985 matches
-
cinci ani? Trag o dușcă de Linkwood 1946 și iată-mă Încercînd prima mea pereche de ochelari: „O să semeni cu tata“, mi-a zis opticianul. Părinții mei Înțeleseseră că aveam probleme cu ochii văzîndu-mă că privesc mult prea de aproape puricii de plante de pe frunzele unor trandafiri. Am fost extrem de mulțumit că port ochelari. Îmi dădeau importanță. Toată lumea era de părere că Îmi stăteau bine. Băgasem și eu de seamă că un mare număr de oameni inteligenți purtau și ei ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unei case de epocă incertă, Taverne Nicolas Flamet. Casa-i veche, au restaurat-o În scopuri turistice, pentru diabolici de rangul cel mai prizărit, Hylicii. Alături e un bar american cu un anunț publicitar de la Apple Computers: „Secouez-vous les puces“ (puricii sunt acei buggs, greșelile de program). Soft-Hermes. Dir Temurah. Acum sunt pe rue du Temple, o străbat și ajung În colț cu rue de Bretagne, unde se află scuarul Templului, o grădină lividă ca un cimitir, necropola cavalerilor sacrificați. Rue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Vocea de la telefon Îi sună cunoscut. „O sticlă de Stolichnaya“, reușește să bîguie. Vrea să dea drumul la televizor, ferindu-se de obuze, atent să nu calce pe cîțiva soldați muribunzi care zac prin cameră, dar ecranul nu arată decît purici și nici o imagine. CÎnd aude un ciocănit În ușă și sare să deschidă, camera e plină de cadavre ca un frigider de măcelărie. E Îngrozitor de frig. Wakefield deschide ușa. Dinții Îi clănțăne, dar se relaxează cînd vede fața băiatului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din toată inima. Dar trebuiau să încerce să vadă cum era să fii un tată care-și crește singur copilul. — Bună, tată. Ben coborî cu pas săltăreț și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un purice, Jack intui că n-aveau să urmeze obișnuitele douăzeci de întrebări, ci ceva mult mai spinos. — Salutare, amice. Jack arătă spre locul liber de lângă el, de pe canapeaua moale. — Cum o mai duci? Ochii negri strălucitori ai lui Ben, care semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să vadă un copil frumos, semănând aproape leit cu maică-sa, până și la cămașa de catifea verde închis ce scotea de minune în evidență tenul lui Carrie. Pulsul lui Jack se acceleră. — Louise? Se întrebă cu inima cât un purice dacă fiica sa avea să-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest politicos, de parcă ar fi fost un străin oarecare. În schimb, ea țâșni spre el. — Tată? Era o umbră de tristețe în ochii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care îi cheamă buni și buna, au ceva vârstă, au patru pui micuți. Ele sunt indispensabile în viața mea. Înainte nu-mi plăceau animalele, deloc pisicile. Însă după întâmplările cu cucurigu a început să mă atragă animalele. Pisica a avut purici și am tuns-o cu foarfeca fiindcă nu știam ce să-i fac. După aia a avut un picior sărit din genunchi și mare chin am tras până i l-am pus la loc. Pentru pisică am făcut presiuni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
elegantă, aruncată pe umeri. Putea să fie un fost boxer. Priveau din când în când prin ușa de sticlă spre masa lui Takamori și Tomoe. Takamori căuta disperat, din priviri, o altă ieșire. I s-a făcut inima cât un purice când și-a dat seama că n-aveau nici o scăpare și că nu le rămânea decât să-i înfrunte pe cei de la ușă. — Vă place Tokyo, domnule Gaston? E un oraș tare murdar, nu? Parisul este un oraș minunat... centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pronunțase Endō aceste cuvinte înfiorătoare. Gaston nu și le putea scoate din minte. A închis ochii și încerca să doarmă, dar nu putea. Îi rămăsese in urechi sunetul ploii mohorâte care răpăia pe acoperiș. I se plimba ceva pe picioare... purice? păduche? Nu se poate. „Visez probabil, am un coșmar îngrozitor“, își spuse Gaston. Mai stătea la Tomoe. Avea probabil acest vis înspăimântător din pricina plapumei japoneze care i se lăsa greu pe piept. Ba nu, era chiar în cămăruța lui Higurashitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce scrie pe ea. Nu că ar interesa vreun gram pe cineva. — Așa, arunc În treacăt, băgînd-o Într-o mapă cartonată. Păi, atunci mă duc să duc dosarul... Artemis nici măcar nu ridică capul. Pornesc pe hol cu inima cît un purice, extrem de demnă și de conștientă de fiecare mișcare pe care o fac, de parcă toată lumea din clădire trebuie să știe ce fac eu. Un lift mă așteaptă gol, dar mă Îndrept spre scări, În primul rînd fiindcă n-am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care... — Știi, am fost destul de supărată ieri, mă Întrerupe Katie cu un surîs ciudat. Dar, după slujbă, m-am dus direct acasă și am sunat-o pe mama. Și știi ce mi-a zis ? — Ce ? zic cu inima cît un purice. Mi-a zis... că nici ei nu-i plac lucrurile croșetate. — Poftim ? Mă Întorc pe călcîie și o privesc În ochi. Și nici bunicii mele. Se Îmbujorează la față, și acum arată iar ca Katie pe care o cunosc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și-o afundară apoi În adânc. Iar apărură cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În fața unui judecător care nu va ști pe ce lume e. Când am vorbit despre proces, reprezentantul băncii s‑a Îngălbenit și, Într‑un fel, Îl compătimeam, deși nu mă simțeam bine nici eu și inima mi‑era cât un purice. - Îmi datorezi acest lucru, a stăruit Vela. Ce voia să spună? Dar eu din principiu nu discut cu oamenii iraționali. M‑am mulțumit să clatin din cap și să repet: - Nu se poate face așa ceva, nu se poate și n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
