1,686 matches
-
urme de lăbuțe de vulpe în zăpadă. Semănau întrucâtva cu cele ale unui câine, doar că erau cu mult mai mici. - Uite și un iepure! strig eu Corinei, arătându-i o siluetă cenușie căznindu-se să facă salturi prin zăpada pufoasă spre poiana din vale, de lângă pădure. - Vai, sărăcuțul de el! Ce anevoie sare prin zăpadă!... - Hai să-l prindem, vrei? o îndemn eu pe Corina. - Glumești, tată? Ce, chiar așa de ușor se prinde un iepure?... Și astfel am petrecut
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
Dincolo de viteza sunetului și-a avionului cu reacție... VITEZA IMAGINII se crează. Observăm cu tristețe că OBIECTUL NATURAL a dispărut sau e filtrat Pentru mai multă credibilitate, RECLAMA s-a-nființat. Văcuțele sunt fericite ca ciocolata Milka să producă, Iar Almette”, gustul pufos al naturii” să-ți aducă. Tot ce este fabricat capătă forța de a fi Superioară prezentului(așa să știi). Cultul strămoșilor, frica de moarte și-au părăsit locul rezervat prin tradiție Nu mai sunt valori aparte , le-au luat locul
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
pic, dispare. A căzut o frunză-n drum... / Nu mai e nimic acum...” Dar odată cu sosirea anotimpului alb, iarna, se dezlănțuie și bucuria copiilor: „Vine iarna” , „În prag de iarnă”, „A sosit iarna”, „Omul de zăpadă”, „Fulg rătăcit” , „Ninge”: „Fulgi pufoși, de vată moale, / Se aștern pe deal, pe vale. Crește stratul de zăpadă. / Sorinel ar vrea să vadă: -Nu cumva s-au adunat / Și alți băieței din sat, / Îmbrăcați toți în cojoace, / Împreună să se joace?” În foarte multe dintre
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
a rămas gol după ce navetiștii toți au coborât. Pune rucsacul cu haine sub cap și adoarme. -Doamnă, vă rog să coborâți, am ajuns în Iași, îi spune controlorul cu vocea ridicată. Într-un minut e pe peronul gării. Peste oraș, pufoși atârnă norii. Ploaia abia s-a oprit. -Cred că va mai ploua. Câte ore faceți până la Gura Secului? Eu aici stau, am rău de mașină, vorbește precipitat femeia. - Nu doamnă, în mașină nu plouă, urcați, trei ore, acolo e ocupat
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, Însă
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
Cel mai curat motănel Stă chiar pe străduța noastră; Îl văd zilnic pe fereastră. Dimineață, când se școală, Cu limbuta el se spală, Blană să-i fie frumoasă, Curată și mătăsoasa. Pe ălei umblă ușor , Parcă e un norișor, Alb, pufos și miorlâit, Mi-e drag, fiindcă-i îngrijit! Îl mai cert, e-adevărat, Când vreo vrabie pe gard, Ciripind, îl necăjește Și-o prinde și-o jumulește. Și arată într-un hal, De parc’-ar fi canibal, Dar nici nu
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
copiilor. Curg în ei toate ninsorile lumii, trecute, prezente și cele pe care nu o să le mai vadă. Mă uit și eu și simt că-ncep să miros a iarnă. Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... Citește mai mult În prima zi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
copiilor. Curg în ei toate ninsorile lumii, trecute, prezente și cele pe care nu o să le mai vadă. Mă uit și eu și simt că-ncep să miros a iarnă. Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... VII. ROIURI DE STELE ÎN FÂNTÂNI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Îmi frământ degetele strânse de două inele de argint, mă ridic și trec prin geamul hialin. Sandalele mi se afundă în asfaltul de aluat, în timp ce mă apropii de școala primară. Îmi reprim amețeala și frica și întind mâna spre zidul pufos. Nu e nici un zid. E ceva catifelat și viu, împânzit de capilare subțiri, ca un labirint. Privesc înăuntru. Ceea ce mi se păreau înainte dulapuri, scaune, paturi, sunt degete, genunchi, buze, pleoape și un uriaș cordon ombilical ce înconjoară trupul fragil
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
