6,888 matches
-
variante ale cuvîntului: sturlubatec, sturluiatec, sturluibatic, strolobatic, strulibatic, ștrulubatic, șturbulatic etc. Incertitudinile formei sînt legate de cele asupra originii: DLR trimite la verbul a sturluiba, care figurează în dicționar cu "etimologie necunoscută"; și alte lucrări lexicografice românești acceptă această semi-soluție. Publicistica asigură adjectivului popular o circulație nu foarte spectaculoasă, dar stabilă; forma preferată azi e însă, spre deosebire de cea a dicționarelor, cea cu ș- la inițială (rămîne o oscilație între terminația -ic sau -ec): "TVR s-a dat pe brazdă. Atacată, devastată
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
din Eminescu, acest lucru e dincolo de pragul de percepție comun și nu cîntărește mai nimic în balanță. Repetata tentativă de a-i considera pe complementari (ultima dată făcută de Dan C. Mihăilescu într-o sclipitoare prefață la o ediție de publicistică și corespondență) eșuează sistematic. Eminescu e geniul nepereche. Caragiale e... Caragiale.
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
fiecare săptămînă documentarul pe care îl reprezintă colecția revistei 22 sporește cu încă o secvență, pe genericul lui trebuie trecute cu literele cele mai vizibile și numele principalelor realizatoare. * Locul special al revistei G.D.S. în peisajul atît de pestriț al publicisticii românești din ultimul deceniu este fixat într-un editorial deloc festivist de Sorin Vieru: "Document de epocă, cronică a actualității transformată prin lucrarea timpului într-o cronică istorică făcută din crâmpeie, câmp de confruntări de idei, revelator al mentalităților unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
energie și răbdare nu doar pentru a aduna materia literară prețioasă și a o pune în circulație profesionist, ci și pentru a găsi fonduri de concretizare a unor mari proiecte culturale. Constanta preocupare pentru avangarda românească, vădită în ediții, expoziții, publicistică, Editura Vinea cu apariții ritmice în colecțiile "Ediții definitive", "Generația 80", "Ediții bibliofile", "Albume", "Nouăzeci" ș.a. binemerită admirația și recunoștința. Spunem din nou asta, avînd în față cel mai recent număr, 5-6/1999, din FACLA LITERARĂ, faclă ce își datorează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
fel. Romanele sale Galeria cu viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981, Obligado, 1984 și Căderea în lume, 1987 au adus o undă de rafinament în literatura noastră postbelică, pauperizată forțat de esteții regimului comunist. Prozatorul s-a remarcat și printr-o publicistică scrisă cu plăcere, flagrant diferită de aceea care se scria în mod curent. (România literară are norocul de a găzdui și azi rubrica sa, Prepeleac). Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Mateiu I. Caragiale fac parte din ascendența literară a lui Constantin
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
anchetă, care m-a surprins inițial, făcută de revista Times Literary Supplement în ultimele săptămîni ale anului trecut. Întrebarea, pusă cîtorva celebrități în lumea umanioarelor, era următoarea: care credeți că este cartea mileniului și care cartea anului? Sigur, banală tevatură publicistică, vor spune unii, am spus și eu. Încă o formă de a atrage cumpărători, de a face vînzare unor edituri, autori etc., sau simplu oportunism cultural. Numai că printre cei întrebați (e de presupus că au existat și cîțiva care
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
numai atîția autori modești, de la răscrucea secolelor, dar Arghezi sau Bacovia, într-o parte a liricii lor. Chiar și așa, poezia eminesciană a reprezentat pentru toți aceștia țelul admirației sau al studiului critic. E de remarcat faptul că, odată cu descoperirea publicisticii, în primii ani ai secolului nostru, în plină mișcare sămănătoristă și naționalistă, se produce o deplasare suspectă a interesului public de la geniul literar al lui Eminescu la utilitatea unora din ideile sale politice. începutul îl face A.C. Cuza în Operele
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale) și adepții democrației liberale. Dacă publicistica face începutul, poezia îi urmează. în două feluri. Mai întîi, prin acea parte a ei (Doina, de exemplu, dar atîtea altele, îndefinitiv) care, în mod direct, putea sluji unor vederi politice sau ideologice. E sigur că redactorii de la Porunca vremii
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
didactice. Reluate, multe dintre ele, din revistele literare, sunt, de data aceasta orânduite în așa fel încât să ilustreze tema abordată: Eminescu și Ardealul, în cercetarea căreia a găsit îndemnuri fie în opera poetului, fie în puținele mărturisiri autobiografice din publicistica sa: " Întâmplarea m-a făcut ca din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciș și-n curmeziș până-n Tisa și Dunăre". În lumina cercetărilor recente de istorie literară (v. D. Vatamaniuc, Blajul - vatra străbunilor lui
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
Eminescu nu poate fi înțeles fără Transilvania, că "nici una din cele trei mari provincii românești nu este reprezentată istoric, atât numeric cât și pasionant, în opera lui M. Eminescu, ca bătrâna noastră Transilvanie": în opera lui Eminescu (poezie, proză, teatru, publicistică), Transilvania este o temă esențială. Unul din mentorii săi spirituali, poate cel mai important, este un dascăl al Blajului, pașoptistul Aron Pumnul, pe care istoriile literare îl numesc deșteptătorul conștiinței naționale a românilor din Bucovina. Debutul poetic și publicistic are
