187,522 matches
-
la Editura Polirom, albumul de pictură Uși celebre, uși umile de Val Gheorghiu. Prefața este semnată de Alexandru Zub. O prezentăm în avanpremieră, însoțită de cîteva din imaginile albumului. Autorul acestui album tematic, Val Gheorghiu, a dorit să aibă câteva rânduri de la mine în chip de prefață. Îmi făcea astfel o nespusă bucurie, însă rar mi-a fost dat să resimt un asemenea disconfort la luarea deciziei, întrucât autorul (scriitor și publicist totodată) era esențialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Aceste rînduri ale lui Albert Camus, din 1957, figurează ca moto al cărții lui Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române (1944-1989). Curios ca ele să fie expropriate de către unul din cei mai cunoscuți și zeloși reprezentanți ai regimului totalitar din România, în sfera
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
Mărturisesc că mi-a sunat bine orchestra dirijată, energic, de Adrian Morar, m-a impresionat realmente vocea dumnezeiască a tenorului Marius Brenciu, un artist al sunetului, un artist tînăr, cu o frumoasă afirmare internațională, cu o sensibilitate care aduce, la rîndul ei, o vibrație specială, un flux de emoție puternic în spectacol. Mă opresc aici și las locul specialiștilor.
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
cititor de texte. Ne cerem iertare cititorilor pe care i-am șocat prin schimbarea produsă. Sperăm să se deprindă cu ea și să ne înțeleagă. O ameliorăm noi înșine pe măsură ce constatăm ce nu e bine. Intrăm în orice caz în rîndul lumii.
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
ale vieții. Un om cu variata experiență politică a dlui Iliescu a crezut că în Piața Universității îl huleau legionarii. Dl. Cornel Vadim Tudor crezuse că dnii Ilie Neacșu, Sever Meșca și un număr încă nedefinit de parlamentari momentan în rândurile partidului său sunt inși integri, cu nepătat trecut politic, devotați lui până la sacrificiul vieții. Pe când fusese numai discipolul lui Eugen Barbu trăise, totuși, împrejurarea în care poetul și prozatorul Ben Corlaciu, deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
mai ieri că fruntașii peremiști sunt niște irecuperabili extremiști, ponegritori fără decență ai președintelui republicii și ai primului său ministru, adversari viscerali ai Reformei, îndârjiți, obstinați, neînduplecați tartori de moțiuni simple, dușmani de moarte ai U.D.M.R.-ului. În atâtea rânduri mânjiseră ei figura de imperator a dlui Năstase, de retor elin a dlui Iliescu, încât ai fi presupus că cei etern injuriați nu vor ierta niciodată. Că, oricum, ei știau cu cine au de-a face. În realitate, și aici
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
Odobeștilor și crestele Himalayei. Ca să nu mai vorbim de noianul de procese ce-i răpesc din puținul timp de meditație pe teme istorice, din lecturi esențiale, de la părinteștile sale obligații pedagogice. A nu-l înțelege înseamnă a ne înșela la rândul nostru. Haidem (ador sintagma asta, milionară la toți crainicii/ crainicele televiziunii!), să ne autoscopăm: nu am greșit noi grav, închipuindu-ne că partidul condus de dl. Năstase îi feșteleau vitrina (NATO, U.E. , și nu numai...) anumite prezențe imuabile, de altfel
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
la Praga - mai 1999), completează perspectiva estetică din paginile anterioare, cu o serie de însemnări și reflecții care trădează talentul de prozator al autorului. În clipa de față, cînd în Basarabia situația politică este din ce în ce mai instabilă, nu putem citi aceste rînduri, fără înfiorare: "...Încerc să-mi prelungesc încă un pic senzația de apartenență la o lume mai bună, din care nu știu dacă vom ajunge să facem parte altfel decît individual, după mintea și norocul fiecăruia, dar nu reușesc să-mi
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
și până la realizarea muzicală propriu-zisă, realizare datorată soliștilor, ansamblurilor primei scene lirice a țării, recentă montare a operei lui Bizeț, Pescuitorii de perle, se constituie într-o reușită. Este o reușită importantă din care as retrage anume credite; în primul rând creditul acordat celor care au decis că spectacolul să nu se cânte în limba originală în care și-a gândit compozitorul sonoritățile, sonorități împlinite la nivelul relației determinate, stabilite dintre verbul francez și muzica. Declamația intonata în limba în care
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
