1,669 matches
-
tradiționale de distrugere a gunoaielor trebuie restricționate - adică incinerarea și depozitarea în gropi de gunoi - din cauza efectelor adverse pe care le au asupra mediului înconjurător, a urlat altcineva. —Gunoiul organic menajer ar trebui transformat în îngrășământ, în loc să fie lăsat să putrezească în gropile de gunoi unde generează gaze de seră precum metanul... a tunat un altul. Pe măsură ce petrecerea continua, Alice a realizat că se grăbise atunci când o condamnase pe Jessamy fiindcă o întrebase ce face toată ziua. Asta a fost singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zi, când un fermier proaspăt Îmbogățit s-a apucat să construiască un teren de minigolf lângă vila cu două etaje În stil elvețian În care locuia cu familia sa, șopronul cu pricina a fost dezgropat. În mod uimitor, sicriul nu putrezise decât superficial și nici nu avea prea multe crăpături; acestea sunt calitățile lemnului de paulownia - deși e foarte ușor, este mai rezistent decât multe tipuri de lemn de esență mai tare. Exteriorul era dat cu mai mult de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-au plâns gazdelor din junglă - ar fi fost nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul avea un beci În care proviziile putrezeau până deveneau exact cât trebuia de dezgustătoare și vâscoase. Erau Însă mulțumiți că aveau multă mâncare. Când mâncau, păsările se certau, dând din aripi și scuturând frunzele, ca să Își revendice o ramură deasupra posibilelor firimituri. Craca de deasupra lui Bennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prietenii mei stăteau pe doi bușteni uitându-se unii la alții. Roxanne, În special, se simțea foarte prost. Documentarul prezentase detalii Înfiorătoare despre ceea ce se Întâmpla cu triburile etnice, precum și cu jurnaliștii și studenții birmanezi care criticaseră regimul și care putrezeau acum În Închisoare. În subsolul imaginilor, de-a lungul documentarului, erau fotografii cu birmanezi dați dispăruți. Prietenilor mei le părea rău pentru prietenii lor din tribul Karen, dar le părea și mai rău pentru ei Înșiși. Soldații nu ne pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
convinși că fac ce trebuie. Pe unii îi mai găseai prin bibliotecă, uitaseră să copieze ceva. Biblioteca arăta ca o catacombă. Hruba te îmbia mai degrabă la comemorări, decât la învățătură. Cărțile se lipeau de pereți, reci și îmbălsămate. Majoritatea putrezeau prin cotloane și adâncituri întunecoase, unde doar bibliotecarele cu vechime reușeau să se mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lățime, rotunjime sau diagonală, lumea dădea buzna la policlinică să-și repare prostata, dantura, rinichiul sau mai știu eu ce, oricum ceva important, care nu suferea amânare. Te baricadai în bloc și-așteptai week-end-ul ca într-o cazemată. La parter, putrezea o doamnă cu vârstă incertă: genul de văduvă perpetuă, care nu răspunde la sonerie și studiază lumea pe geam din spatele perdelei. Vecina purta un capot universal, decolorat, din care nu se dezlipea nici iarna, nici vara și niște papuci muștar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în beciurile comuniștilor. Bătut temeinic de milițieni, Vitalian Robe a spus tot ce era de spus, înainte să intre cinci ani la închisoare. Siliștea a fost săpată din vale până în vârf, prunii au fost smulși din rădăcini și lăsați să putrezească în ploaie. Casa părintească a fost confiscată, cu tot cu grajduri și terenuri. Când a ieșit din închisoare, după o amnistie, nimeni nu l-a mai recunoscut pe bunicu’ Vitalian, nici măcar bunica Aneta. Ajunsese slab, chel, cu oasele sărind prin faldurile hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în ograda prefecturei, având comanda escadronului numai cancelaria în atenansele prefecturei, foastele bucătării deteriorate ale repauzatului Panait Docan. Grădinile de lux sunt dezgrădite, arborii stricați în cea mai mare parte, iar zidurile localurilor principale ale diferitelor cancelarii crăpate, acoperișurile găurite, putrezind de ploaie, mobilierul de cancelarie asemenea insuficient și d-abia întreținut; frumosul teren din mijlocul orașului, care este dat cu chirie fictivă, adecă mai mult degeaba, comunei de Bacău, pentru cazarma pompierilor, și pe care edificiul ce era pe acel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