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
teatru, publicistică), Transilvania este o temă esențială. Unul din mentorii săi spirituali, poate cel mai important, este un dascăl al Blajului, pașoptistul Aron Pumnul, pe care istoriile literare îl numesc deșteptătorul conștiinței naționale a românilor din Bucovina. Debutul poetic și publicistic are loc în revista ardeleană ("Familia" și "Federațiunea"), iar redactorul celei dintâi, Iosif Vulcan, îi va schimba numele în Eminescu. Muza inspiratoare a lui Eminescu și marea sa dragoste, Veronica Micle, era ardeleană (n. Ana Câmpean), din Năsăud și pribegise
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
și o direcție tematică pe care am putea s-o punem în legătură cu evocarea "sfintelor firi vizionare" din Epigonii. Chiar dacă nu figurează în poemul eminescian, Cipariu și August Treboniu Laurian ar fi putut fi printre eroii acestuia. Îi aflăm în scrisul publicistic al poetului în care, de asemeni se fac referiri la însemnătatea Răscoalei din 1784. Prima poezie despre Horea tot lui Eminescu i-o datorăm. Toate aceste dovezi ale prețuirii pentru Ardeal și ardeleni, explică activitatea lui Eminescu în cadrul Societatea "Carpații
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
revista Steaua, 1972-1990, redactor-șef adjunct la revista Luceafărul, 1990-1992, atașat cultural la Atena și, în continuare, director adjunct la Accademia di România la Romă, 1992-1995, secretar al Uniunii Scriitorilor din România, 1995-1997, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, din 1997). În publicistica pe care o consacră actualității politice românești se remarcă o independență de spirit exprimată politicos, ca și atracția față de sensurile ascunse ale evenimentelor. Povestea unui patriot rămas anonim Românul recent apărut, Stele călătoare, reprezintă de fapt o reeditare cu titlul
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Oana Boșca-Mălin " De fapt publicistica este o parte de viață trăită, e viața în raporturile cu ceilalți oameni, cu pasiunile, nedreptățile, suferințele și bucuriile ei zilnice" (M.D.). Că Mihail Sebastian a avut raporturi complicate cu ceilalți, ca a fost pasional, nedreptățit și că a avut
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
fel de pactizare, sionista sau antisemita, ba chiar mai mult, îndrăznea să accepte prefață în care Nae Ionescu reducea dramă iudaica la ideea că "Iuda suferă și trebuie să sufere". Revenind la intenția de a introduce o taxonomie în prezentarea publicisticii lui Sebastian, autoarea afirmă cu onestitate de cercetător riguros că "îndoială de a fi reușit în alegere și prezentare este însăși metodă de lucru" și că, în fond, tot ceea ce a reușit a fost de "a expune foiletoanele într-o
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
concepte precum "independență", "suveranitate", "națiune" sunt supuse unui examen radical. Probabil că foarte mulți dintre noi nu suntem pregătiți pentru această nouă sfidare a post-modernitătii politice. O văd zi de zi în presa noastră, pe canalele de televiziune, unde vedetele publicisticii se comportă jalnic, transpunând dramatică ecuație iugoslavă în termenii a ceea ce-și închipuie ei că înseamnă democrația, societatea civilă și libertatea individului. Nu mă pot însă împiedica să visez că măcar în acest al o sutălea ceas al tragediei
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
București, Ed. Cartea Românească, 1985; Poezii, Iași, Ed. Junimea, 1987, Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1990, Mirele orb, Iași, Ed. Junimea, 1995 (lor li se adaugă un volum de proza suprarealista, Nevasta lui Hans, Iași, Ed. Moldova, 1996, precum și culegeri de publicistica. Din aceste șase cărți, numai primele două sunt convingătoare din punct de vedere estetic. În cuprinsul lor figurează numeroase poeme care reușesc să impună o atmosferă de sărbătoare sacra. Poetul are vocea gravă a unui preot care slăvește existența. Și
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
Eminescu, odată încheiată în 1994, singura decizie care s-ar impune ar fi reluarea ei, pentru că timpul a dezvăluit atîtea erori de sistematizare (de pildă, împărțirea liricii în antume și postume), erori de lecțiune, lacune - grave - de paternitate la secțiunile publicistica și traduceri. Dar, nenorocire imensă, dacă s-ar găsi resurse financiare pentru o asemenea colosală întreprindere științifică, nu mai sînt - asta e crudă realitate - editori. Mult regretatul învățat filolog Petru Creția a fost, totuși, ultimul editor care putea relua, în
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
a unui instinct". Si inca: "Eminescu -, ce este el ca model? Că poet a fost un model pentru epigonii lui, și atît." Și, apoi, respinge formulă lui Noica despre Eminescu "omul deplin al culturii românești". Iar, mai înainte: "întreaga lui publicistica politică este intens xenofoba, pînă în fibră ei, orice ar spune sofiștii naționalismului din ultimele decenii". Cartea lui Petru Creția e un testament lămuritor, care trebuie citit de foarte mulți, inclusiv de dascălii emitenți ai multor clișee dăunătoare.
