29,239 matches
-
mici detalii. Un tînăr timid - personajul lui Vlad Zamfirescu, distribuit surprinzător în acest rol - plin de complexe și de prejudecăți, sărăcuț, grăsuț, ponosit, neexersat în relația cu femeile, ridicol în felul de a vorbi, de a se îmbrăca, de a rîde, de a gîndi, un student sărăcuț angajat portar la un muzeu întîlnește o tînără - personajul interpretat de Mihaela Sîrbu - chiar în timpul exercițiului funcțiunii. Emancipată, misterioasă, sexy, provocatoare, plină de imaginație, nonconformistă, studentă în ultimul an la Arte Plastice. Revoltată de
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
vezi că o să fie... bine! Poate a Înțeles că e nevoie de ajutor, ori cine știe cărui alt gând copilul se apropie de cei doi prinzând și el cu mânuțele mici de blana oii În Încercarea de-a o stăpâni. Nea Ion râse bucurându-se: — Acum... da! Toți trei garantat că o scoatem la capăt.
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
Rusia, unde poți dispărea dacă ai chef. Nici Bucureștiul nu e vreun megalopolis încît să-ți pierzi urmele prin cartierele lui. Încît dacă eu scriu o povestire despre ascensiunea unora ca frații Cămătaru luînd de bune informațiile din presă, îmi rîde cititorul în nas și mă invită să nu-i mai vînd asemenea gogoși. Am recunoscut, ca prozator, după '90, că la noi realitatea bate ficțiunea, dar nu mi-am imaginat că într-o zi voi fi silit să recunosc că
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
-au ajuns să fie cum sunt fiindcă eu sunt cum sunt, Miquel. Dar mi-au trebuit zeci de ani să accept că n-avea cum fi altfel. Când aveam șaișpe-șaptișpe ani, poate chiar mai mult, doar plângeam. Nu c-aș râde acum, dar, când vorbesc de-asta, mi-s ochii uscați. Și-apoi, vorbesc, pot să-ți vorbesc. Taică-tu, în chestia cu femeile, era foarte... Cum să-ți spun? - Curvar. - Așa-mi venea să zic - a șoptit unchiul, rezemat strâmb
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
că poate să-mi deschidă ochii spre viață, că de ce-i tot arunc praf în ochi, c-o să mă-nvețe ce-i bucuria. Toate astea mi le spunea taică-tu, un mucos de șaptișpe ani. Și Lucia îi era complice, râdeau amândoi și-am impresia că râdeau de mine. Mi-a făcut cu ochiul și m-a lăsat singur, javra, cu femeia năucitoare. Ce intuiam mi-a fost în clipa-aia clar, Miquel, ce rușine s-o spun, dar ăsta a
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
spre viață, că de ce-i tot arunc praf în ochi, c-o să mă-nvețe ce-i bucuria. Toate astea mi le spunea taică-tu, un mucos de șaptișpe ani. Și Lucia îi era complice, râdeau amândoi și-am impresia că râdeau de mine. Mi-a făcut cu ochiul și m-a lăsat singur, javra, cu femeia năucitoare. Ce intuiam mi-a fost în clipa-aia clar, Miquel, ce rușine s-o spun, dar ăsta a fost unul dintre motivele pentru care
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
e aia un om cu personalitatea mea. Oi fi avînd poate, poate asta să vadă alții... Dar despre familia, adică climatul de familie, nu genealogia. Bine, că la mine e un lucru special. Avem pretenții uriașe genealogice și nici o dovadă. (rîde). Asta este o situație teribil..., nu foarte bună, dar nici puțin. Există chestia asta. Sunt pretenții faraminoase și extraordinare, care nu sunt de nici o probabilitate, dar de formă da. Și așa se fac anumite impresii și imagini. Însă familia mea
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
sunt de nici o probabilitate, dar de formă da. Și așa se fac anumite impresii și imagini. Însă familia mea, o familie românească medie, de oameni subțiri, sigur, cultivați, educați, fără mult lux, adică cu destul lux și cu puține mijloace (rîde)... Care se puteau susține pe vremea aceea. Tatăl meu a fost avocat și mi-a lăsat amintirea unei profesii superbe fiindcă el era remarcabil de talentat și știa o carte nebună și vorbea cu un talent colosal. Și am fost
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
terorismul. L.G.: Dar deja americanii au început să înțeleagă lucrul ăsta... Al. P.: Cum? L.G.: Deja americanii au început să înțeleagă lucrul ăsta. Protestează... Al. P.: Unii au început să înțeleagă. Nu vreau să examinez dacă sunt nordiști sau sudiști... (rîde) Dar ei au crescut acolo, cu ideea că America este... Ideea asta îngrozitoare și periculoasă că distrugi o forță invincibilă. Să nu uităm în istoria lumii care au fost forțele invincibile. În Vechiul Testament e vorba de mai multe întîmplări... Și
