764 matches
-
îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am dezertat azi-dimineață, completează pe un ton sumbru, de parcă ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
De ce se cheamă locul ista „La Crâșma din drum?” Apoi asta-i la mintea cocoșului, Costache. Aici o fost cândva o crâșmă. Ce mare filozofie? Cum adică? I-o venit unuia - așa peste noapte - să facă o crâșmă aici în pustietatea asta? Și gata? Ia pune tu oleacă mintea ceea a ta la treabă și ai să vezi că altfel stau lucrurile. Dacă știi cum stă treaba, de ce mă mai întrebi? Știam, măi Petrache. Da’ am cătat și eu un capăt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
breaz? Am noroc de ciomagul ista din mână, că altfel... Au pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de întovărășâre în sat? Dar Măriuca? O rezistat în fața nemernicilor sau o dat tot, numai să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pielea întunecată ară ogoarele. Femeile își cară bebelușii în spinare. Bărbatul îi spune că în 1928 și 1929 în regiune au murit trei milioane de oameni din cauza foametei. La început, Yenan e un cuvânt ciudat pentru ea. Un loc în mijlocul pustietății. Este opusul Shanghaiului. Lan Ping se simte ca o oarbă pe o alee - care-și găsește drumul atingând zidurile. După Shanghai, a încercat și în alte locuri. A încercat în orașele Nanking, Wu Han și Chong-qin. A vorbit cu prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
câteva ore mai înainte. Cu accidentul. Care în mod evident că n-avea cum să fi fost un accident. Un șofer foarte tare se răstoarnă cu o mașină care se conduce excelent, pe o șosea dreaptă ca lama în plină pustietate? Cum să nu; poți să crezi chestia asta, dacă ești retardat. Dar de atunci a început totul, înlocuirile și impostorii, tot rahatul ăla medical care să-l convingă pe Mark Schluter că nu e cine crede că e. Are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră. Vălul sclipicios al Los Angelesului îi dăduse senzația de orbire isterică. Măcar locul ăsta îi era cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei se transmite puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru prima oară din cele o mie care vor urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui se schimbase. Nu era doar simpla schimbare a anotimpurilor: mai multă unduire, mai multe creste încâlcite, mormane și culmi, falii și crânguri ascunse care tulburau întinderea perfectă de pământuri cultivate - elemente-surpriză acolo unde Weber văzuse doar o culme a pustietății. Prima dată, nu văzuse nimic. Atunci de ce, pe ultimii treizeci de kilometri până la Kearney, i se părea totul atât de familiar? Ca și cum s-ar fi întors la casa de vacanță închisă ca să recupereze un articol de îmbrăcăminte pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până în partea superioară a brațului lui și îl mângâie. Nu-i nimic. Noi doi am depășit simplitatea. Toată lumea e încurcată. Și noi putem fi așa. Femeia din fața obiectivului, o newyorkeză urbană într-un mod stângaci, care părea demoralizată de atâta pustietate, relata povestea de parcă ar fi fost o știre. —A fost considerat unul dintre cele mai impunătoare spectacole ale naturii din întreaga lume, cu o jumătate de milion de cocori cenușii pe post de vedete. Încep să sosească de Valentine’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
A nins mult peste noapte. În așteptare, sania este plină cu paie și pături călduroase. Caii scot aburi pe nări și cerul se boltește la fel de mat deasupra lor. „Mă bucur, prietene, că ai venit În locurile mele de exil, sunt pustietăți În care adevărul și dreptatea sunt socotite doar de vânt! Poate Îți iei vreo mireasă de pe aici! Avem mirese multe, e surplus! Ți-a plăcut chestia cu adevărul și dreptatea? Ce zici, e a mea sau nu? Adevărul mă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scris la 17 mai 1901 că: „Tot ce e viu se armonizează totul / În marea liniște necontenită / [...] Eu Înțeleg fiindcă am ajuns la capăt / Acum că trec hotarul, așept numai / Fantasma convenită, să-mi iau zborul / Spre altă zare a pustietății “ și se uită pe geam și vede copiii jucându-se de-a jocurile de copii. An - tan - te Dize - mane - pe Dize - mane - compa - ne An - tan - te U - re - se - se! U - re sese! Bastion al păcii e! Stalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Crezi? — Așa se pare. — Știi, egumenul de la mânăstirea Sfânta Ecaterina s a ținut de vorbă, mi-a trimis un om, un călugăr, pentru metocul Sinaia. — Antim? — Da. Îl cunoști? — Nu este bun pentru metoc. Nu e făcut să stea în pustietăți. Are școală multă. S-a călugărit la Sfântul Munte, la mânăstirea Ivir. E o poveste lungă cu el. Dacă-i poveste... Chiar vrei s-o auzi? Atunci să intrăm în casă, că s-a făcut întuneric și vin țânțarii. Lavinia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cetate de jur-împrejur pentru că, spre răsărit, după ce treci Valea Argovei, călărești în galop grăbit o zi de dimineață până seara fără să întâlnești sat sau bordei până la Balta Brăilei. Obileștii sunt un ultim pinten, de aci pornind Bărăganul Mostiștei, pustietate de ierburi cenușii și pufoase, pelinuri fel de fel și colilii care sub arșița soarelui se usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ați vinde pielea cât mai scump. Unul dintre ei își aprinde o țigară și începe să se scarpine îndârjit după ceafă. A' naibii păduchi! De unde dracu au apărut? Fă-ți o spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin cap îi trecuse această din urmă ipoteză, se simțise în mod ciudat cuprins de o adâncă tristețe, deși știa și își propusese în mod expres să nu își plângă vreodată singur de milă. O bătaie de pendulă, prelungită în pustietatea existenței sale solitare. Puse mâna pe telefon și formă, cu degete febrile de adolescent aflat la prima lui întâlnire de dragoste, numărul ei. Auzind cum sună la celălalt capăt al legăturii, pentru o clipă el chiar se bucură, apoi îl