dintre verbul francez și muzica. Declamația intonata în limba în care autorul și-a imaginat opera tine și aceasta de actul creației; originalul nu poate fi violat. Este condiția respectului operei, a respectului datorat publicului meloman și nu în ultimul rând condiției de muzician performer al primei scene lirice a țarii. Nu este vorba de snobism... ci de un anume profesionalism ce trebuie să condiționeze întreaga concepție a unui spectacol. Folosirea unei limbi sau a alteia nu se constituie într-o
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale ale muzicii lui Bizeț; a conferit complementului scenic al muzicii tocmai ceea ce acesteia îi aparține, a înțeles faptul că ai noștri vocaliști sunt în primul rând cântăreți; nu a intenționat a-i transforma în actori. Din păcate. A intuit că efortul ar fi fost covârșitor? Nu a manifestat această ambiție. A construit pornind tocmai de la aceste date imaginând o altfel de mișcare scenica orientată de mișcarea
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
aceștia". Societatea are deci o structură coerentă și bine ierarhizată, în care fiecare este "mandatat" cu o responsabilitate pentru care "va da seamă". Iată în scurte fraze rezumată partea "teoretică" a Învățăturilor... Sfaturile practice vor urmări și ele în primul rând păstrarea bunăvoinței divine pentru o strânsă colaborare în treburile domniei - cel mai important, care se află chiar în primele rînduri ale cărții sună așa: "iubitul mieu fiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
va da seamă". Iată în scurte fraze rezumată partea "teoretică" a Învățăturilor... Sfaturile practice vor urmări și ele în primul rând păstrarea bunăvoinței divine pentru o strânsă colaborare în treburile domniei - cel mai important, care se află chiar în primele rînduri ale cărții sună așa: "iubitul mieu fiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeul cel mare și bun și milostiv și ziditoriul nostru cel înțelept, și zioa și noapte și în tot ceasul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
domnului, în judecăți, diplomație, războaie etc. este reculegerea rugăciunii (evident, după cum se știe, cartea este impregnată de spirit isihast). Și aici ajungem la una din multele probleme interesante ale Învățăturilor... E vorba oare de un domn cavaler războinic? În primul rînd uciderea de om, indiferent de rasă și religie, este un păcat capital: "că sîngele omului nu iaste ca sîngele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sînge ales și curățit de sfîntul sînge
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
universul medieval era unul teocratic - Dumnezeu este creatorul și omul este creatura. Aceleiași ierarhii valorice i se supune, desigur, și esteticul. El nu poate fi "autonom", ci strict subordonat religiosului. Creația "secundă", este rezultatul ascezei, reculegerii și rugăciunii, fiind la rîndul ei o manifestare a puterii divine. Evident că în această viziune originalitatea nu are ce căuta: "Și această să nu le gîndești că le gîndescu eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi". Orice este produs
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
expresie a individualului și particularului este demonie curată. Se constituie astfel o ierarhie a textelor: Cartea Cărților este Biblia, cea inspirată direct de Duhul Sfînt, urmează apoi scrierile Sfinților Părinți ai bisericii care, desigur, se referă și ele în primul rînd la Biblie, iar abia apoi "capetele noastre" care, îndrumate de aceștia, pot să comenteze, pentru îndreptare și învățătură, textele superioare lor prin autoritate, reluîndu-le în nenumărate variante - astfel, orice lectură conduce mereu la textul relevat. Toată cultura Evului mediu nu
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
expresiile tradiționale în beneficiul celor neconvenționale, fie pentru insolitul experienței, fie din rațiuni mult mai practice care țin de șansele nemijlocite ale susținerii și ale promovării, Mirela Dimcea a rămas fără echivoc în spațiul picturii de șevalet. în al doilea rînd, deși este absolventă a Filosofiei, cu tot ce comportă acest lucru, de la modelarea gîndirii și pînă la deprinderile exprimării narative, ea nu a lăsat să transpară în propria-i pictură, nici în termenii cei mai aluzivi, date ale vreunei discursivități
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
