1,576 matches
-
Domnului, culcat pe spate în zăpadă la minus 30 de grade, cu trupul în formă de cruce, arzând cu o flacără aurică...avea fața arsă de Soare și spălată în apele Lunii...era înconjurat de Armata Albă și deasupra lui pulsa Stâlpul Central luminos, tăind tot văzduhul. Dragul de el Prinț! Scumpul meu Dayan! Cum a putut să ajungă în mâna bestiilor? Se întrebă cu o tristețe melancolică saturniana Președinta cu pălărie violet-deschis, trasând câteva cercuri concentrice prin aer cu bastonul
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
Autorului Mai cânta o vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai rămas, o singură vioară mai cânta azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
pag.71 Un talent poetic incontestabil, Alexandra Mihalache evoluează cu fiecare nou volum publicat, impresionând prin trăirile sale poetice, prin muzicalitatea versurilor, prin crezul său optimist, prin spontaneitatea și aerul nostalgic al discursului liric: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.“ (Sonetul regăsirii - pag.54 Pentru eleganța și frumuseța versurilor, aș reproduce câte o
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PREMIERĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului 625 PREMIERĂ Inimi de oțel pulsează în pieptul, Naturii ca la o mamă tânără, Splendidă atmosferă supra încărcată, De nuanțe noi, deschise luminoase, De zumzetul fermecător al miilor De muguri. Drumuri deschise spre viață. Totul e un vast, imens tablou, Natură pictor mereu tânăr talentat, Niciodată
PREMIERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365561_a_366890]
-
se cernea în zori, de dansul ce plutea în poezie cuprins da vraja miilor de flori. M-ai întrebat și-am adăstat o clipă sub cetina bătrână, la izvor, apoi am scris pe-o floare de verbină cuvânt de patimă pulsând cu-aripi de dor, I-am dat apoi scrisoarea unei stele să ți-o aducă-n taina printre flori, ploua cu roua cald-a unui suflet și-am așteptat, cum te-așteptam de multe ori... Dar numai vântul a venit
RĂSPUNS de LEONID IACOB în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365021_a_366350]
-
pe- un alt val O scară rulantă de clipe, În așteptare Aud inima poemului Orizontul e doar o eșarfă ANATOMIA UNEI BUCURII Clipele se ciocnesc puternic, Ca la biliard, Se împing într-o mecanică osândită În buzunarul timpului, bastard. Noaptea, pulsează, rană deschisă, Cresc mărăcinii tenebrelor, liniștea Își linge rănile domnișoară proscrisă Fugărită-n orice cotlon De lama tăioasă din umbra cuvintelor. Clipele ciocnite, fiecare în propriul buzunar, Sunt repede de-o mână nevăzută Aliniate pentru același desant Al geometriei mute
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
când asculți liniștea... Liniștea ce te învăluie-n într-o coroană icnită, luminată. Doar iubirea poate să îmi întoarcă gândul în această lume mijlocită de bunuri materiale. Fugim și țipăm în obsesia aceasta a clemenței, a refugierii clipite. Ascult sângele pulsându-mi în degete și fug spre tine în visele tale. Mă abandonez în tine. pentru o zi, pentru a fi, altfel decât ai vrea. Cine își asumă greșeala noastră? Crește auzul în simțul meu prin visul tău. De la noapte mi-
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
Clipind din apa din mărgean Plăpândă și firavă, precum simțul mirosului propriu. NEUITARE Totul e risipă-nchipuire și verzi copaci săraci plângând lângă mine pe brațul moale si plăpând de chin si scântei. Izbucnește sufletul prin tunetul de foc zvâcnești pulsându-mi ce mi-a dispărut cândva din locul inimii... Tunetul îmi vorbeste despre tine și marea îți duce dorul unindu-se cu cerul ca să-și amețească memoria. Râmai în tulburarea mea Precum o carte ce demult citită Rămâne o amintire
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
veșnic al fericirii? Surâsul tău demn pentru un nou tablou, Aduce în pacea nopții ceva nedefinit, Merge departe, revine parcă mai nou. Se plimbă cu salturi mărețe spre infinit. Îți lași capul cu părul puțin răvășit, Peste pieptul meu unde pulsează, Inima cu tic-tacul ei neobosit, Pe un ritm de ea știut, dansează. În noaptea neagră de tăciune, Să ne iubim, doar eu cu tine, Pecetluind dragostea noastră, Martor ne fie Pajiștea albastră. Referință Bibliografică: PRIVIND SPRE VIITOR / Mihai Leonte : Confluențe