-ați câinii? Primiți cu pizărăii? Pizărăi, răiiiii..... Gutuia gălbuie, fereastra descuie. Spre copilărie, la vise mă-mbie. Obraji roz de mere, pergamute pere, Nuci rostogolite, la prunci azvârlite. Pizărăi răiiii....,! Colindam pe văi. În straiță averi, florile de meri. Nămeții pufoși, râdeam toți voioși, Bolta ne zâmbea, binecuvânta. Îngerii din cer, ne-nsoțeau pe ger, Veste ne-aduceau, Pruncul înfășau. Păstorii cătau, steau o urmau, Să aducă dar, drumul aurau. Îngeri și copii, bucuroși, zglobii, Ne vestesc și-acum, ziua de Crăciun
PRIMIŢI CU PIZĂRĂII? de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367931_a_369260]
-
restaurant prin care a trecut în timpul studenției însoțită de sirian sau de conferențiar nu a văzut așa ceva. Pereți din marmură de cea mai de buna calitate, obiecte sanitare din porțelan la culoarea opalului, iar cele metalice din bronz strălucitor. Prosoape pufoase și groase cât plapuma sa de acasă. Lumini încastrate în pereți. Totul strălucea de curățenie. Bănuia că nu mama lui Mircea se ocupa de întreținerea acestora, după cât de impozantă se prezentase în ușa de la intrarea în vilă. Când au pătruns
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
și despicate strâns pe bust și larg în poale, căptușit cu blană de capră. Șalvarii îi erau verzi, ca semn distinct al înaltei sale funcții, iar cizmulițele ușor încovoiate erau galbene. Coiful, înconjurat cu un turban alb, strălucitor, din mătase pufoasă de Berares, se înălța sfidător. Pe șase stâlpi flutura baldachinul din mătase roșie, ce îi ferea de razele soarelui, având deasupra stindarul verde al imperiului, cu semilună. Se produse un freamăt pe care tobele îl acoperiră. Un grup de ieniceri
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
face că cerul de deasupra Colloseumului Roman, al Pieței San Marco, al canalelor traversate de gondole venețiene veritabile, al cartierului Montparnasse din Paris sau al vestitei berării Hofbräuhaus din München e mereu senin, umbrit doar pe alocuri de câțiva norișori pufoși. Explicația e simplă: cerul e pictat pe tavan, în culori pastelate și iluminat din lateral cu multă dibăcie. La fel, pavajul din mai toate lobbyurile hotelurilor, la fel ca mochetele de prin cazinourile asiduu frecventate e confecționat din materiale de
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
iubite , decât trei flori de măr Ce cad pierdute- n vânt izbite de pământ ! Au mai rămas cuvinte mute , durere și mult dor Ce nu îmi vor mai spune " Iubito , te ador !" Nu au rămas nici luna , nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu a rămas lumină E doar o agonie pierdută în derivă ! E o durere-n suflet haină și meschina Un strigăt animalic și-un plânset deopotrivă! Și au
NU A RAMAS NIMIC! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368643_a_369972]
-
iubite , decât trei flori de măr Ce cad pierdute- n vânt izbite de pământ ! Au mai rămas cuvinte mute , durere și mult dor Ce nu îmi vor mai spune " Iubito , te ador !" Nu au rămas nici luna , nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu a rămas lumină E doar o agonie pierdută în derivă ! E o durere-n suflet haină și meschina Un strigăt animalic și-un plânset deopotrivă! Și au
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Clinton a apărut un fel de scenă picantă care este, mai întâi publicată în presă, ca să te facă să cumperi cartea. De coperți albe nu se auzise. Cartea enigmă, carte care să te facă să fii curios, cartea meditație, cartea pufoasă ca o plapumă de puf. Fără scene obcene nimic nu e vandabil. Editurile te resping. Ce război în direct!? Asta s-a fumat ca și atentatele teroriste! Nici nu încerc să reactualizez acest manuscris vechi. Ar fi de neînțeles anul
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
