1,107 matches
-
reale (populare și burgheze) pe care se bazaseră puterile statale anterioare s-au prăbușit, angrenând în căderea lor „falsele” valori ale acelor puteri. Noile valori consumiste prevăd laicismul (?), toleranța (?) și hedonismul cel mai sălbatic, ajungând să ridiculizeze economia, prevederea, respectabilitatea, pudoarea, reținerea; într-un cuvânt, toate „bunele sentimente” de odinioară. Așa se manifestă prăbușirea politicii creștin-democrate, a cărei criză constă pur și simplu în necesitatea de a se debarasa cât mai rapid posibil de Vatican, de vechea armată naționalistă etc.; dar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
afirmă: „Majoritatea locuitorilor Italiei consideră amplexul între femeie și bărbat ca fiind modul natural de a face dragoste”, în afară de faptul că spune un adevăr ridicol, recurge exact la același principiu jignitor pe care se întemeiază noțiunea de „sentiment comun al pudorii” din codul fascist al lui Rocco și al lui De Marsico. 1 martie 1975. O inimă 1tc "1 martie 1975. O inimă1" Cititorul să mă ierte, dar vreau să revin asupra problemei avortului - sau, mai bine zis, asupra problemelor suscitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe intelectualii (să-i numim astfel) pseudo-progresiști (desigur, nu pe comuniștii serioși sau pe radicali). Pe indivizii ca Dino Origlia 2, de exemplu. Afirmarea acestei lipse „superioare” a sentimentelor în privința avortului mi-a fost atribuită într-un mod lipsit de pudoare, isteric și inconștient de cea mai mare parte a adversarilor mei. O singură intervenție în această privință a fost civilizată și cu adevărat rațională: este vorba de cea a lui Italo Calvino 3 (Corriere della Sera, 9 februarie 1975). Despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Il Politecnico: epurarea nereușită, continuitatea codurilor, violența poliției, disprețul față de Constituție. Mă opresc asupra a ceea ce a contat într-o conștiință istorică retrospectivă. Democrația pe care antifasciștii democrat-creștini o opuneau dictaturii fasciste era formală într-un mod lipsit de orice pudoare. Ea se baza pe o majoritate absolută obținută prin voturile unor enorme pături mijlocii și ale unor enorme mase țărănești, dirijate de Vatican. Dirijarea de către Vatican era posibilă doar dacă se baza pe un regim total represiv. Într-un asemenea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
conta că pantalonii erau peticiți, era de ajuns să fie curați și călcați)2; băiețandrii erau ținuți departe de adulți, care aproape că încercau în fața lor un sentiment de rușine din cauza nerușinatei lor virilități născânde, deși atât de pline de pudoare și de demnitate, cu acei pantaloni sobri, cu buzunare adânci; iar băieții, supunându-se regulii tacite care îi voia neștiutori, tăceau stând deoparte, dar în tăcerea lor erau o intensitate și o voință umilă de a trăi (nu voiau nimic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
punct de vedere lingvistic este elegant și precis, totuși influențat incredibil de mult de lecturile copilăriei, Pinocchio sau chiar Gian Burrasca 1). Dar, dacă atunci când vorbește despre propria vocație și propriul devotament față de Dumnezeu și față de Biserică, trăsăturile dominante sunt pudoarea, litota și gluma (caracteristici care vor fi tipice și pontificatului mic-burghez al lui Ioan al XXIII-lea2), când se referă la autoritățile ecleziastice temporale - de exemplu, la episcopul de Florența - și când își declară propria hotărâre de a da dovadă de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la episcopul de Florența - și când își declară propria hotărâre de a da dovadă de o supunere totală și ascultare față de acestea, tânărul Don Milani știe să găsească singurele tonuri serioase și militante. Setea de conformism este așadar pe măsura pudorii. Impulsul de a se alege pe sine drept campion al autorității îl îmbată (și nu se rușinează de aceasta) la fel ca și bucuria (nedeclarată) de a-l sluji pe Dumnezeu. Același huliganism îi împingea în acei ani pe mulți
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
despre o critică intolerantă și indignată, dar, în același timp, nespus de delicată a romanului „fiului risipitor” sau enfant prodige, roman considerat scandalos și nedemn, deoarece folosește și manipulează personaje și evenimente adevărate, cu inexactitate, cu tendențiozitate, cu lipsă de pudoare, din interes moral, cu viclenie. Pe scurt, o carte ce discreditează și dezonorează familia Camon și sărmanul său sat de țărani, încălcând pactele, adică legea cârdășiei, tăcerea, respectul față de om. Toate acestea sunt spuse într-un „stil” căruia criticul nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la „proza de urât și mizerie”, alături de Daniel Bănulescu, Dan Stanca, Răzvan Popescu, Caius Dobrescu, Răzvan Petrescu ș.a. Sonata pentru acordeon (1993) și Îngerul încălecat (1994) dezvăluiau un prozator de tip american: dur, insurgent, coleric, autoetalându-și fără scrupule și fără pudoare experiențele de viață extrase din medii joase ori „subterane”. Personajele și viața lor conțin deopotrivă ceva din vechii tineri furioși ai prozei anilor lui Osborne & co., trăgând după ei frondă, sărăcie, sexualitate și alcool, dar și ceva din rusul vagant
