1,270 matches
-
trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta i-a lăsat fiului său averea prin testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din partea lui Fulcinius. Putea să-l consulte și pe el înainte de a se avânta în hău. Nu i-a spus totul nici când a venit la el, după întrevederea cu Augustus. Ce credea că va obține? Idiotul! — Dar de ce nu? pufnește Libo zgomotos. Justiția imperială se ocupă atât de probleme civile, cât și de probleme penale. Lovește întruna, agitat, cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
depozitate mecanismele care funcțio nează prin asamblare... — Cum adică asamblare...? înalță uimit tânărul ochii spre el. — Sunt ridicate și duse pe nesimțite în amfiteatru, fără să se vadă. — La ce folosesc? — Pentru cuștile cu animale și alte metamorfoze... — Metamorfoze? — Decoruri! pufnește iritat Rufus. Coboară tonul: — Și nu numai... Germanul își răsfrânge buza de jos în afară, cu o mină încurca tă. Nu pare să priceapă. Rufus îl iscodește atunci: — Da’ cum se face că nu pari să fi asistat până acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de soră... Or ține aceștia familia mai unită? se minunează în sinea sa Rufus. Întreabă cu voce tare: — Și pe unchiul tău cum îl cheamă? — Namantabagicus. — Namata... ptiu, drace! Mai încearcă o dată și se încurcă din nou: — Nama... tabicus... Renunță. Pufnește furios pe nări, după care rânjește cu subînțeles: — Văd că tu cel puțin ai urmat tradiția de a te inspira din numele împăratului. — Sunt cetățean roman, răsună sec răspunsul. Rufus cască ochii mari. Bănuia el ceva! Totuși este ciudat. Un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mică afacere, cum a făcut și cu alții. Veneai tu cu capitalul tău, mai punea și el ceva, și împărțeați profitul. Scuipă-mă-n față dacă n-am dreptate. — Ia dă-mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
groase. Dar vă trebuie cavaleri înalți care să-i sperie pe dușmani. De asta, în fiecare an, legatul principelui în Germania Inferior alege cel puțin 70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți să venim la Roma. Pufnește înciudat. Și pe mine m-ați prostit. Ca pe atâția alții pe care îi alegeți dintre cei mai buni călăreți și cei mai destoinici războinici. Acum, că aveți nevoie de noi, ne ziceți triburi aliate, nu ne mai numiți dușmani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face nevoile pe purpură? Le amenință cu degetul pe doici, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui elev nu poate fi atât de tenace încât să nu obo sească, așa cum obosește vederea după o îndelungată privire atentă, intervine el mieros. — Bucătalu’! îl întrerupe Puppus, agitându-se violent în coșule țul lui. Vleau bucătal! Și stidii! Toți pufnesc în râs. Numai Pomponia bodogăne mâhnită: — Nu pronunță încă bine primele cuvinte, da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea vorbirii. Se repede spre Drusus și-l zgâlțâie cu putere, silindu-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instaurate de Augustus se află în imediata apropiere. CAPITOLUL XI Mare tâmpenie și larii ăștia! suspină Iulius Herodes Agrippa, uitându-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă. Spiritelor morților? Sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau capătă o nuanță între acestea două atunci când - printr-o schimbare de culoare - purpuriul se înflăcărează și albul de lapte se aprinde. Genele i se înmoaie de-a binelea. Regele zicea că vede pe ele partea de jos a curcubeului. Pufnește zgomotos, ca să-și ascundă tulburarea. N-are rost să-i arate unui străin cât de amară e viața departe de casă. Adevărul e că nici nu mai știe ce înseamnă „acasă“. Peste tot este primit cu brațele deschise, dar nicăieri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te-aș vrea numai pentru mine acasă, așa că aș găti o masă ca pentru gurmanzi, și am mânca la lumina lumânărilor, pe terasa mea cu vedere spre piscină și în sunetele de jazz care se aud ușor din boxe. Geraldine pufnește. ― Așa... ― După cină te-aș conduce în dormitorul meu și ți-aș face un masaj. Ți-aș desface bluza și mi-aș turna niște ulei în palmă. L-aș încălzi între mâini, după care te-aș pune să te întinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
metri și termin mergând susținut 1 kilometru și jumătate pe bandă. ― Te-ai descurcat excelent, spune Paul, care pare să creadă în puterea de motivație și pe care nu-l oprește faptul că vorbește unei mase de culoare roșu-aprins, care pufnește și e plină de sudoare. Deocamdată nu lucrăm cu greutăți. În primul rând, o să ne concentrăm pe exercițiile cardiovasculare ca să ardem grăsime, și apoi ne vom concentra pe lucratul mușchilor. Merg la vestiar clătinându-mă; fac duș stând pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