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
fost grozav de mare dezastru cu acele atentate, dar mai cu seamă au demonstrat că nu există invincibilitate și că nu există nici un fel de șansă pentru cei fuduli și proști. Fuduli și proști, ăștia erau. Acuma m-am răcorit. (rîde). L.G.: Știu că tatăl dvs. , cînd erați copil, vă trezea cu Mozart. Al. P.: Da. E adevărat, da. L.G.: Cum credeți că ar trebui crescute generațiile care urmează ca să fie pregătite pentru lumea în care o să trăiască? Tot cu Mozart
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
exact acum cîteva zile, acum 2-3 zile, dacă am sau n-am. Credeam că n-am Și pînă la urmă m-am gîndit că îmi plăcea grozav, dar nu-mi dădeam seama că-mi place cel mai mult D"Artagnan. (rîde) Sigur că D"Artagnan ! L.G.: Și mai aveți pasiunea din tinerețe pentru Proust ? Al. P.: Întrebare grea. Mi se întîmplă și acuma să mai scot o vorbă din Proust și să mă încînte și să rămîn cu ea. Totuși cred
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
persoană cu reputație proastă, dar foarte isteață și plină de farmec. Asta-i principalul lucru ! Laura Guțanu: În ultimii ani de viață a fost implicat în tot felul de discuții ale exilului.... Al.P.: Fatalmente. Mai ales după ce a murit. (rîdem) L.G.: Și păcat că s-au pierdut caietele cu jurnalul lui Gafencu. Sau credeți că mai există? Al.P.: E greu să cred că un jurnal al cuiva de seamă dispare pur și simplu. L.G.:Argetoianu? Al.P.: Pentru mine
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
să mă bag fiindcă mă intimida foarte tare. Era o figură colosală ! L.G.: Tot acolo l-ați cunoscut și pe Pallady, nu? Al.P.: A, da ! Da, sigur. |la nu mă intimida. El umbla să intimideze lumea, dar nu reușea. (rîde) L.G.: Dar reușea cu foarte mulți... Al.P.: Poate, cu mulți reușea...Pe mine nu reușea, pentru că eu aveam un unchi care era foarte prieten cu el, pe care Pallady îl domina, bineînțeles, fiindcă ăsta era un domn distins care
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Și am acceptat. Adică Eugen Crăciun, care era cronicar plastic al ziarului Adevărul, mi-a trecut mie această rubrică. Eu n-am apucat s-o umplu fiindcă, pînă să dau primul articol, a desființat guvernul Goga-Cuza ziarul, că era jidovit. (rîde) Dar conferința am ținut-o. El a fost foarte alarmat, că un tînăr care n-avea atunci nici un fel de faimă, de nici o natură, decît o oarecare influență mondenă, abordează un astfel de subiect, care el îl credea foarte greu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
lui, ce văd eu în ea, ce înțeleg dintr-însa...Și a acceptat conversația și i-a făcut plăcere. Chiar i-a spus unui prieten comun, în aceeași seară, la Automobil Club " Cet jeune homme n"est pas un con!" (rîde) Și cînd am ținut conferința, el și-a trimis niște emisari în sală, care după conferință au plecat imediat la Jockey Club care era aproape. "Ca c"est trčs bien.". Conferința a fost un succes, într-adevăr. Și din clipa
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
sus?// Asuzi cît zece și mănînci puțin,/ după strîmba rînduială-a lui Lenin.// Mănînci cît dau și ești mereu flămînd.// De mori de foame pentru-acești călăi,/ crezi c-or trăi mai bine strănepoții tăi?// Așa îți spun maimarii tăi stăpîni, și rîd/ pe cînd tu-ngălbenești mereu flămînd și hîd...// ai uitat că țara nu mai e și-a ta:/ că doar ciocoiul roșu face din ea ce vrea!". Și nu ezită a adresa reproșuri amare Americii, care prin Pactul de la Yalta
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sînt deloc străin. A.R.: îl numiți umor evreiesc? A.O.: E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care rîzi de tine însuți și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow, dar admirația mea se îndreaptă spre ceilalți de care ți-am vorbit. A.R.: Și acum o ultimă întrebare. Se
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
