14,215 matches
-
sînt delicioase: "Mătușa mea, care onora toate înmormîntările cunoscuților, era incapabilă să rostească cuvîntul inevitabil în asemenea împrejurări, condoleanțe. Spunea întotdeauna condoloanțe". Acesta e numai debutul unei secvențe în care Tia Șerbănescu dezvoltă tot ce ține de rîsul negru, de rîsul legat de zonele tabu, între care și moartea. Este singurul mod în care moartea poate fi îmblînzită, pare să spună diarista. Viața ca o corectură (variațiune la Viața ca o pradă) pare un episod din biografia lui Victor Petrini din
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
îmbrăcăminte la mare modă, pe care oamenii pricopsiți o arborează în zilele de sărbătoare), se apropie legănând pruncul din brațe în ritmul muzicii. De-acum strada e plină. Împopoțonate și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă, își ascund fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri. Una se ține mai deoparte. Celelalte o invită să cânte. Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
e niciodată prea grea - deschideți-mi cartea vorbiți-mi eu am să vă răspund în alfabetul meu de grăunțe presărate în pădurea cea mare pentru copiii rătăciți un gest o fluturare de mână ar fi de ajuns cineva a zăvorât râsul sub șapte lacăte în spațiul dintre privirile noastre nu mai încape nimic fără memorie n-am să-mi amintesc funia spune spânzuratul am să port în nări mirosul florii de măr n-am să-mi amintesc gustul sării spune înecatul
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
Sorin Gârjan ...(mi-am pierdut capul... zilele... puținul avut!) lipsit sînt - iată! - de turma chiotelor/ de rîsul lor fugit de acasă ca un cîine care preferă lanțului asprimea unei ierni trăite în cimitirul gunoaielor/ care a știut să aleagă între golgota indiferenței și golgota gamelei cu lături prețioase și sigure! (patruzeci de ani au trebuit ca să treacă
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
Teatrul unde a strălucit și unde a fost adorată. Invitația asta i s-a părut formidabilă și o emoționa. Ca și revenirea. Și iarăși podul de piatră s-a dărîmat, a venit apa și l-a luat. A luat și rîsul formidabil al Vasilicăi Tastaman, un rîs năvalnic și cotropitor, care îi antrena toată ființa, cu toate împlinirile și neîmplinirile, cu toate iubirile, tăcerile, cu toate aplauzele din lume. Valul acesta nu s-a mulțumit cu atît. De ziua Poetului, a
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
a fost adorată. Invitația asta i s-a părut formidabilă și o emoționa. Ca și revenirea. Și iarăși podul de piatră s-a dărîmat, a venit apa și l-a luat. A luat și rîsul formidabil al Vasilicăi Tastaman, un rîs năvalnic și cotropitor, care îi antrena toată ființa, cu toate împlinirile și neîmplinirile, cu toate iubirile, tăcerile, cu toate aplauzele din lume. Valul acesta nu s-a mulțumit cu atît. De ziua Poetului, a luat o poetă. De acum înainte
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
să concepi imposibilul unei profunde tragedii. Refuz încă să cred că Mariana Marin a murit. Madi Marin a murit - între subiect și predicat există un teribil dezacord - o discordanță existențială. Madi era toată numai viață, vitalitate de luptător, entuziasm, fervoare, rîs. Rîsul ei mereu prezent, o replică spontană pentru care o invidiam - chiar dacă bănuiam că ascunde mari spații de tristețe și de singurătate. Iarna trecută mi-a povestit - rîzînd, rîzînd - că în noaptea Sfîntului Nicolae și-a așezat pantofii la geam
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
concepi imposibilul unei profunde tragedii. Refuz încă să cred că Mariana Marin a murit. Madi Marin a murit - între subiect și predicat există un teribil dezacord - o discordanță existențială. Madi era toată numai viață, vitalitate de luptător, entuziasm, fervoare, rîs. Rîsul ei mereu prezent, o replică spontană pentru care o invidiam - chiar dacă bănuiam că ascunde mari spații de tristețe și de singurătate. Iarna trecută mi-a povestit - rîzînd, rîzînd - că în noaptea Sfîntului Nicolae și-a așezat pantofii la geam și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în lagărul celor îndrăgostiți de evul mediu până la nebunia dorinței de contemporanizare a lui prin fascism. Unui spirit dialectic îi este interzis să ia în râs chiar cea mai uluitoare și mai neînțeleasă dintre invenții"... ( În același an, 1935, la dubiosul Congres pentru apărarea culturii, ținut la Paris sub control ideologic sovietic, "ironia" la adresa suprarealismului devenea chiar interdicție de a exprima orice opinie critică la adresa politicii