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu te-am auzit niciodată spunând-o. ― De unde ne tragem noi, toată lumea ți-e văr, Încercă Lefty să glumească. Apoi: ― Până unde mai mergem? ― Până-n cealaltă parte a canalului navigabil. Suntem Încă pe partea americană. ― Cum o să-i găsim În pustietatea asta? ― O să-i găsim. Vrei să merg mai repede? Fără să aștepte un răspuns, Zizmo apăsă pe accelerație. ― Nu, e bine așa. Mergi Încet. ― Încă un lucru de care am fost Întotdeauna curios, spuse Zizmo, accelerând. ― Jimmy, ai grijă. ― De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cârpă. Am găsit până la urmă și școala, o clădire veche de peste o sută de ani, îngălbenită ca o măsea putredă. Am intrat în curte. Aerul se făcuse atât de roșu, încît panourile de baschet, strâmbate grotesc, păreau negre ca smoala. Pustietatea urla, pur și simplu, în jurul meu. M-am întors acasă încremenit de dezolare. N-aș fi crezut niciodată că aveam să rămân acolo zece ani de zile, predând gramatică, mâncând cu muncitorii la bufetul de la Automecani-ca, strângând maculatură, sticle și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
departe proaspete și curgătoare? 15. Totuși, poporul Meu M-a uitat și aduce tămîie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, și a apucat pe cărări și drumuri nebătute, 16. făcînd astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17. Ca vîntul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmașului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat și fără apă! 13. Din pricina mîniei Domnului nu va mai fi locuită, și va fi o pustietate. Toți cei ce vor trece pe lîngă Babilon, se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. 14. Înșiruiți-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toți, arcașii! Trageți împotriva lui, nu faceți economie de săgeți! Căci a păcătuit împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu mai Însemnau absolut nimic și nu mai erau decît pietriș și pustietate, și În mijlocul acestora se ridica o clădire, a Cazinoului. Era inundată de lumină și Îi vedeai cicatricele de pe toate fețele, acolo unde construcțiile din jur fuseseră demolate. Nemaifiind pe nici o stradă, era o clădire lipsită de adresă. Am numit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în casă, și ca deobicei, din hol, strigă: ”Hristos a Înviat, Fata!”... dar, ea n-a mai răspuns...” Adevărat a Înviat, Băiatu!”, ieșindu-i înainte... Iorgu a izbucnit în hohote de plâns... ”Fata, Fata! Unde ești, Fata?!” strigă el în pustietatea casei... dar, nu-l auzi nimeni. Cucuveaua se mai auzi o dată, prelung și cu bătăi de aripi, grele, cu un fâșâit prelung, zbură pe deasupra printre blocuri. - Mâine dimineață, voi merge la cimitir, la Fata!... își zise el stergându-și cu dosul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fără ieșire a vieții mele bucureștene. De lumea literară, de contractele cu ISIS-ul, de mutrele Deliei, de panica la gândul că trebuie să mai scriu din când în când câte o carte... Pe acest Zauberberg, în vila pierdută-n pustietate ca un craniu albit de ploi și zăpezi, înfășurat în liniștea pădurilor, încetează lumea cu adevărurile ei ramificate într-o rețea orizontală și iluzorie. Singur în odaia încinsă, poți coborî în fine în lumea ta, în adevărul tău, în tot
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să plouă. — Asta ne mai trebuia acum! Ploaie, zise Gaskell. Sally coborî în cabină, unde Eva strângea și făcea curat după masa de prânz. — Dumnezeule, zise ea, Ge e incurabil! Mai întâi ne aruncă pe un banc de noroi, în mijlocul pustietății, după aia paradește motorul de tot, iar acum zice că nu știe ce să facă. — De ce nu se duce să caute ajutor pe undeva? întrebă Eva. — Cum? înotând? Ge nu ar fi în stare să înoate atâta nici dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
închidea ochii pentru ca mintea lui să zboare din nou spre vârful acelui munte pe a cărui culme, așezat alături de R’Orab, cămila sa credincioasă, tatăl său se bucura de prezența celui ce fusese în stare să creeze în același timp pustietatea deșertului și splendoarea raiului. Născut în sânul unui popor de eroi, tatăl său devenise vestit datorită faptelor sale eroice, și de aceea cel prin ale cărui vene curgea sângele lui trebuia să demonstreze că acest sânge își păstra în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
te urmărește cineva... — N-ai nici o grijă! Du-te să faci un duș... Hans Scholt nu trebui să se târască pe sub camioane, deoarece nimeni nu se arătă interesat de prezența lui, astfel că jumătate de oră mai târziu zbura peste pustietatea nisipurilor; atunci îl strânse cu putere pe pilot de braț și-i spuse: — Mulțumesc că m-ai ajutat. — Sper să nu-mi pară rău. — Nici mie... Fă-mi, te rog, faci o ultimă favoare... — Despre ce-i vorba? — Du-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]