deprinderile exprimării narative, ea nu a lăsat să transpară în propria-i pictură, nici în termenii cei mai aluzivi, date ale vreunei discursivități de tip literar sau incifrări tipice pentru cei obișnuiți să manipuleze concepte și abstracțiuni. în al treilea rînd, și poate că aici tînăra artistă stabilește realmente o performanță, deși a fost eleva lui Vasile Grigore, ea nu a preluat absolut nimic din datele evidente ale picturii acestuia, pictură cu o putere de contagiune irezistibilă pentru mulți dintre elevii
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
Ciubotaru le-a impus în pictura noastră de astăzi. Afină spiritual cu cei doi, prin aspirațiile de constructor și prin vocația analitică, Mirela Dimcea se individualizează indiscutabil prin modalitățile de abordare a imaginii. Ceea ce o interesează pe ea în primul rînd nu este arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum se întîmplă la Teodor Moraru, ci traseele exprimării, jocurile de imponderabile pe care limbajul și le asumă pînă în clipa
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
liberté). De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-a făcut simțită prezența și ca un exercițiu de disciplină, pe un fundal epocal de toleranță. Dezordinea dispusă a răspunde aparent în haos a fost confruntată cu un gest de ordine. Numeroasele excluderi din rîndul suprarealiștilor a celor ce ar fi încălcat "ortodoxia mișcării", credem că semnifică, mai mult decît "totalitarismul" vizat de Bernard-Henri Lévy, năzuința către o structură, către o consecvență firească. Năzuință vizibilă, între altele, și în cazul procesului (desigur simbolic și cîtuși
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
și va interzice slugilor să-i vorbească sau să-i arate "lucrurile ceale cu scârbă ale acestei vieți", însă schivnicul Varlaam va pătrunde în curtea lui și-i va vorbi despre deșertăciunea acestei lumi și despre învățătura creștină. În primul rînd remarcăm, desigur, o anume redundanță creată prin dilatarea textului monocord care dezvoltă de la un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul de pretext-cadru. Povestea
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
digresiune pe tema supraviețuirii mitului antropofagiei, independent de legenda populațiilor africane de canibali, secvență ce încheie ultimul capitol al studiului (ciudat mod de a încheia o carte, printr-o digresiune...). Simona Corlan-Ioan recurge la două tipuri de surse: în primul rînd, și acesta este unul din principalele merite ale cărții, la texte originale de secol XIX, savuros-incredibile (convingătoare însă cu nici două secole în urmă) prin modul în care prezintă Africa - jurnale de călătorie, rapoarte ale misionarilor catolici, literatura pe teme
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
care sunt depozitate principalele date ale tuturor viilor și morților: un hangar paralelipipedic foarte înalt și din ce în ce mai adânc. La intrare se află stelajele cu cei vii, prezenți, cu noii născuți, apoi, pe măsură ce se acumulează noi date, dosarele sunt mutate în rândul doi, spre trecut, rândul devine trei și tot așa mai departe. Antropotecă, arhiva întregii omeniri - oricum, o imagine "salvată" de imaginația autorului în ultimul moment înainte de răspândirea computerelor. Azi nu s-ar mai gândi nimeni la asemenea desfășurare birocratică în
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
date ale tuturor viilor și morților: un hangar paralelipipedic foarte înalt și din ce în ce mai adânc. La intrare se află stelajele cu cei vii, prezenți, cu noii născuți, apoi, pe măsură ce se acumulează noi date, dosarele sunt mutate în rândul doi, spre trecut, rândul devine trei și tot așa mai departe. Antropotecă, arhiva întregii omeniri - oricum, o imagine "salvată" de imaginația autorului în ultimul moment înainte de răspândirea computerelor. Azi nu s-ar mai gândi nimeni la asemenea desfășurare birocratică în hârțoage. Funcționarul zilelor noastre
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
aplecare peste periodicele și cărțile Bibliotecii Academiei, unde chiar că sînt ca la ei acasă. Îi deosebește, dar îi și apropie întru emulație, de la voința de a demonstra pînă la culegere de date și analize, prin care se înscriu în rîndul celor ce îmbogățesc o operă. Nu e vorba de a elogia, ci de a li se recunoaște un drept și, mai ales, de a fi o provocare pentru doritele generații de editori. Al. George realizează adevărate fișe de dicționar, cu
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]