3,728 matches
-
Chiar și eu luam viața de la început... Așa cum murisem cu frate-miu, așa mă întorsesem cu el... stătusem lângă el de cum se îmbolnăvise și zi de zi, muream puțin câte puțin cu el... până n-a mai rămas nimic decât pustiul în mine... Dacă El ar fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit... dar și așa, îmi spuneam, orice va cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îi va da... chiar asta i-am și spus, când I-am ieșit în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei nu-l știau pe Zeus, nu auziseră de Poseidon, n-o iubeau nici pe Athena, nici pe zeițele mării... Ei aveau un singur Dumnezeu care, spuneau ei, îi scosese din țara Egiptului, îi călăuzise prin deșert, îi hrănise în pustiu, îi așezase acolo, pe acel petec de pământ, le purta de grijă și vorbea cu ei... Eu continuă bătrânul nu știu dacă o fi sau nu adevărat ce spun ei, dar despre ceea ce am văzut vreau să povestesc, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Marțială te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui nici o vorbuliță În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit”. Eu am fost luat În primire de un sergent cu un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecăm „În misiune”, vom fi gata de „luptă”, frate. ― Apoi așa cam pe când soarele va fi de două suliți pe cer, eu voi fi cu bihunca la poarta voastră. ― Numai dacă ai să cânți precum cucuveaua - așa ca acolo În pustiurile rusești - am să știu că ești tu și o să ieșim cu mare grabă. ― Se vede treaba că cercetașul Toaibă a Îmbătrânit. ― Adică? ― Unde ai auzit tu cucuvea cântând dimineața? Această vietate cântă doar noaptea... ― Am vrut să văd dacă mintea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbea argumentat și convingător. ― Uitam să te Întreb totuși: Cum ți s-a părut intervenția secretarului de partid de la sfârșitul examenului? ― Ca nuca În perete, domnule profesor. Nu cred Însă să fi priceput individul că a predicat ca Moise În pustiu. Și cine era „tovarășu’ organ”, care Îl va „trage de răspundere” pe secretarul de partid? ― „Tovarășu’ organ” era de fapt securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia. ― La asta mă gândeam și eu. ― Acum, te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îmi este dor de tine. Numai de tine, înțelegi? Numai de tine; nu îmi este dor de noi amândoi... Când mă gândesc numai la tine e ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu. Nimic nou, vei zice. Filosofic, este vorba despre singurătatea în doi, despre hrana eternă a poeților, acea sintagmă grozavă pentru cei care trăiesc din autopsierea dramelor altora. Abordând pragmatic fenomenul, atunci când singurătatea în doi este și singurătatea mea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt precum Moise în pustiu. Acesta este cel mai mare ajutor pe care mi-l poți oferi... Sunt aici, la Viena, furată de beția succesului expoziției de la Moya. Nu-i de ici-colo să ajungi pe simezele acestui muzeu care adună noile voci ale artei plastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Brusc am simțit apoi nevoia să devin cobaiul științei viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de vise. Nineta mă aștepta... Știi, am ajuns, nu știu cum, la Polul Nord. Eram îmbrăcat de primăvară și, cum era pustiu peste tot, n-am avut de unde arunca o țoală în plus pe mine. Am adormit în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai eram eu vedeta serii. Unchiul, ca orice mare actor, își priponise ochii, ca reper estetic probabil, pe o codană venită la petrecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și iar au început să se perinde, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... Când mă gândesc numai la tine, Z, e ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu... Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pe toate le-am simțit, Dar acum cunosc această lume, o-nțeleg. Iar stelele mele de mult au apus, Cunoașterea, tristețea, un oftat au rămas pe cerul uscat Nici o magie, nimic nu e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și gata. Însă străfulgerarea parcă fusese permanentă. O vedeam pe ea, și abia apoi frânturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele mărginașe ale orașului. Era noapte și rece, atât cât să rămâi viu la drama vieții tale. Nu se putea vorbi nici de tinerețe, nici de bătrânețe. Trăise prea mult timp pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
urechi acel zgomot, de pe nava respectivă, pe care nici măcar nu l-am trăit. Bum, bum, bum, bum... · · · · China, Yin și Yang. Cade Întunericul pe pământ. Întunericul este tot. Cât e de mare întinderea din infinit, Întunericul se plimbă prin acele pustiuri. Întunericul are formă, are suflet, are corp. Întunericul e puternic. Nimic nu-i rezistă. Decât acel ceva ce i se opune. Acel ceva peste care Întunericul trebuie să treacă din punct de vedere spiritual. De nu o face, Întunericul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai frumos, decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