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
critic al carierei lui de publicist. Capitalul de simpatie pe care l-a câștigat atacând regimul Ion Iliescu l-a pierdut după alegerile din 1996 atacând regimul Emil Constantinescu. Din nefericire, nu este vorba doar de o situare împotriva curentului. Publicistica să a și involuat de-a lungul anilor, de la obiectivitatea analizelor din Zig-Zag, Expres Magazin și Evenimentul zilei la vehemență diatribelor din Național și Cotidianul. În plus, stilul detașat și ironic de altădată, capabil să evidențieze circul vieții politice, a
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
capabil să evidențieze circul vieții politice, a început să facă loc violențelor de limbaj. Lui Ion Cristoiu îi place însă - nu se știe din ce cauză - să piardă. Simte o stranie voluptate să se ridice de la masa de pocker a publicisticii românești complet ruinat și să dispară romantic în noapte, urmând ca a doua zi să se întoarcă și să dea o lovitură care să-l aducă din nou în prim-plan. Până acum a procedat de mai multe ori așa
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
acestui termen) în cărți. O bibliotecă eterogena Ce volume are în biblioteca autorul acestui jurnal de lectură? Cert este că ele nu aparțin unui singur gen. Cărți vechi și noi, românești și străine, de literatură, memorialistica, istorie, politologie, filosofie sau publicistica, stau laolaltă în raza interesului lui Ion Cristoiu. El citește cu aceeași aviditate Shakespeare, contemporanul nostru de Jan Kott și Isus de Jacques Duquesne, memoriile lui Carol I al României și Roza vanturilor de Nae Ionescu, România sub jugul sovietic
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
domeniul său, ci un om cu o arie vastă de preocupări și un caracter nobil, dar care știa să prețuiască și plăcerile senzuale ale vieții, vorbele de duh, prietenia, umorul. Revelațiile pe care ni le aduc fragmentele din vastă lui publicistica anticomunista scrisă în exil și din corespondență conturează portretul unui personaj de o frumusețe rară, alcătuită din demnitate și modestie, corectitudine morală și comprehensiune pentru semeni, patriotism adînc, fără umbră de demagogie, un bărbat pasiune, generozitate și curaj. Articolele omagiale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
ultimative. Descoperite de dl. Liviu Malita, sînt acum publicate într-un tulburător volum. Și realitatea este că pînă în 1920 (cînd a publicat românul Ion) scriitorul o ducea, la București, din 1909, cînd a trecut munții, destul de zgîriat, trăind din publicistica și slujbe pasagere, de-abia în 1916 putîndu-si adună în volum schițele publicate în presă. În 1912, se căsătorește cu actrița Fany Rădulescu, care avea, din altă căsătorie, o fetiță, Puia. Mai tîrziu cele două femei vor păzi bine existența
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
pe această cale, a fost și rămîne imens. Acum, după această carieră de prestigiu, dl Fischer-Galati își publică lucrarea de sinteză în limba română. E un act de curaj dar și un real, binefăcător serviciu. Să remarc, mai întîi, titlurile publicistice atrăgătoare și de mare impact, ale capitolelor, cum ar fi "Lada de zestre", "Logodna cu tradiția", "Mariajul cu tradiția", "Divorțul de tradiție", "Recăsătoria cu tradiția", "Nuntă de argint". Aceste titluri de capitole, toate colectate din universul matrimonial, trebuie sa fi
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]