744 matches
-
scriu aceste rânduri. La întoarcerea de la examenele din februoarie cu trenul, trei ostași ruși mi-au luat cu forța un aparat de radio pe care căpitanu Drăguș m-a rugat să-l iau de la soția sa care se afla în Râmnicul Vîlcea și să i-l predau la Ineu. La refuzul meu de a-l lăsa din brațe, rușii mi-au pus automatul în piept, iar mulțimea din vagon a început să țipe. M-am simțit umilit în fața căpitanului și aș
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Lozincă - pe Berheci - punctul „Podu Morii”. La sfârșitul secolului al XIX-lea se consemnau, în evidențele iazurilor de pește din zonă, două la Burdusaci, 3 la Chiricești, 5 la Colonești, 7 la Deleni, 3 la Stănișești, iar la Bărboasa un râmnic 1 de pește (este sigur că existau mai multe, ca cele aparținând lui Lehănceanu, Ciuche Crețu). Existau mai multe metode de pescuit: cu mâna, cu măciuca, cu ostia, cu prostovolul 3, cu undița sau cu minciogul, iar pentru pescuitul pasiv
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un impact foarte mare în rândul populației 158. În buna practică a epocii, memoriile și scrisorile de susținere din teritoriu pentru cel care era șeful statului nu lipseau nici acum. De această dată domnitorul primea o petiție din partea locuitorilor din Râmnicul Sărat din care nu lipseau apsotrofările la adresa deputaților pentru ceea ce semnatarii considerau a fi încălcări ale legilor țării tocmai de către cei care fuseseră desemnați să contribuie la procesul legislativ al țării "dezaprobând hotărârea anarahică a Camerei Deputaților, prin care sunt
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Maica Domnului povestirile din evangheliile sau apocalipsele apocrife. Aceste surse scrise se întrepătrund cu poveștile orale, unele dintre ele reprezentând adaptări ale unor subiecte precreștine. În secolul al XIX-lea Minunile Maicii Domnului din Mântuirea păcătoșilor au fost tipărite la Râmnic (1820), dar într-o altă traducere decât cele vechi. După această versiune sau după altele, au urmat numeroase alte ediții, știut fiind că încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea are loc o „preluare de către edițiile tipărite a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
și piscicultura s-au practicat în toate epocile istorice, în tot spațiul carpato - danubiano -pontic, fiind atestate de dovezi arheologice, documentare, lexicale. Unii istorici consideră că pescuitul se practică încă de pe timpul conlocuirii românilor cu slavii, termenii de „iaz” și „râmnic” fiind de origine slavă . În zona Șipote, construcția iazurilor și pescuitul au constituit preocupări foarte vechi ale locuitorilor, probabil cu mult timp înaintea mențiunilor documentare. Începând din sec. al XV-lea iazurile sunt menționate și în documentele de danie și
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
securiștii au făcut probabil vreo analiză și și-au zis: "ce ținem, mă, țăranca asta amărâtă și bătrână aici?" Și i-au dat drumul din domiciliu forțat. Ei, bunica avea grijă de un copil și a avut necazuri și la Râmnic, pentru că era la unul care lucra la un darac de lână, pe care l-au prins furând. Bunica avea grijă de copilul lui și acesta ne aducea și nouă lână de lucrau surorile mele pulovere și alte cele. C. I.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acolo istoviți de foame și de frig. Am călătorit noaptea și pe la 3-4 dimineața am ajuns în Râmnicu Sărat. Viață de deportat la Râmnicu Sărat C. I.: Așadar 24 de ore au trecut din momentul arestării până ați ajuns la Râmnic. R. R.: Cam așa ceva. Când am ajuns în gară am luat o trăsură, că erau multe pe acolo, ne-am înghesuit cu toții și ne-am dus pe strada Infanteriei nr. 6, că știam adresa rudei mamei. Lucica asta avea vreo
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
primea la vorbă. Nu se punea problema angajării pentru că nu te primea nicăieri. Și surorile mele au încercat și numai asta de la Brașov a reușit să se angajeze temporar ca bucătăreasă sau ca ajutor de bucătar la un ștrand în Râmnic. Soțul mătușii era șef de șantier și a băgat-o acolo. Mai venea cu câte un pic de mâncare care rămânea de la bucătărie și a fost puțin mai bine pentru noi în acea perioadă cât a lucrat acolo, 4-5 luni