MACABEUS (Îi masează umerii.): Lasă că mă duc eu de-acuma după apă... PARASCHIV (Naiv.): Te duci tu? MACABEUS: Mă duc eu... Eu... De-acu’ le fac eu... pe toate... (Pauză; PARASCHIV respiră încet; MACABEUS continuă să-l caute de purici și să-l exploreze încet pe tot corpul; expresia lui MACABEUS începe să devină tot mai fioroasă și congestionată.) PARASCHIV: Eu mă culc... MACABEUS: Așa, așa... trebuie să dormi și tu... PARASCHIV: N-am mai dormit... De atâta timp... MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să ne găsească... Au făcut focul și-au plecat PARASCHIV: Auzi... MACABEUS (Alintător.): Zi... PARASCHIV: Mai bine mă omor... MACABEUS (Ușor agitat.): Ce? PARASCHIV: Decât să te omor pe tine... Înțelegi? MACABEUS: Las-o baltă... Na, uite... (Îi arată un purice.) Vezi? Vezi? Vezi cum te suge? PARASCHIV (În transă.): N-are nici un rost să te omor pe tine. Tu și așa nu pricepi nimic... MACABEUS: Da, da... Încercând să-l abată de la firul logic al gândului.) N-are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Zău.... Mai stai... MACABEUS: Ia te uită! (Urcă.) Nu, că azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile. PARASCHIV: Dă-l dracului, stai aici și te caută de purici. (Îl ține de bocanci.) MACABEUS (Rânjind.): Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta a interiorului, undeva pe lângă inimă. Se scărpină greoi, cu mâinile aproape amorțite. - Am vorbit și cu nevasta lui Brandaburlea, bătrânul, continuă Vergilică. Garantează că i-a înfundat ai lui Panaghie. De la nunta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vergilică izbucni în râs. - Îl vedeți pe ăla de umblă la cabine? Are și un aparat de măsoară freonii. Vă dați seama unde am ajuns? Europa ne-a impus și chestii de-astea la ecologie. Aulius surâse, foindu-se nemulțumit. Puricii aceia tot țopăiau undeva în interiorul lui. - Trece dom’ Aulius, ai să vezi cum trece. Nici n-ai să știi p-ormă prin ce-ai trecut. Norocul ăl mare a fost că le-am luat-o înainte de-a veni mandatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi provocă o mare rușine. În fotoliul ei, Margareta încrucișase brațele și picioarele și se uita supărată la ecranul argintiu al televizorului. Înregistrarea se sfârșise de mult, ultimele imagini ale filmului tremuraseră și oamenii dispăruseră, lăsând în loc agitația fâsâitoare a puricilor. Samuel auzea sunetul electronic, ascuțit și egal, completat de respirația ei care creștea și cobora. Înțelese că deocamdată o lămurire a situației era în afara discuției, atmosfera fiind încă prea tensionată. În asemenea cazuri, cel mai bun lucru e să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și fantomatice, impregnate în zidul unde ocupanții anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte din categoria celor care trebuiau mai curând tunse decât aspirate și, judecând după mâncărimile chinuitoare de pe gambe, tot locul era plin de purici. Hugo și-a dat seama cu amărăciune că era nevoie de un adevărat romantic sau de un om de la deratizare ca să realizeze care era potențialul unei astfel de proprietăți. Clientul a venit. Era un bărbat mic de statură, cu aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ținea În casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel la avizierul de la intrare care Îi avertiza pe locatari să fie atenți la neașteptatul pericol. Toată lumea pășea cu inima cât un purice pe scara blocului, mai ales că adesea era Întuneric beznă, căci se făcea economie la lumină și se sista zilnic curentul exact când veneam eu de la școală. Șarpele scăpase din casă din greșeală, când sora lui Adi lipsise un minut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ținea în casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel la avizierul de la intrare care îi avertiza pe locatari să fie atenți la neașteptatul pericol. Toată lumea pășea cu inima cât un purice pe scara blocului, mai ales că adesea era întuneric beznă, căci se făcea economie la lumină și se sista zilnic curentul exact când veneam eu de la școală. Șarpele scăpase din casă din greșeală, când sora lui Adi lipsise un minut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pistoanele doar că nu pocneau, fierul mirosea a Încins: străbăteau orașul cu o mie de kilometri pe oră, cu două mii, roțile nici nu mai atingeau asfaltul, se ridicau amîndoi deasupra capitalei, Tivoli de abia se mai zărea, oamenii erau cît puricii, degeaba Încerca poliția să-i oprească pe zburători, doar un avion ar fi putut să se pună cu ei, dar nu se Încumeta vreunul. Bunica, vîrÎtă sub cască și Îmbrăcată În costum de motociclist, Thomas avusese grijă, striga centaurului pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu din mână în mână. În jur se răspândi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gropii. Lui Oprică îi plăcea să se laude, să bage frica în ăilalți. Cum îi vedea că ciulesc urechile, arunca vreo vorbă: - O să vie acu, să vă judece, să vă întrebe... - Păi să mergem, spunea știrbul cu inima cât un purice. - Ce să mergem, trebuie să-i ducem raci lui Tănase, că d-aia ne-a dat țuică. Și p-ormă, dacă sînteți cu mine... După ce le trecea spaima, Naie întreba: - Și cum arată? - Taci, să n-audă cineva, că moartea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]