Skills. Boston: Houghton Mifflin Company. Capitol 15 SCHIMBARE ȘI DEZVOLTARE ORGANIZAȚIONALĂ Zoltan Bogathy, Corina Ilin Să ai curajul de a schimba ceea ce poate și trebuie schimbat, forța
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
dezvoltarea resurselor interne ale organizației pentru schimbări eficiente în viitor. CUVINTE CHEIE socializare organizațională, cultură organizațională, intervenție psihosocială, dimensiunea umană a schimbării organizaținale, rezistența individuală și organizațională la schimbare, etapele schimbării organizaționale LITERATURA RECOMANDATĂ Neculau, A., Ferreol, G. (coord.). (1998). Psihosociologia schimbării. Editura Polirom, Iași Schruijer,S.G.L, Vansina, L.S. (1999). Leadership And Organizational Change. An Introduction In European Journal of Work and Organizational Psychology, 8 (1), 18 TEME DE REFLECȚIE Perspective de cercetare În volumul Ninth European Congress on Work
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Kepner,E., Shaw,M., Woodson,W.B. (1982). The effective management of diversity, Society for the Advancement of Management. Advanced Management Journal, 47, 49-53. Cascio, W. (1978), Applied Psychology in Personnel Management. Reston: Reston. Chelcea, S. (1998). Un secol de psihosociologie. București: Editura INI. Chen, X.P. & Bachrach, D.G. (2003). Tolerance of free-riding: The effects of defection size, defection pattern, and social orientation in a repeated public goods dilemma. Organizational Behavior and Human Decision Processes, 90, 139-147. Chirică, S. (1996). Psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
as a social process. În M. Smith and I.T. Robertson (ed.). Advances in Staff Selection. Chichester: Wiley. Herriot, P. (2003). Assessment by groups: Can value be added?. European Journal of Work and Organizational Psychology, 12(2), 131-145. Herseni T. (1969). Psihosociologia organizării întreprinderilor industriale. București: Editura Academiei R.S.R. Herseni T. (coord.) (1974). Laboratoarele uzinale de psihosociologie. București: Editura științifică. Hersey, P., Blanchard, K.H. (1979). Life Cycle Theory of Leadership. Training and Development Journal, June, 94-100. Hersey, P. Blanchard, K.H. (1981). So
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Chichester: Wiley. Herriot, P. (2003). Assessment by groups: Can value be added?. European Journal of Work and Organizational Psychology, 12(2), 131-145. Herseni T. (1969). Psihosociologia organizării întreprinderilor industriale. București: Editura Academiei R.S.R. Herseni T. (coord.) (1974). Laboratoarele uzinale de psihosociologie. București: Editura științifică. Hersey, P., Blanchard, K.H. (1979). Life Cycle Theory of Leadership. Training and Development Journal, June, 94-100. Hersey, P. Blanchard, K.H. (1981). So You Want to Know Your Leadership Style? Training and Development Journal, June, 34-54. Herzberg, F.
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
of Management Review, 10, 109-115. Neculau A. (1989). A trăi printre oameni. Iași: Editura Junimea. Neculau, A. (1996). O perspectivă psihologică asupra schimbării. În A. Neculau (coord.). Psihologia Socială. Aspecte contemporane. Iași: Editura Polirom. Neculau, A., Ferreol, G. (coord.) (1998). Psihosociologia schimbării. Iași: Editura Polirom. Neculau, A. (1999). Memoria pierdută. Eseuri de psihosociologia schimbării. Iași: Editura Polirom. Neuman, W.L. (1997). Social Research Methods. Qualitative and Quantitative Approaches (3rd ed.). Needham Heights, USA: Allyn and Bacon. Newell, S. (2000) Selection and
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Iași: Editura Junimea. Neculau, A. (1996). O perspectivă psihologică asupra schimbării. În A. Neculau (coord.). Psihologia Socială. Aspecte contemporane. Iași: Editura Polirom. Neculau, A., Ferreol, G. (coord.) (1998). Psihosociologia schimbării. Iași: Editura Polirom. Neculau, A. (1999). Memoria pierdută. Eseuri de psihosociologia schimbării. Iași: Editura Polirom. Neuman, W.L. (1997). Social Research Methods. Qualitative and Quantitative Approaches (3rd ed.). Needham Heights, USA: Allyn and Bacon. Newell, S. (2000) Selection and assessment in the Knowledge Era. International Journal of Selection and Assessment, 8