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ați dus la școală, colegii nu v-au poreclit "bestie moșierească"? R. R.: Nu mai țin minte asta. Probabil! Erau niște vecini care cunoșteau situația noastră dar ne știau de "refugiați" nu de deportați politic. Așa ne ziceau oamenii din Râmnic: refugiați. C. I.: Bănuiesc că acest termen de "refugiat" și nu de deportat politic era folosit chiar de către securiști ca să nu atragă atenția asupra situației politice. R. R.: Eram asimilați cu refugiații din Basarabia, că doar au venit atâția. C.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cred că aș putea să mă descurc dacă aș fi printre ei. Vorbeam binișor rusește atunci. În fine, colonelul n-a vrut să-mi spună că a fost bătut de soldat. Pe urmă am aflat că soldatul fusese mutat de la Râmnic la Constanța și, în noaptea dinaintea plecării lui, a venit și l-a snopit pe colonel, care probabil dăduse ordinul de mutare. Am altă întâmplare mai dureroasă, dar eu știu... C. I.: Dar, vă rog, povestiți-o! R. R.: Era
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era sectoristul din zonă. Milițianul venise îmbrăcat într-o pufoaică cu epoleți, dar fără însemnele gradelor. Eu i-am spus căpitanului și cred că milițianul acela a fost dat afară din miliție că după o vreme l-am văzut prin Râmnic îmbrăcat civil. Involuntar am făcut și un rău acelui om. Eu am căutat doar să le explic căpitanului și neveste-sii că în România nu este rebeliune ca în Ungaria. Dar lor le tremura inima că v-a răbufni și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
n-a mai trimis nici un leu după aceea, nu ne-a mai ajutat deloc. N-a fost o așa mare tragedie, dar cred că atunci m-am hotărât să plec și eu din domiciliul obligatoriu. Însă înainte de a pleca din Râmnic, am venit și eu odată în sat la Lupești, cu Costel, care venise la bunica lui, și am tras la sora mea cea mai mare. Dima fusese eliberat recent din pușcăria unde a stat 7 ani. Eu aveam un palton
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a trăit după ce a venit din deportare? R. R.: Mama a locuit în casa veche iar noi, copiii, i-am trimis constant bani. Îi trimiteam și noi cât puteam, dar a dus-o mai bine acolo la țară decât la Râmnic. După o vreme au luat-o la Brașov surorile mele. A stat vreo zece ani pe la Brașov, era ținută ca un copil, se îngrășase. Dar la un moment dat a zis că nu mai poate sta la Brașov și m-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la nimeni, că-ți tăiai singur creanga de sub picioare. C.I.: Vă era frică de informatori, de turnători? R. R.: Sigur că da! Mi-era frică de informatori cu atât mai mult cu cât era pâinea mea în joc. Plecasem din Râmnic din foamete și trebuia să am lacăt la gură, nu vorbeam nimic altceva decât ceea ce eram întrebat. Eram trecut deja prin experiența comunismului și eram stresat de nici nu vă imaginați. Și nu puteam să vorbesc. C. I.: Dar pe
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de către mitropolitul Varlaam, s-au Înființat acum câteva tipografii noi: la Buzău În 1691, la Snagov după 1694, la Râmnicu Vâlcea În 1705, la Târgoviște În 1708, toate prin intermediul lui Antim Ivireanul, care a fost numit În 1705 episcop la Râmnic, iar În 1708 mitropolit. S-au tipărit diferite cărți: de slujbă, de teologie, de Învățătură, de combatere a catolicismului și a calvinismului, toate În limbile română, greacă, slavonă și chiar arabă. În tipografia de la București, pusă din 1691 sub conducerea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
Liturghier greco-arab, În 1701, prima carte imprimată cu litere arabe, la rugămintea patriarhului Atanasie Dabas al Antiohiei. Reîntors la București, Antim Ivireanul imprimă acolo noi cărți În românește și grecește, precum și un Ceaslov greco-arab (1702). După ce a ajuns episcop la Râmnic, Antim Ivireanul a Început cu consimțământul domnitorului, șirul unor tipărituri românești. Astfel, În 1706, s-au tipărit Liturghierul și Molitvelnicul, primele ediții românești ale acestor cărți În Muntenia. În același timp, Constantin Brâncoveanu i-a sprijinit pe cărturarii greci stabiliți
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
apărut în 1970. Colaborează, în afară de revistele de teologie, la „Tribuna”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. Pe lângă studiile de teologie, P. publică și lucrări dedicate unor figuri care aparțin deopotrivă lumii bisericești și istoriei literaturii, cum ar fi Neagoe Basarab, Chesarie de Râmnic, Leon Asachi, Gheorghe Șincai, Andrei Șaguna, Miron Cristea. Bunăoară, studiul Lazăr Leon Asachi în cultura românească (1985) este compus dintr-un amplu portret biografic, urmat de editarea unor texte, predici, cuvântări și pastorale. Fundamentală este editarea lucrării Loghica, „scrisă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