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
revistei „Pagini bucovinene” și din grupul fondator al „Bucovinei literare” (serie nouă) ș.a. Scrierea cea mai importantă a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime din economia studiului este consacrată biografiei scriitorului. Observând la acesta „o pudoare autobiografică rarisimă”, exegetul urmărește toate etapele vieții poetului și scoate în evidență imaginea unui „destin artistic exemplar”. Considerațiile lui critice vor intra în contradicție cu cele ale lui E. Lovinescu, care „credea că poezia lui Adrian Maniu este dominată de
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
grai înmiresmat”). Poate cea mai exactă caracterizare a lui I. și a creației sale i se datorează lui Ștefan Aug. Doinaș: „Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai mare decât ecoul poeziei sale. Ce surprinzător e să constați cu câtă pudoare, cu câtă perseverență, cu câtă variată pasiune și cu ce admirabile rezultate acest poet lipsit de ostentație și-a alcătuit, și-a cultivat, și-a desăvârșit un mit al său, prin simpla dar sugestiva potențare a unei perspective tradiționale.” Pentru
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Geo Șerban). Suferința sublimată devine, în proiecție poetică, laudă melancolică a vieții. Versurile configurează un lirism al șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga. Poeta citește în semnele lumii „semnele trecerii” și, ca într-un jurnal
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
Lecturi, 51-56; Marcea, Concordanțe, 267-271; Raicu, Fragmente, 206-210; Ștefănescu, Dialog, 162-169; Pop, Jocul, 197-202; Tașcu, Poezia, 31-35; Iorgulescu, Prezent, 173-176; Grigurcu, Existența, 47-57; Manolescu, Teme, VI, 9-14; Ștefănescu, Prim-plan, 89-94; Regman, De la imperfect, 212-213; Ovid S. Crohmălniceanu, Ironie și pudoare, RL, 1989, 31; Ștefan Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu și antipoezia, RL, 1990, 20; Lucian Alexiu, Livresc și ironie, O, 1990, 10; Ioan Lascu, Poezia privită în ochi. Sinteze Geo Dumitrescu, R, 1991, 5-6; Ioana Pârvulescu, Geo Dumiterescu în colții timpului
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
nu totdeauna convingătoare, își face obiect din contradicțiile vieții de toate zilele, din latura perisabilă a existenței. Tonul crispat imprimă comunicării o gravitate sumbră. Soclul de umbră (1986) conturează un profil liric clasicizant, ale cărui caracteristici sunt discreția, melancolia, eleganța, pudoarea, voința de claritate. SCRIERI: Alb pelerin, București, 1977; Efebul din lumină, Cluj-Napoca, 1979; Limuzina de ceață, Cluj-Napoca, 1982; Urgența de a trăi, Iași, 1985; Soclul de umbră, Cluj-Napoca, 1986; Poeme, București, 1987; Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
nuanțe. Relieful operei este schițat în termeni ce vor fi omologați de exegeza ulterioară: romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un document „autenticist”. Monograful va reveni asupra autorului cu o amplă culegere de eseuri, cronici literare și pagini memorialistice (1972), cu un volum ce inaugurează ediția critică Opere (1994), în care intră o primă tranșă (cuprinzând anii
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
și mai ales de investigație psihologică lucidă, scriitoarea surprinzând fără trac manifestări de imoralism gidian și traume psihice de tip dostoievskian. Nu mă călca pe umbră (1969), cu subtitlul „fragmente din memoriile lui Onofrei, scrise de el însuși, deși din pudoare, la persoana a treia, de altcineva”, amuză prin relatarea devenirilor uluitoare ale unui personaj proteic. Un volum de poeme publicat în 1970, Orizont, linie severă (1940-1967), păstrează doar un interes psihologic și bibliografic. Prima carte a d-rei Stahl, Voica, dovedea
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
roșie", unde proliferează "tot mai cărunți plutonieri ai întâmplării, în uniforme de generali". Într-un Dialog, aide-mémoire pentru cititor, între IOANA și al său alterego ION, poeta nu-și ascunde "dizidența față de meschinăria lumii literare craiovene" și nici "timiditatea provincială, pudoarea feminină exagerată", ceea ce ar justifica absența sa din peisajul editorial actual. Sfidând misoginismul oltenilor, Ioana Dinulescu a preferat să publcie cronici plastice și dramatice, activitate ce i-a fost recunoscută de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru. În așteptarea apariției
