1,426 matches
-
avarii promiteau să apere linia Dunării. Curând a urmat însă năvălirea slavilor în sudul Dunării, mai ales după bătălia de la Sirmium, din 579-580. Istoricul Menander spune că "...neamul blestemat al slavilor a năvălit în Imperiu, în Grecia și Tracia, a pustiit, a ars, a jefuit, a cucerit țara și s-a așezat în ea fără nici o teamă, timp de patru ani". În 584, împăratul Mauriciu (582-602) a încheiat un nou tratat cu barbarii, dar aceștia nu l-au respectat și au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au retras. După plecarea lui Galienus, luptele dintre goți și romani au reînceput cu rezultate indecise, cu victorii și înfrângeri. Flota goților și herulii au devastat insulele grecești Lemnos și Skyros din Marea Egee, orașul Atena a fost puternic lovit, fiind pustiit și ars. Întreaga Grecie este invadată de goți, prădată și pustiită. Orașele Argos și Sparta au fost distruse, iar insulele Creta, Rhodos și Cipru sunt prădate. În absența împăratului și a trupelor romane, o armată de uscat alcătuită din goți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moesia, alții în Dardania (în vecinătatea Macedoniei), pe malul Adriaticii sau în Rodopi. Așadar, după Compendium-ul lui Eutropius, care dă informații clare și este "mai presus de orice suspiciune" (F. Lot), aflăm că "După ce Iliria și Moesia au fost pustiite, el (Aurelian) a părăsit provincia Dacia, pierzându-și nădejdea de a o mai putea păstra și a așezat în Moesia de mijloc pe romanii aduși din orașe și din sate, iar această Moesie a numit-o Dacia, partea situată între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungar: în 1282, cumanii retrași în interiorul țării se revoltă, dar sunt înfrânți, unii din ei fug spre Moldova, alții rămân pe loc și se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ființa de circumstanțele constrângătoare ale vieții, ci o închide și o descompune lent și iremediabil. Mai mult, solitudinea bacoviană nu este niciodată singură, este înconjurată mai totdeauna de alte singurătăți mai mari: parcul din mijlocul orașului este solitar, piețele sunt pustii, hanul, drumul, odaia în care poetul așteaptă să se întâmple ceva și nu se întâmplă, totul, pe scurt, este scufundat într-o singurătate minerală. Este, în chip surprinzător, spațiul de teroare și în același timp spațiul de securitate al poetului
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus, Stamati își pierde mințile. Evantia eșuează la un deocheat varieteu, stingându-se de ftizie. Într-un melancolic Epilog, naratorul înșiruie și alte răsuciri de destin, sub vrerea impenetrabilă a fatalității. Sulina însăși agonizează, se pustiește, se destramă. B. aruncă peste această lume, cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură sceptică și totuși împăcată. Ironia, sancționând, ca și în alte scrieri ale sale, excesul și artificiul, se aliază cu lirismul, care - afinitate cu Pierre Loti - împânzește
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
camera Charlottei. În lumina cenușie a dimineții, liniștea ei nu-mi mai amintea de un muzeu. Nu, nu mai părea nelocuită. Am ezitat o clipă, apoi am înșfăcat un volum vechi, pus pe pervazul ferestrei, și am ieșit. Străzile erau pustii, aburite de somn. Perspectivele lor păreau să se contureze pe măsură ce înaintam spre ele. Mă gândeam la Însemnările pe care le duceam în rucsac. În seara aceea sau a doua zi, îmi spuneam eu, voi adăuga noul fragment, care îmi venise
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dar sânt Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger, Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci! Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci. Sudoarea morții este acea aiasmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecoră pe frunte-mi ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai sfânt. Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-[a] îmflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci! Sudoarea morții este acea aiazmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecură pe frunte-mi și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și în mărire, cel puțin în turbare. TEXTE AFERENTE 1 2254 ACT I SCENA I BOIER INTRIG[ANT] ȘI DOMNUL Domnul se plânge că de când și-a pustiit sufletul cu vicii a căzut moralminte, că simte cum se smulge inima lui cea bună din el și că îngerul păzitor și-a retras aripele de asupra capului, încît capul lui e rece dar pustiu. Viața ce-l anima a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adânci turburații ochi de gheață amorțiți ca o rază turbure? Ei bine, acel chip s-a sculat... acel chip îmblă pe pământ... acel chip ești tu! Fugi! Fugi! 5 2258 Suflet bătrân ca iarna și greu ca vijelia ce vîjîie-n pustii. {EminescuOpVIII 252} 6 2254 Și-n noaptea ochilor tăi văd lucind vijelia sufletului tău. 7 2254 Din ochii-ți vineți licărește înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să îl deștepți? În van îți e chemarea și cântecul în van: Necată-i românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... Poporul doarme! O clipă... două clipe - Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cucoana se primblă prin munți. Duduia zace. [ȘTEFAN] Mamă bună! N-am ce-i face. Dar, Niță dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la mine ceva... ce pustia... Te rog. (îi dă o monedă). N[IȚĂ] Sărut mâna. Ne mai vedem... Am să spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se ducă chiar azi... Nu se poate... Trebuie {EminescuOpVIII 330} să-l rețin măcar vro câteva zile... trebuie ca mama să-l invite la masă la