conținutul celor trei dorințe. Zeul protector a adus în fața Duhului Sfânt dorințele de la Sfatul târâtoarelor și după șapte măsuri de ceas a dat răspunsul. -Asta este ordinea și nu poate fi schimbată. În batjocură, câțiva șerpi de stepă și din pustiu au venit cu ideea ca șopârlele să trăiască pe lângă ei dacă vor să fie apărate, dar nu a fost luată în considerare. În aceste condiții s-a terminat Sfatul târâtoarelor și după trei luni de zile, melcul s-a întors
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
uitat în pământ după care a glăsuit: -Indiferent ce vezi, nu mai contează; de aceea te rog să-mi zici pentru că nu mai pot schimba eu destinul. -Trebuie să călătorești peste șapte mări și țări pentru a elibera pe Fata pustiului. -Ce caută Fata pustiului acolo? -A rămas orfană, a găsit-o Singurătatea și a dus-o tocmai acolo. Cine va avea curajul să ajungă acolo, aceluia Singurătatea o va da de soție.. -Vai de mine și de mine, sărăcuța, zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care a glăsuit: -Indiferent ce vezi, nu mai contează; de aceea te rog să-mi zici pentru că nu mai pot schimba eu destinul. -Trebuie să călătorești peste șapte mări și țări pentru a elibera pe Fata pustiului. -Ce caută Fata pustiului acolo? -A rămas orfană, a găsit-o Singurătatea și a dus-o tocmai acolo. Cine va avea curajul să ajungă acolo, aceluia Singurătatea o va da de soție.. -Vai de mine și de mine, sărăcuța, zise Căiță cu lacrimi în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tine la timp, altfel dădea Singurătatea și cine știe ce loc îți mai hărăzea și ție. Căiță a ascultat-o atent pe Buburuza și când aceasta a terminat, a zis cu mult regret: -Mărturisesc, dragă prietenă că, m-aș duce către Fata pustiului dar nu mă pot hotărî. -De ce, Căiță? -Dacă nu este decât o femeie bătrână? De atâția ani de când a dus-o Singurătatea pe acele meleaguri. -Văd că nu știi ce este esențial. -Spune, despre ce e vorba? -Oricine pătrunde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
derutându-i hotărârea, s-a mutat pe palma dreaptă unde a găsit ceea ce căuta, apoi a zis către Căiță hotărâtă: -Înspre miazăzi trebuie să călătorești. -Sigur asta este direcția pe care trebuie să o iau pentru a ajunge la Fata pustiului? -Da ... -Și mai departe ... -Încă o cauză în plus ca să motivez faptul că am avut dreptate încă de la bun început. -Dacă-ți dau dreptate, ce mă înveți să fac mai departe? -Să lași totul deoparte și să pleci la drum. -Așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă vreți să vă întoarceți sănătoși acasă. -Cum o să mă descurc cu tine? Nu vezi, nu suporți lumina. Și apoi la ce mi-ai folosi? -Îmi pare foarte rău, Căiță, dar fără mine nu ai șanse să găsești Fata din pustiu și nici să revii acasă. -Te înțeleg și cum să te duc la o așa distanță? -Nimic mai simplu, ziua pe lumină voi călători într un sac care îl va duce Trotinel iar noaptea cât tu, Zvârluga, Buburuza, Ciric și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spune-mi cum ai ajuns aici? -Așa, de unul singur. Încearcă numai și te convinge, i-a zis Stup după ce a primit îndemnul lui Căiță să-l provoace. -Și ce cauți pe tărâmul meu? l-a întrebat Dardailă. -Pe Fata pustiului, a răspuns încurcat Stup.. Când a auzit Dardailă că a pomenit de Fata pustiului s-a făcut foc. Și-a ridicat amândouă capetele, ochii i-au ieșit din orbite și s-a năpustit asupra lui Stup. Acesta s-a ferit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
convinge, i-a zis Stup după ce a primit îndemnul lui Căiță să-l provoace. -Și ce cauți pe tărâmul meu? l-a întrebat Dardailă. -Pe Fata pustiului, a răspuns încurcat Stup.. Când a auzit Dardailă că a pomenit de Fata pustiului s-a făcut foc. Și-a ridicat amândouă capetele, ochii i-au ieșit din orbite și s-a năpustit asupra lui Stup. Acesta s-a ferit cu ajutorul nevăzut al lui Căiță, iar Trotinel a dat o lovitură puternică unuia din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dinții tăi mici cât bobul de orez nu pot mușca pielea mea. Știu cât de slabi sunt câinii. De aceea nu mă sinchisesc amenințările unuia ca tine. Trebuie însă să mă conving dacă ești sau nu câine, de vreme ce cauți Fata pustiului. -Până nu mă supăr, te invit Dardailă să-mi spui cum pot ajunge la Fata pustiului. -Dacă mai pomenești acest nume, te omor, zise supărat Dardailă. -Dar trebuie s-o duc înapoi în țara ei, unde urmează să se căsătorească
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]