PRIVIND SPRE VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366317_a_367646]
-
este o persoană puternică, dinamică, neobosită, este în același timp sensibilă ă și în lumea poeziei se mișcă cu ușurință. Pentru ea poezia înseamnă eufonie, ritm, muzicalitate, folosind cel mai adesea versul classic, dar rămâne ancorată în realitate. Dimensiunea patriotică pulsează și ea în versurile sale. Privind cu luciditate si cernând cu discernamant faptele, în același timp, se simte o stare de exasperare, de revoltă, durere, suspin pentru nedreptățile sociale, pentru situația devastatoare în care se află uneori neamul nostru românesc
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
Noi am furat, rebeli, din veșnicii clipite... Din cerurile mute-n hrisoave aurite Ți-ai scris cu fum albastru destinul îngeresc. De nemurirea mea, nicicând să nu te miri... M-ai regăsit visând, în ora înghețată Cu muzica din sfere, pulsând prin noi deodată, M-ai inhalat avid, în somn să te inspiri... ...Să nu te miri că astăzi ai zbor, în loc de lacrimi Serafice mistere, ca stropi de diamant Au dispărut din noi, cu dragostea-n neant Și ne-au lăsat
SĂ NU TE MIRI... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366490_a_367819]
-
cărbunele e tocit. și acum construiești umbre. printre zăbrele de gânduri, mă ameninți că pleci... pleacă! sub frunze ruginite, vei găsi cheia. ușa-i deschisă. pas... interiorul misterului... e ca o tâmplă. degete înghețate, îl desenează static. în aer, inima pulsează îmbrățișând nordul. Referință Bibliografică: stare 2 / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
STARE2 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366591_a_367920]
-
iubirii trăind în credință mereu alături sub arc de curcubeu pe drum de lumină și alungând pe veci singurătatea... Pentru tine Ți-am auzit gândul bătând puternic la fereastra sufletului meu ți-am simțit răsuflarea plină de emoție și inima pulsând în frumusețea cuvântului în freamătul codrilor mei ți-am auzit cântecul inimii mângâierea ți-am simțit din depărtări ce mă apropie de tine cu fiecare ceas, cu fiecare clipă dăruindu-mi mereu crâmpeie de liniște... te-aștept în fiecare dimineață
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ȘI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 188 din 07 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Totuși, locul cel mai aglomerat și pulsând de viață și nu doar ca loc de „plimbăreală la plictiseală” rămâne Il Embarcadero, locul de câteva sute de metri de-a lungul coastei glofului unde activitatea artistică în aer liber este intensă, nu știu dacă regizată de cineva dar
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
Prea devreme e târziu.// Tu, străin, rămâi cu bine./ Prea departe eu te știu,/ Prea aproape ești și poate/ Prea târziu să îți mai fiu.” Alexandra Mihalache a cunoscut bucuria rostirii care e neasemuită: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte. Dar
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
2002, p. 22) În arta populară se aprinde, ca în Icoană, sufletul Neamului cu toată bogăția sa sufletească și veșnică. Numai în arta lui irumpe din străfunduri milenare seninătatea sa de geniu. Folclorul este sufletul acestui Neam ales, care-i pulsează în inimă dreapta credință. Împreună, folclorul și credința străbună se răsfrâng integral în toată complexitatea trăirii Dorului și a Ortodoxiei. În fiecare stih, în fiecare psalm, în fiecare strună de vioară, în fiecare suspin de fluier, în fiecare joc, în
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
printre dinți! - Taie! ce mai aștepți? Taie! Oricum inima aceasta nu mai e bună . Nu mai e bună de nimic... de nimic...de nimic.. Bolnavă, prea bolnavă de sentimente... Mult prea bolnavă... - Taie! Penseta...Așa... Catgut!... Ieri, inima mea mai pulsa între pietrele ascuțite ale munților goliți de dor... ieri...azi...mâine... inimă... Inima mea. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul „Lâng-o margine de lume” Referință Bibliografică: operație de cord / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 369, Anul