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
sunt direct proporționale cu virtutea), nu este îndemnată spre căsătorie (aproape că numărul acestora își pierde importanța: „Hit enim [Apostolus]: Mulie alligata est, quamdin vir ejus vivit. Non dixit, primus; aut, secundus; aut, testius; aut, quartus...”), istituție stimată altfel - „Vedeți, pudoarea și fidelitatea conjugală sunt daruri ale lui Dumnezeu, astfel încât în cazul în care pofta trupească ar depăși limitele zămislirii de prunci, răul să fie scuzabil sau motivabil, întrucât relațiile dintre bărbat și femeie se desfășoară sub oblăduirea acestei Sfinte Taine
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deplină cunoștință de cauză, pentru că în vechea Romă, meretrix, meretrices se numeau acele slujitoare ale Venerei care își făceau meseria doar noaptea. Numai că atunci când Dimitrie Cantemir vorbea despre prostituate, la începutul veacului al XVIII-lea, „instituția” (atentat violent la pudoare - spune Jean Claude Bologne într-o Histoire de la pudeur -, indicator limpede al degradării moravurilor) avea în țările Române, chiar sub chipul ei „artizanal” medieval, o vechime considerabilă. Curvia însemna în limba românească veche și „prostituție”, dar și „practicarea unor relații
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și rușine (erau puține în vremea veche plângerile în legătură cu violurile - „silnicii”, le ziceau cei din Veacul de Mijloc), era un succedaneu aproape obligatoriu al răpirilor. Indicator credibil al stării de sensibilitate, al acelei sensibilități la o violență care perturba intimitatea, pudoarea, macula, năștea repulsie, călca legile moralei, încorpora păcatul și participa din plin la conturarea (diversă) a imaginii femeii, violul adună suspiciuni și prejudecăți (cele cu privire la consimțământ ori la voință), vorbește despre „forță”, despre brutalitatea masculină menită să îngenuncheze „slăbiciunea” femeii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Ileana din Căpitanul Rox, 1991) participă „cu regularitate și însuflețire, ca și la cercul de matematică”, se întâlnesc mai în fiecare pagină. La fel, siluete liliale, fete cu picioare lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
sentimentele morale, susține R. Le Senne. Sentimentele morale sunt factorii dinamici sau vectorii care determină și direcționează acțiunea morală a unei persoane, fie către sine, fie către celelalte persoane. După R. Le Senne, sentimentele morale sunt reprezentate prin următoarele: aă pudoarea, specifică omului, prin care acesta se separă de ceea ce este considerat rușinos; bă mila, ca atitudine de simpatie, din care derivă o multitudine de legături sociale, interne sau externe; că atașamentul sau respectul, pe care un individ Îl datorează celorlalte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
incitând la producerea unui sentiment mai complex, prin mobilizarea acestei energii către un scop anumit. Sentimentele morale pot fi de două feluri: - sentimente negative, manifestate prin teama de a distruge, teama sau grija de a nu abuza, aversiunea față de rău, pudoarea, indignarea față de nedreptate, refuzul de a dezonora, teama de a nu Încălca o regulă etc; - sentimente pozitive, manifestate prin nevoia de a crea, ambiția de a face bine, dorința de responsabilitate, generozitatea iubirii etc. b. Intențiile și idealurile morale În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va avea permanent opțiunea de a alege Între bine și rău, Între adevăr și minciună, Între moral și imoral, Între onoare și dezonoare. Semnificative sunt, În sensul acesta, versurile lui Juvenal (Satira VIII, 82 - 83Ă: Summum crede nefas animam praefere pudori Et propter vitam vivendi perdere causas. 8 CONȘTIINȚA PERVERTITĂ Definiție și cadru Așa cum există un simț moral, o judecată morală, o conștiință morală, există În egală măsură, afirmă G. Madinier, și o conștiință violată adesea de viciu. Ambele se manifestă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de situația În care Eul meu este atras, captivat și hipnotizat de către un alt Eu, În sensul că acest Eu individual străin va lua locul Eului meu formal, substituindu-se tuturor atitudinilor fundamentale și esențiale ale acestuia din urmă. 2Ă Pudoarea Pudoarea este corelată cu inocența, dar Între ele există o distincție, de tipul raportării lor la zonele inframorale și supramorale ale conștiinței unui individ. Ionocența aparține sufletelor protejate, care nu au fost Încă pervertite de prezența răului (Înțelepții, Îngerii, aleșiiă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]