la dans duios, Să îți fiu fulg, tu fulga mea, Dansând să ningem mătăsos, Eu cel mai cel, tu cea mai cea... Dintre toți fulgii ce vin jos Precum mici fluturi, stea cu stea, Doi fulgi din fulgi de puf pufos Eu care fulgui cum vei vrea, Tu care fulgui mlădios, Eu fulgul bun la vreme rea... Tu fulgul tandru, drăgăstos, Ne vom iubi și vom cădea Ca doi nebuni, prelung, frumos, Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
mă cântă, mă frânge Cu note de fluturi din nea de dantelă, Ascultă cum vântul disperă și plânge... Ecoul sunt eu, tu suspinul din iarna rebelă... Ninge-mă Azi, iubita mea frumoasă Rătăcită într-un nor, Ninge-mă și fii pufoasă, Fulgul meu de nea și dor! Azi, iubita mea furată Și ascunsă în văzduh, Ninge-mă nevinovată, Ești mireasa mea de puf! Azi, iubita mea cernită, Viscolește-mă molcom Ninge-mă, fii fericită Să-ți fiu din zăpadă, om! Azi
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
fulgi și fluturași, Ninge tu, cea mai neninsă, Doliu alb peste oraș! Tu, fulg de om Tăcerii, totuși, nu te-aș vinde ca pe-o pradă, Iubita mea din fulgi de înger și zăpadă, Din fulgi de păpădii, din fulgi pufoși de pernă... Tu fulg de om, eu fulg de aripă paternă... Nici nebuniei de o clipă nu te-aș duce Ofrandă a iubirii de-o clipă ce seduce Și-mpinge în prăpăstii călău și condamnat, Tu fulg de om, eu
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
te am pe tine, și tu pe mine, ori Cum Dumnezeu ne are în albe universuri, Copiii Lui fiind, crescuți în puf de versuri... Tu nu m-ai nins Ninge cu pitici și zâne, Cu scântei de șemineu, Cu mieluți pufoși din stâne, Toate ning și ning și eu. Ninge trist ca-ntr-o baladă La vioară alb ningând Sufletele de zăpadă, Toate ning și trec pe rând. Ninge-n lume cu regrete Și cu fulgi de dor ușor, Și nămete
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
se strâng și dor. Ninge greu cu răni ușoare Care cad și ne străpung, Ninge trist, cu disperare, Toate ning și toate plâng. Ninge alb din albul zării Cu fulgi albi, ninge lăptos, Pe zăpezile-ntristării Toate ning și dor pufos. Ninge cât o revărsare De suspine albe, moi Și cu spaime trecătoare, Toate ning, ningem și noi. Ninge gros cu alb subțire Tors din albul de fuior A cămășii pentru mire, Toate ning și toate mor. Ninge totul și tot
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
nimic.Tactica “hărțuirii prin tăcere”, în care gesturile erau contabilizate atent pentru a declanșa ofensiva. El verifica niște fișe. La fix 23 am fost poftit sus, la etaj. Aici, în spatele unui birou luxos, înconjurat în părți de fotolii largi și pufoase, trona ca un belfer din prozele cu miliardari, un ofițer tânăr și bine făcut, cu gradul de maior. Purta cizme proaspăt văcsuite, schimbându-și tacticos și plin de el, de pe unul pe altul. genunchii, la intervale care îi intrase în
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
pur și mai romantic decât să simți cum te îmbrățișează atât natura cât și iubita? Locul era ideal pentru intențiile sale. Un strat gros de frunze acoperea pământul, iar flori de brândușe, viorele și de toporași răsăreau prin acest strat pufos așezat ca o saltea moale și odihnitoare printre copaci. O lăsă ușor din brațe și se întinse alături de ea. Ce s-a întâmplat în următoarele momente? Au simțit ce înseamnă dragostea împărtășită. O dragoste curată și plină de dăruire. Au
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
Și mulțumiri alese Spre zările promise... Iarnă albă... Norii-au început să cearnă Din cămările de gheață Fulgii albi...steluțe reci Ce se-așează pe poteci Mângâindu-ne pe față... Din văzduhu-ncețoșat Fulgii vin...sunt mii și mii Așternând covor pufos De un alb maiestuos Peste dealuri și câmpii... Câțiva fulgi mai năzdrăvani S-au oprit în părul meu... Oare-s fulgi sau albe fire Ce de-acum îmi dau de știre C-am trecut de apogeu? Cât de minunat e
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]