OPERAŢIE DE CORD de LEONID IACOB în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361683_a_363012]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TRUP Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului trupul tău și zalele gândului bolnav rostogolesc pe podea mâinile... palmele strigă mângâiere inima de catifea pulsează undeva, între a fi robot și a fi mișcare a glasului materiei în care smulgi una câte una, cu foarfecele uimirii, iubire. zaci în propria-ți neliniște. te arunc în slava unor gesturi mărunte, a cuvintelor fără liman, fără țărmul
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
în viețile fără șir ale oamenilor triști. Rar vezi pe străzi viața pe chipul oamenilor. Mai mult prinzi moartea pe chipul celor ce-și târăsc tălpile prin universul plimbat de la o cușcă la alta. Regulile își pierd logica iar tâmplele pulsează frustrări infinite în portretele din expoziția fără vânzare a umanului. Totuși...unde și când am apucat pluta și am alunecat pe apele deznădejdii, ridicând ca într-un spasm apa cu vâslele visului și ale speranței. Unde și când am regăsit
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
sa regrete în cele din urmă lipsa de control. “Ce naiba ai vrut de la mine?” - urla în creierul ei disperarea, “De ce ai intrat cu picioarele în viața mea?”. De pe buzele rămase brusc fără culoare, nu ieși, însă nici un sunet. Trupul îi pulsa nefiresc, își simțea sângele învolburat în gât și, pentru a se reechilibra, se retrase în mica seră de lângă terasă. Se așeză pe băncuță și privi orhideele aflate în diverse stadii de înflorire. O dureau toate, dar nu știa dacă o
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
rezista unei piese în premieră din a cărei distribuție făcea parte și Bârnă. Își cumpără o bluză nouă și un nou sacou, desi dulapul gemea de haine. Brusc, isi dădu seama că se trezea femeia adormita din ea. O simțea pulsând, măi vie că niciodată și asta începea să o sperie într-un fel. “Doamna de fier a viorilor” fusese poreclita, pentru că era bună, nu, excepțională, în afacerile cu instrumentele muzicale. Acum i s-ar fi potrivit mai bine, poate, “doamna
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Toate Articolele Autorului Consecventă în a-și arăta incompetența de recenzent al unor reviste, mai bune, sau mai puțin bune, ce apar, din dragoste de cultură, în toate colțurile țării, ȚAȚA IFIGENIA, de la „Luceafărul de dimineață” „curEnume” mondial și astral, pulsează incoerent, dar plusează cu noi dovezi care îi descalifică așazisa „pricepere” de condeier infailibil. Mai întâi, să observăm că duduca nu mai semnează cu numele de „Ifigenia”, ci, pur și simplu: „Din Taurida”. Ceea ce ne face să credem (bine că
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
respect și apreciere, iar românii au ascultat un altfel de discurs, un altfel de comportament statal! Ziua de 25 octombrie 2011 a devenit un reper de comparație pentru cum a fost, dar în primul rând pentru cum ar trebui să pulseze de acum înainte, viața parlamentară românească. „Momentul istoric de acum doi ani al discursului Majestății Sale Regelui Mihai în Parlamentul României” spune distinsa mArilena rotaru, „a readus speranța în sufletele românilor, a renăscut bucuria de reîntoarcere la normalitatea distrusă mai
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
I SE ARD ARIPILE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1026 din 22 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului o rupere și încă o rupere sabia cuvintelor modelează dorul sau numai gândurile aparent haotic expulzate de inimă din creierul pulsând iubire iubire iubire cât dor Doamne pe portativul ochiului uman în irisul rămas strălucind boabă de strugure de lacrimă de jad aprins în rugăciuni nesfârșite cât dor Doamne cât dor într-un chiup plin de nădejde se ard cuvintele într-
ÎNGERULUI I SE ARD ARIPILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352494_a_353823]
-
se usuce, pornind de la rezervorul explodat prin suprasarcină. Atunci când este în exercițiul aspirației, când funcționează ca atare, ploșniță, (chiar dacă îi rupi abdomenul-cisternă) nu se decuplează din efort: își înfige tot mai adânc acul otrăvit în carnea victimei și continuă să pulseze sânge, risipit către nicăieri, cu ultima fărâmă de vitalitate concentrată care i-a mai rămas în fălci... de unde putem deduce că, forța dobândită prin vampirism, se manifestă asemănător la unele ființe, iar puterea personală a „ploșniței din dealul Cotrocenilor" de
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]