noi...... trebuie să... A! da urât îmi stau hainele astea scurte de fată... Ce pustia! Nu m-am putut vedea în oglindă. O fi gândit unchiul că mă joc încă cu păpușele... și nu voi s-o creadă el aceasta... El mai cu seamă nu. Dar de ce mai cu seamă? Știu eu... Da' mi se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sila. Îi zic: mă lese-n pace, Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde (vorba-i De tremur pare [plină]) De vrei un leac, iubito, La inimă-mi tu vină. 4 2306 [PRIN PUSTII, PRIN MUNȚI SĂLBATICI] Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n pace, Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde (vorba-i De tremur pare [plină]) De vrei un leac, iubito, La inimă-mi tu vină. 4 2306 [PRIN PUSTII, PRIN MUNȚI SĂLBATICI] Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad Se înalță cu trufie, Acolo
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceva. Odată... am învățat și eu mult, prea mult încă. DOMN[UL] Nu se-ntreabă ce-ai avut, ci ce ai. Pentru ce-ai avut ovreiul nu dă para chioară. OFIȚER[UL] Ca o carte! Fameuse, fameuse! DOMN[UL] Cum pustia dete asta din mine, știi, pe negândite, hai? Vezi cum le potrivii eu? "Pentru ce-ai avut ovreiul nu dă... " OFIȚER[UL] para chioară". Fameuse! Trebuie s-o spui și Laurei mele. (rîzînd iese amîndoi) SCENA XI HIRTRIO (singur) Râdeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Îndată după începutul verei (430 î. d. Chr. ) peloponezienii și aliații lor, cu două sau trei părți ale armatei năvăliră în Attica, ca și mai înainte, sub comanda lui Archimadus, rege al lacedemonienilor, fiul lui Zeuxidamus, s-așezară acolo și pustiiră țara. De abia stătuseră câteva zile în Attica, când și începu a izbucni pentru întîia oară între atenieni acea boală epidemică, care, precum se spune, se răspândise și mai înainte în multe locuri, parte la Lemnos, parte în alte țări
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unii de la alții, îngrijindu-se între ei, și mureau ca oile. Acestea toate cauzau cea mai mare pierdere de oameni. Căci, dacă nu voiau să se apropie de frică unii de alții, bolnavii mureau fără ajutor și multe case se pustiiră din lipsă de îngrijire. însă, dacă venea[i] în contact cu oameni bolnavi, erai pierdut, mai ales aceia cari, voind să se arăte zeloși din sentiment de onoare, uitau să se păzească și veneau la amicii lor, căci și rudelor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai rea atârna asupra creștetului său, înaintea izbucnirii căreia fiecine credea a avea dreptul să se mai bucure întrucîtva de viață. [ 54] Atâta nevoie veni în acel timp peste atenieni, când oamenii mureau în oraș, iar în afară de el țara se pustiia. În mizeria aceasta, oameni mai bătrâni [î]și aduseră aminte de acel cuvânt care li se prevestise de mai înainte: " Veni-va războiul doric și ciuma în urma lui. " Se ridică ceartă între oameni că prin vorba aceea a bătrânilor nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale oamenilor prind formă după cele ce li se întîmplă. Astfel găsiră că întîmplarea s-a împlinit după prevestire, de vreme ce ciuma izbucni deodată cu năvălirea peloponezienilor. Lucru de mirat este însă că boala nu a pătruns în Pelopones, ci a pustiit mai ales Atena și multe alte ținuturi foarte populate. Acesta a fost decursul ciumei. {EminescuOpVIII 588} MAXIME - AFORISME de La Rochefoucauld MAXIME [ 2] Amorul-propriu este cel mai mare lingușitor. * [ 3] Oricâte descoperiri să facă cineva în țara amorului-propriu, tot mai rămân
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de dinafară că tinde hotărât la o continuă neatârnare a statului său. îndrăznețul lor rege, Samoil, irupse, devastând și pustiind, până în Peloponez. După multe lupte cu împărații bizantini, bulgarii totuși căzură la urma urmelor de mâna împăratului bizantin Basilius II și fură incorporați cu împărăția romană a Răsăritului (în an[ul] 1018). Se strecurase un secol și mai bine de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau pe {EminescuOpXIV 82} culmi de dealuri, el se mulțămi să aprindă proviziile de grâne din țară și, legănat în liniște prin amăgitoarele asigurări de supunere ale românilor, ce răsăreau sporadic pe ici pe colea, el se-ntoarse în capitală. Pustiise șesul, înmulțise nevoia locuitorilor, urcase ura și mânia lor și totuși le lăsase putința de-a reîncepe lupta cu succes, ceea ce se și-ntîmplă, c-o îndrăzneală și mai mare decât înainte. Când Isac Angelos se-ntoarse, fălindu-se și ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
loc în care mai târziu se-nființă Moldo-Valahia, întemeindu-se cu încredere pe oștirea lor de luptă, disponibilă, și cu de prisos, nu se mai mărginiră a se război de după înălțimi de dealuri și din dosul scutitor al pădurilor, ci pustiiră și arseră temeinic șesurile și orașele Traciei. Lui Isaac Angelos îi păru rău de greșeala ce o făcuse în întîia sa campanie din Moesia, deci, pentru a o îndrepta, hotărî ca prin zelul său propriu să-și aprindă și oastea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de unde începu preparativele pentru război. Dar abia izbuti să strângă o oaste de 2 000 de oameni aleși și cu cai buni, în fruntea cărora plecă din Adrianopole, lăsând aici uneltele grele de război și holota. La știrea că inamicul pustiește împrejurimile de la Agathopolis (acum Burgas) și de la Lardea (spre miază-noapte de Jambol) împăratul porni în contra lui și dete de un tren greu încărcat cu prăzi, care nu se putea mișca înainte decât încet-încet. Românii se grăbiră să dosească la munte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]