l] de război, apărătorul firesc al onoarei armatei să fi deschis gura ca să protesteze, cauza n-a fost numai indignarea ce ne-a cuprins în fața unui atac nedemn și nejustificat, unei insulte aruncate acelor soldați și ofițeri a căror oase putrezesc astăzi într-o țară străină, pe când acel ce insultă memoria lor se bucură de recompense capitalizate și reversibile. Nu în aceea falsificare a istoriei care se pregătește de mai mult timp, în acea propagare a unor neadevăruri manifeste vedem un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să plătească acești nenorociți câte 200 și 300 lei de fiecare, când ei, de ș-ar vinde și copiii, tot n-ar plăti banii câți li se cer? În timpul acesta puțina recoltă câtă a rămas țăranului stă pe câmp nestrânsă, putrezește de ploi sau o mănâncă vitele fruntașilor. El sărmanul se zbuciumă, aleargă în toate părțile, urmărit de execuție, ca să poată {EminescuOpXII 306} găsi bani și în cele din urmă se duce acasă, disperat, și, în bocetul femeii ș-a copiilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
comite crime de mizerie, de viciile născute sub*** sa jidovime. Un painjeniș întreg de grații domnești s-au făcut față cu orice faliment fraudulos, cu orice escrocherie ar comite un străin, dar daca un român va comite o crimă, îi putrezesc oasele în temniță. ["ÎN URMA HOTĂRÎRII... "] 2264 În urma hotărârii luate de d. Brătianu de a părăsi puterea, confrații noștri de la " Romînul" au cam ajuns în doaga copiilor. Chiar în numărul în care foaia, încă guvernamentală, anunță nestrămutata hotărâre a primului ministru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-n perete. Ar fi vreme pierdută a discuta cu asemenea oameni, incapabili de-a pricepe ori de-a recunoaște un adevăr, precum sunt incapabili de-o faptă bună, de-o mișcare generoasă. Sunt uscături, sunt descendenții unei rase învechite și putrezite în corupție, sunt etnic bătrâni, în stadiul diselecțiunii, pe calea de a se-ntoarce la maimuța din care se trag. ["ȘI DACA NE ' NTREBĂM CARE E CAUZA... "] 2264 Și daca ne 'ntrebăm care e cauza începătoare a acestui rău, nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Senat, și se trec din fir în păr în "Monitorul oficial", spre rușinea statului român - ce trebuie să se fi întîmplînd ca practică administrativă prin județe? Se estrădează de cătră un prefect cetățeni români pe mâna justiției criminale din străinătate, putrezesc acolo cu lunile prin închisori; un deputat interpelează guvernul și e maltratat pe uliță de prefectul roșu. Un alt prefect al guvernului roșu intră în casa unei femei onorabile și o bate pentru că ea nu voiește a-i închiria niște
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
devenit pe neașteptate stăpânul acestui domeniu romantic, în care elementele naturii se combinau atât de fericit. Sarcinile mele constau în a tăia iarba, a strânge frunzele grase ale arțarilor ce acopereau toamna pajiștea cu o platoșă vegetală care refuza să putrezească. Sau trebuia să plantez primăvara mai multe straturi cu mușcate, un ritual pe care Madame Cuendet îl repeta cu precizie de treizeci de ani. Am ținut atât de mult la ea! În ciuda vârstei, avea mintea extrem de clară și de aplicată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mincinos al Internetului, nu doresc să o mai văd. Apele care dorm nu trebuie tulburate. Doamna Cuendet are în grădină zece arțari seculari, care în fiecare toamnă își leapădă povara de frunze mari ca palma, untoase, care nu vor să putrezească cu nici un chip. Sarcina mea este să le strâng cu o greblă uriașă, apoi să le dau foc într-un loc special amenajat în mijlocul proprietății. Cu alte cuvinte, să le dau foc în aer liber, în timp ce regulamentul comunal prevede că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dacă Mihail Sebastian ar fi putut scrie așa cum a scris dacă destinul său nu s-ar fi intersectat cu cel al misteriosului Nae Ionescu. Am impresia că anii treizeci ai României au rămas un mare cadavru care nu vrea să putrezească și din care ne "hrănim" macabru cu toții, laolaltă... (Adăugat ulterior, toamna 2009. Episodul Marta Petreu, Diavolul și ucenicul său, încă un cui bătut în coșciugul suflat cu aur al perioadei interbelice. Sau, așa cum bine a definit un mare hâtru situațiunea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acum mai compact. Prin urmare, rezerva de substanțe nutritive a arborilor este și ea diminuată. Prima generație de molizi a profitat de cantitatea mică de humus produsă de foioase, Însă nu a putut produce alta În loc. Reziduurile formate de molizi putrezesc mult mai Încet decât cele ale foioaselor, astfel că fauna și flora de pe stratul superior al solului se descompun mult mai greu și, de aceea, În majoritatea cazurilor, apare un strat brut de humus. Acizii humici pe care Îi conține