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Cambridge: Cambridge University. Viswesvaran C, Ones D.S. (2000). Perspectives of models of job performance. International Journal of Selection and Assessment, 8. 216-225. Viswesvaran, C. (1993). Modeling job performance: Is there a general factor?. PhD thesis, Iowa University. Vlăsceanu, M. (1993). Psihosociologia organizațiilor și conducerii. București: Paideia. Vlăsceanu, M. (1999). Organizațiile și cultura organizării. București: Editura Trei. Voicu M. (1997). Pregătirea profesională și dezvoltarea carierei. În R.L. Mathis, P. Nica, C. Rusu (coord.) Managementul resurselor umane. București: Editura Economică. Walker,A. (1995
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
G. (1983), Developments in Social Skills Training, Academic Press, London. Spitzberg, B.H.; Cupach, W.R. (1989), Handbook of Interpersonal Competence Research, Springer, New York. Tabachiu, A.; Moraru, I. (1997), Tratat de psihologie managerială, Editura Didactică și Pedagogică, București. Vlăsceanu, M. (1993), Psihosociologia organizațiilor și a conducerii, Editura Paideia, București. Wine, J.D.; Smye, M.D. (eds.) (1981), Social competence, Guilford, New York. Wood, R., Payne, P. (1999), Competency-Based Recruitment and Selection, Wiley & Sons, New York. Zlate, M. (1972), Psihologie socială și organizațională industrială, Editura Politică, București
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
din domeniul vânzărilor sau din domeniul tehnic. De asemenea, ar fi foarte utilă realizarea unui profil de personalitate pentru fiecare stil de abordare a conflictelor în parte. Bibliografie Bogathy, Z. (2001), Conflicte în organizații, Editura Eurostampa, Timișoara. Chirică, S. (1996), Psihosociologie organizațională. Modele de diagnoză și intervenție, Casa de Editură și Consultanță „Studiul organizării”, Cluj-Napoca. Davis, K. (1981), Human behavior at work. Organizational behavior, McGraw Hill Book Company, New York. Deutsch, M. (1998), „Soluționarea conflictelor constructive. Principii, instruire și cercetare”, în A
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și intervenție, Casa de Editură și Consultanță „Studiul organizării”, Cluj-Napoca. Davis, K. (1981), Human behavior at work. Organizational behavior, McGraw Hill Book Company, New York. Deutsch, M. (1998), „Soluționarea conflictelor constructive. Principii, instruire și cercetare”, în A. Stoica-Constantin, A. Neculau (coord.), Psihosociologia rezolvării conflictelor, Editura Polirom, Iași. DuBrin, A.J. (1981), Human relations. A job oriented approach, Reston Publishing Company, Inc., Reston, Virginia. Frujină, I.; Teșileanu, A. (2002), Comunicare, negociere și rezolvare de conflicte, Editura Mondan, București. Gordon, J.R. (1987), A diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Comunicare, negociere și rezolvare de conflicte, Editura Mondan, București. Gordon, J.R. (1987), A diagnostic approach to organizational behavior, Allyn & Bacon, Inc., Boston. Johns, G. (1996), Comportament organizațional. Înțelegerea și conducerea oamenilor în procesul muncii, Editura Economică, București. Vlăsceanu, M. (1993), Psihosociologia organizațiilor și a conducerii, Editura Paideia, București. Voinea, M. (2002), Psihosociologie organizațională, Editura Sylvi, București. Zlate, M. (1975), Psihologie socială și industrial organizațională, Editura Politică, București. Zlate, M.; Zlate, C. (1982), Cunoașterea și activarea grupurilor sociale, Editura Politică, București. Wexley
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
1987), A diagnostic approach to organizational behavior, Allyn & Bacon, Inc., Boston. Johns, G. (1996), Comportament organizațional. Înțelegerea și conducerea oamenilor în procesul muncii, Editura Economică, București. Vlăsceanu, M. (1993), Psihosociologia organizațiilor și a conducerii, Editura Paideia, București. Voinea, M. (2002), Psihosociologie organizațională, Editura Sylvi, București. Zlate, M. (1975), Psihologie socială și industrial organizațională, Editura Politică, București. Zlate, M.; Zlate, C. (1982), Cunoașterea și activarea grupurilor sociale, Editura Politică, București. Wexley, K.N. și Yukl, G.A. (1984), Organizational Behavior and Personnel Psychology
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Elvira NICA Introducere Psihosociologia managerială are ca obiect o analiză multi și, uneori, interdisciplinară asupra managementului. Mai direct spus, urmărim a pune În evidență premisele umane (de natură psihosocială, culturală) ale activității manageriale. Managementul este un domeniu complex de activitate În cadrul căruia participă specialiști
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]