în Transilvania, în suita episcopului Filaret. Cunoaște locul străbunilor de la Jina Sibiului, episcopi ortodocși ardeleni și cărturari iluminiști, printre care Ioan Piuariu-Molnar. Ajunge în Banat ca dascăl sau trăiește retras la mănăstirea Lipova. Întors peste munți în 1795, slujește la Râmnic pe lângă episcopii greci Dositei Filitis și Nectarie Moraitul, dar se va devota mai mult lui Constantie, episcop de Buzău, care îl va face protosinghel în 1802. Atras de preocupările cărturărești, nu ezită, la o vârstă matură, să devină elevul Academiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
cu modificări și adaosuri Istoria politică și geografică a Țării Românești a lui Mihai Cantacuzino. N. R. oferă unele știri în plus despre Cantacuzini, dar pe parcurs îl vor interesa mai mult soarta beizadelelor domnitorului Alexandru Ipsilanti sau tipărirea mineielor de la Râmnic, de care fusese legat, decât refugiul vistiernicului Mihai Cantacuzino în Rusia. De la 1774, anul când se oprește cronica lui Mihai Cantacuzino, până la 1834 cronologia domnilor este cu totul lacunară, deși se strecoară și informații inedite, ca tentativa lui Nicolae Mavrogheni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
românești vechi ne lămurește: cartea avea un circuit extrem de redus în spațiul românesc; pentru anul 1705, când și-a încheiat Cantemir alegoria, sinteza lui Ioan Bianu și Nerva Hodoș înregistrează numai trei tipărituri, și toate religioase: un Antologhion tipărit la Râmnic, Slujba sfântului Visarion, apărută în limba greacă la București și Tomul Bucuriei, tot în grecește, ieșit la Râmnic, care cuprinde scrisorile patriarhului Constantinopolului Fotie 10. Volumul al IV-lea al monumentalei lucrări recuperează o tipăritură importantă: o Evanghelie tipărită de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a încheiat Cantemir alegoria, sinteza lui Ioan Bianu și Nerva Hodoș înregistrează numai trei tipărituri, și toate religioase: un Antologhion tipărit la Râmnic, Slujba sfântului Visarion, apărută în limba greacă la București și Tomul Bucuriei, tot în grecește, ieșit la Râmnic, care cuprinde scrisorile patriarhului Constantinopolului Fotie 10. Volumul al IV-lea al monumentalei lucrări recuperează o tipăritură importantă: o Evanghelie tipărită de Antim Ivireanul, la Râmnic 11. Dacă Divanul a avut o soartă fericită, ieșind de sub teascurile tipografiei domnești din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
apărută în limba greacă la București și Tomul Bucuriei, tot în grecește, ieșit la Râmnic, care cuprinde scrisorile patriarhului Constantinopolului Fotie 10. Volumul al IV-lea al monumentalei lucrări recuperează o tipăritură importantă: o Evanghelie tipărită de Antim Ivireanul, la Râmnic 11. Dacă Divanul a avut o soartă fericită, ieșind de sub teascurile tipografiei domnești din Iași imediat ce a fost încheiat (fiind o scriere gândită spre a fi publicată imediat), îi era limpede lui Cantemir că Istoria ieroglifică nu are cum să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
30 de bani, când exemplarele din Cazanie se vindeau cu prețul mediu de 18-20 florini." (p. 117). Aceste prețuri frustrante au existat până tâziu, de vreme ce, la 1741, un Minei era cumpărat în schimbul unui loc de livadă dintr-un sat de lângă Râmnic. Vezi N. Cartojan, Alexandria în literatura românească, București, 1910, p. 79, cf. Alexandru Duțu, Coordonate ale culturii românești în secolul XVIII, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 26. 11 Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultura românească, Editura Minerva, București, 1984
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
note și anexă de Andrei Cornea, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 376. 4 Idem, p. 303. 5 Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVII-lea (1688-1821), Vol. I, Epoca lui Dimitrie Cantemir. Epoca lui Chesarie de Râmnic, ediție îngrijită de Barbu Theodorescu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, p. 287. 6 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., pp. 515-516. 7 Michael Bright, Beasts of the Field. The Revealing Natural History of Animals in the Bible, Robson Books
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
30 de bani, când exemplarele din Cazanie se vindeau cu prețul mediu de 18-20 florini." (p. 117). Aceste prețuri frustrante au existat până tâziu, de vreme ce, la 1741, un Minei era cumpărat în schimbul unui loc de livadă dintr-un sat de lângă Râmnic. Vezi N. Cartojan, Alexandria în literatura românească, București, 1910, p. 79, cf. Alexandru Duțu, Coordonate ale culturii românești în secolul XVIII, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 26. 79 Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultura românească, Editura Minerva, București, 1984
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]