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și să dau de mormântul bunicului meu. Și, m-am încumetat și-am plecat cu transsiberianul. Și-am reușit și-am găsit și satul în care lucrase bunicul. Dar în cimitir, caută acul în carul cu fân! Jumătate din cruci putreziseră. Cealaltă jumătate nimeni nu scriseseră nimic decât semnul crucii... Un moșneag de vreo 85 de ani, știrb tot, surd și gângav, a pretins că și-l amintește el, pe Emilian Neda. Și m-a dus să-mi arate o movilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai știu cât, și am Împărțit mâncarea, pentru că eu aveam regim TBC. Era și dânsa bolnavă, dacă era la Văcărești? Dânsa a primit o injecție, s-a infectat șoldul și puteai să bagi două degete În șold, așa i-a putrezit carnea. Și după ce s-a vindecat, i-a rămas o adâncitură În șold, și ea pentru asta a venit la Văcărești. S-a mai Întremat cât de cât acolo? Da, da, că primeam lapte, pâine, nu mămăligă sau turtoi. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vedea că se consumă, era bolnav de inimă și avea obiceiul să spună că nu poți fi erou de lungă durată... Un prieten al lui, un băiat foarte bun, Îmi spunea el că atâta a fost bătut, Încât i-a putrezit carnea pe fese. „Da”, zice, „eu n-am apucat timpul acela, am venit mai târziu la Pitești, că dacă și eu aș fi fost chinuit ca și Cornel, atunci probabil că și eu aș fi cedat. Că nu poți fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tip solitar, Îmi văd de treburile mele, stau la bibliotecă... Ar fi trebuit să mă cunoașteți bine, domnule! Cum să mă băgați pe mine În rahatul ăsta?” „Și nu vrei?” Zice: „Eii, futu-ți mama ta de bandit, ai să putrezești În Închisoare. Lasă că o să fii condamnat!”. Deci ăsta a fost ultimul cuvânt... Câți oameni erați la Uranus? Eram mulți Închiși acolo, că ședeam grămadă, și câte doi În pat. Eram atât de mulți jos, că atunci când ne culcam dormeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce nu știu despre mine, irealitatea mea și a locurilor frecventate cu obstinație de-a lungul exilului în Suedia. Am ales ca punct de preferință „Necropolis”, cimitirul Norrakyrkogården, acolo unde e îngropată iubirea și pasiunea Strindberg, amândouă departe de a putrezi, dând frunze, flori și fructe în viața mea imaginară și reală. Una dintre neliniștile cotidiene este aceea de a face loc creației - nu numai în spațiul interior, dar chiar în cel real, fizic. Problema ordinii în apartamentul meu de patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nou în afara mea. Ce să fac, spune-mi? Pasărea cu panaș răspunde: Ce e iubirea asta care te-a prins de gât? Copilărie obscură. Frecare animală. Pasiune care te îndepărtează de Iubitul Unic. Toate frumusețile se ofilesc și toate cărnurile putrezesc... Vrei ca soarele tău să nu apună niciodată? Ce e iubirea ta cu frunte velină, cu gât lung și buze de coral? Un sac de sânge, umori hormonale, organe palpitând. Se știe prea bine cum acești vor sfârși acești trandafiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
47 fața primăriei. Ar fi trebuit să fiu pe teren la ora aceea. Era prea târziu să mă ascund și era inutil. Oricum ar fi aflat unde sunt. Ce-i cu mata în birou? De ce nu ești pe teren? Porumbul putrezește necules pe câmp, iar mata stai la birou și pierzi timpul așteptând vreo ocazie să pleci acasă, la navetă. Să mergi imediat la Iazu Morii și să scoți oamenii la cules, că vremea se strică! Aș fi vrut să o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Florența cu cea mai mare grijă. Smulgeți o velă și faceți din ea un sac. - Și... cu dânșii? Poetul se uită În jur, nehotărât. Nu mai putea face nimic pentru acei nenorociți. Dar nu i-ar fi lăsat acolo să putrezească În lanțuri. - Dați foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]