al istoriei țării noastre. Cu prețul sacrificării. De aceea, unii dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape au putut observa că Virgil Ierunca își ascunde, cu pudoare, o profundă tristețe identitară. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată rîzînd degajat. Cu o maximă demnitate el pare a-și fi trăit anii lungi de exil într-o gravă tensiune. ,}ara întristării", ,România, altădată senină", îi era mereu prezentă. Cine e mai bătut de vînturi decît noi, cei de aici, în
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
demult în Europa din perspectiva așezării geografice, or a evoluției istorice și culturale. Adrian Marino a fost un spirit eminamente liberal, chiar dacă nu a făcut niciodată parte din Partidul Național Liberal. Una dintre replicile sale favorite pe care o rostea rîzînd, ori de cîte ori venea vorba despre apartenența sa politică era: ,Eu sînt un liberal care am făcut pușcărie în numele PN}". Și, mai spunea Adrian Marino, un om care a făcut pușcărie în numele Partidului Național }ărănesc nu va putea niciodată
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
cu toții, după o vorbă a lui Cioran, Ťturiști în infernť. Nu se cade să revenim la suprafață cu seninătatea unor judecători care știu să separe, fără dileme, binele de rău." Adică toți greșim, fiecare altfel, dar numai unii pot să rîdă. Și nu întotdeauna rîsul e semn de sănătate. Altfel, opiniuni, păreri. Numai că și aici apare o problemă. Dacă spui doar ce crezi, fără parti pris-uri, ești, care va să zică, independent. Și, ,evident, cînd prea mulți independenți se strîng laolaltă, interesele lor
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
și afabil, în toiul unei încăierări de stradă, în calitate de... curios. Și de-a purta, firește, grija cum să scapi nebătut. De-a tălmăci, precum școlerii urechiști, castigat ridendo mores (care nu mai are, oricum, însemnătatea de-altădată) prin cîștigă cine rîde mai mult. Și o rețetă de-a te simți bine strîmbîndu-te de după gard la o lume strîmbă și scălîmbă. O lume în care poposesc de departe, dintr-un jurnal serios (pe cuvînt!) umbrele neclare a doi filozofi dansînd pe muzica
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
a deveni scriitori. Perseverînd deci, C. Olăreanu scrie versuri, dintre care unele cu lungă bătaie anticipativă, dacă avem în vedere că sînt rodul unei minți de 15 - 16 ani : ,LAPLACE îmi va vedea la fereastră biografia selenară / și-atunci voi rîde de prostia acestei lumi", își caligrafiază (la propriu!) revistele Apollo și Orașe de nikel, ține un jurnal fragmentar în stilul lui Jules Renard. Debutul ca atare se produce tîrziu, în 1971, cu Vedere din balcon, dar vîrful de formă stilistică
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
că ești în stare, chiar dacă n-o iei de la început și sistematic, să înțelegi ce trebuie (de parcă trebuie ceva în poezie...) nu dintr-o strofă, zece, o sută, ci dintr-o tradiție întreagă. Personală și de grup. Incredulii (care-și rîd de aste vorbe...) se pot îndupleca răsfoind, măcar, o carte recentă, Puterea morților asupra celor vii, ,culegerea" apărută la Polirom din poeziile Gabrielei Melinescu. Primul mănunchi, spicuit din Ceremonie de iarnă (1965), separă un ungher în care, deodată cu hîrjoana
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
e lipsit de emoție, kitsch-ul e uman, pitorescul ascunde nefericire, reversul derizoriului este drama. Aceasta ar fi lecția destinului lui nea Gică, acest Buster Keaton al frizeriei de carton care îți încurcă emoțiile de nu mai știi dacă să rîzi, să plîngi și să compătimești, dacă să dai pagina mai departe ignorîndu-ți slăbiciunea sau să rămîi în cuiburile fiecărui vers unde umorul este amar, melancolia sănătoasă, iar delicatețea cinică... Un personaj despre care am scris toate rîndurile de mai sus
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
Șerban Foarță, proustianizând: Catleya, chit că orhideea respectivă îmi e, ca plantă, absolut necunoscută (neignorând semnificația însă a metaforei ,faire catleya"!) șla Blecher ,să facem" - n. Cr.ț 12.Pasărea mea preferată. Andrei Gorzo: Îmi plac struții - mă fac să râd. 13.Prozatorii mei preferați. Proust: Anatole France et Pierre Loti. H-R. Patapievici: Pascal, Flaubert, Voltaire, Jane Austen, Schopenhauer. Andrei Pleșu: Platon și Caragiale. Lucian Mândruță: Ilf și Petrov. 14.Poeții mei preferați. Anca Manolescu: Mateiu Caragiale (Remember și Craii de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]