are vreo fantezie cu tine? Îl tachinez, prea fermecată de Brad ca să-mi mai amintesc că nu e amuzant să fii cea mai grasă fată de la birou și să fii îndrăgostită de cel mai frumos bărbat din clădire. ― Jenny? Brad pufnește batjocoritor. Nu, ea mi-e mai mult ca o soră. Aha. Nu cu mult timp în urmă asta ar fi spus și Ben despre mine. ― Ei bine, eu știu pe cineva care chiar este îndrăgostită de tine. Întind mâna și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i totul perfect, recunosc eu. În sfârșit. ― Cum se poate să nu fie perfect? ― Păi... nu știu cum să-ți spun... ― Spune-o pur și simplu. Așa și fac. Îi povestesc Geraldinei despre conversația de aseară, despre faza cu Shakespeare, iar Geraldine pufnește în râs. ― Și ce? spune ea, când își revine. Nu e el inteligența întruchipată. Dragă, e bogat, e superb și e nebun după tine. Cui îi mai pasă de altceva? ― Poate că ai dreptate. Încep să mă simt mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fapt prea târziu. De data asta o să mă asigur de la bun început că e bun la pat. ― Asigură-te că folosiți prezervativ. ― Prezervativ? Aici suntem în California, dragă. Aici tai degetele de la niște mănuși Marigold și te folosești de ele! Pufnesc în râs la acest gând. ― Să te distrezi. ― Așa o să fac. Și te sun cât de repede pot. Ne luăm la revedere și mă uit din nou la pată, care, spre groaza mea, arată ca și cum s-ar fi infiltrat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acestuia și viceversa. Hei, tată, strigă Rupert ținând În mână pagina mea cu notițe, ascultă aici. Începu să citească ce era scris pe foaie: —„Unul dintre altare poartă, și asta pe bună dreptate, numele de Peștera Organelor Genitale Femeiești“. Rupert pufni În râs Într-un mod foarte necuviincios și nu se mai obosi să citească mai departe, unde eu scrisesem următoarele: „Multe dintre triburile din această regiune cred În faptul că pântecele Întunericului este locul unde a Început creația. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mea că am ales-o. Nimeni nu se grăbi să-l contrazică, remarcă el, și atunci se simți umilit și respins, ceea ce-l tulbură profund. Dacă știm că o să fie dată afară, de ce nu semnăm o petiție? zise Wendy. Dwight pufni. Unde te crezi, În Berkeley? Plus că ea chiar e un ghid prost... Brusc, domnișoara Rong era din nou În fața lor. Prietenii mei sperau să nu le fi auzit discuția. — Am uitat să vă spun ceva, Începu ea. Fostul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele atârnă deschise la maximum ca pânzele duble ale unei bărci. Când Îi scoți din apă, branhiile se pleoștesc ca o punguță de plastic și apasă una pe cealaltă și nu mai lasă aerul să intre. Peștii se sufocă. Vera pufni. —Deci În nici un caz nu poți spune că salvezi peștii de la Înec. Iar Harry răspunse: Nu. Se Îneacă pe uscat. — Și atunci cum e cu puii? se Întrebă Vera cu voce tare arătând spre o cușcă cu pui. Prin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cap din politețe. Ea Îi făcu semn să aleagă ceva. Bennie ridică o mână și clătină politicos din cap. Ea insistă. Era șocat că acum Îl obliga să-i cumpere produsele. Într-un final, tot cu zâmbetul pe buze, ea pufni și-i puse o mână de napi murați Într-o punguță roz, apoi o răsuci și-i făcu un nod la gură, astfel Încât, din cauza aerului dinăuntru, semăna cu o vezică rotundă și roz. I-o Întinse. Ce naiba. Oare cât costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cel mai bine când ai de-a face cu poliția. Da, spuse el. Am greșit. — Dacă străinul ar fi ajuns În zona interzisă? O afacere foarte urâtă. — Da, răspunse Walter. Am avut noroc că nu s-a Întâmplat asta. Polițistul pufni. —Data viitoare poate n-o să mai dați peste oameni așa de binevoitori. Odată urcat În autocar, Harry le făcu cu mâna pe geam prietenilor lui polițiști În timp ce domnul Joe Întorcea autocarul În direcția Lashio. După ce fură la o distanță sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
democrație. Susțineau că membrii familiilor lor fuseseră măcelăriți, fiicele violate, fiii luați sclavi, casele arse. Dar ce putea ea să-i spună fiicei ei ca să nu o sperie? Esmé citi toate acestea pe fața mamei ei. —O, știu. Depinde, zise. Pufni cu un aer de superioritate. — Totul depinde. Mângâie cățelușul așezat În poală. Numai tu nu, cuțulache. Tu ești mereu bun. Hei, Walter, strigă Wendy. Tu ce părere ai despre dictatura militară? Walter știa că acest gen de Întrebări era inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt centuri de siguranță, observă Heidi. Nu sunt nici scaune! pufni Vera uitându-se descurajată la băncuțe. —Probabil nu mergem departe, spuse Wyatt. —Sunt sigură că Bibi ar fi ales numai ceva interesant și sigur În același timp, adăugă Vera. Heidi stătea În spatele camionului, ascultând cu urechea ciulită și Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vechi și cel mai apropiat prieten al meu din copilărie, Mark Moffet. Are una dintre cele mai mari și cele mai cunoscute plantații specializate pe plante pentru amenajări arhitectonice. Bambus, În principal. O reputație nepătată și o inimă de aur. Pufni Într-un râs scurt, nostalgic. —E Întotdeauna Îmbrăcat În pantaloni scurți de safari, indiferent de anotimp. Știu că a urcat și pe Everest și pun pariu că tot În pantaloni scurți era Îmbrăcat. Râse trist, așa cum face cineva care spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la întrebare! Aici eu pun întrebări! răcni sever Filip, izbind cu pumnul în ladă, mimând autoritatea unui anchetator. Apoi pufni în râs, amuzat de perplexitatea care se așternu pe fața lui Carol, cărui nu i venea să-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă. Nu rețin decât unele lucruri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]