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în lagărul celor îndrăgostiți de evul mediu până la nebunia dorinței de contemporanizare a lui prin fascism. Unui spirit dialectic îi este interzis să ia în râs chiar cea mai uluitoare și mai neînțeleasă dintre invenții"... ( În același an, 1935, la dubiosul Congres pentru apărarea culturii, ținut la Paris sub control ideologic sovietic, "ironia" la adresa suprarealismului devenea chiar interdicție de a exprima orice opinie critică la adresa politicii
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
sonatele pentru pian și vioară, Sonata Kreuzer, Sonata Primăverii, și din alte piese camerale, mai ales faimoasele quartete. M-a izbit îndeosebi finalul quartetului op. 130: plin de veselie, o veselie care nu seamănă cu cea obișnuită a oamenilor, un râs aprig, sacadat, care se împletește cu zâmbetul tandru înflorit din atâtea suferințe învinse. Mirel era în elementul lui, privirile galeșe ale Oritei, din care picurau stropi de admirație lichefiată, îl stimulau. Se înfierbânta tot mai mult la propriile evocări. De la
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
adus aminte o expresie pe care uneori Lovinescu o folosea în ceea ce mă privea. Deodată spuse cu seriozitate: - Aici te-ai născut... La Cisnădie, urmă rostind cu o voioșie tandră. Aici, mai repetă odată. Aici la Cisnădie. Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă să pășești în posibile alunecări ale vieții. Rostind aceste cuvinte mi
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de o sinceritate neîndoielnică. - Dar, Maestre
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria magice semne că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un singur supliciu Atentă la amănunt, la grimasa, vechea ta meserie ochiul ce plânge sau râde, nu ești prea sigură are tăișul de-otel Și în jur da navală închipuirea cu tineri canini și
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
omule, zise baba femeia de vârstă înaintată posomorâtă. Nu ți-i oarecum să vorbești așa, de față cu o bătrână ca mine? - D-apoi cum să mai vorbesc și eu, mătușă stimată doamnă, când vezi cum ș-a făcut Dumnezeu râs de a ironizat Dumnezeu muncușoara mea. Da’, la sărăciea în care mă găsesc, pule organe genitale masculine-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, ș-apoi mai zi și dumneata dacă ai ce... Când se uită baba femeia trecută de
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
ziceam), creierul îmi funcționa la parametri aproape normali. Cu ajutorul lui, am formulat problema (“Băi, io nu mai pot să mă ridic!”) și am verbalizat-o, alegîndu-l ca adresant pe amicul colegei mele. Care, după ce s-a adunat de pe jos de rîs, m-a luat în brațe și m-a transportat pînă la pat, unde m-a descărcat cu grijă. Ce a urmat mi-e și frică să-mi amintesc, fiindcă a fost îngrozitor și a durat vreo șase ore. Șase ore
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
Nu știu alții cum sunt, dar eu mă vait. Cum mă doare ceva, cum încep să mă aolesc. Nu e foarte frumos din partea mea, știu, dar ăsta e adevărul și de-asta am și ales să mă fac singură de râs, mărturisindu-vi-l. Deseori, printre văicăreli, mă distrez împreună cu Nic, imaginându-mi cam ce fel de băbuță o să fiu. Conversațiile mele cu copiii cred că vor arăta așa: - Alo. Bună, mamă, ce faci? - Bine, mămică, uite bine, p-aici prin
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]
-
converși, iar pantofii ăia sigur i-a dat între timp la gunoi, că nu mai sînt în tendințe. Cu tendințele astea e o mare jmekerie, pe cuvînt, și dacă nu ești foarte atent la ele, riști să te faci de rîs. Am pățit-o eu, chiar cu Bucurenci, acum vreo juma’ de an. Am intrat la el în birou, l-am anunțat că am venit să salut un metrosexual, iar el mi-a replicat: “Nu mai sînt metrosexual!”. Vă dați seama
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
îngrozitor să i-o numești, în loc de Pufu, Pufi. Eu așa am făcut și i-am provocat o criză de nervi. Nu m-a atins în nici un fel, fiindcă aveam și eu, fix în momentul ăla, propria mea criză: una de rîs. Cum dracu’ să nu te tăvălești pe jos de rîs, cînd, la munte fiind (da, da, tot atunci, cu ouăle!), îl vezi pe Bucurenci coborînd de la el din Smart ditamai cușca, în care se află o șinșilă, pe care o
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
am făcut și i-am provocat o criză de nervi. Nu m-a atins în nici un fel, fiindcă aveam și eu, fix în momentul ăla, propria mea criză: una de rîs. Cum dracu’ să nu te tăvălești pe jos de rîs, cînd, la munte fiind (da, da, tot atunci, cu ouăle!), îl vezi pe Bucurenci coborînd de la el din Smart ditamai cușca, în care se află o șinșilă, pe care o cheamă Pufu? Deci poate n-ați înțeles bine: pe Pufi
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
uneori, și când m-apucă din senin să mă dau cu capul de pereți sau când îmi văd un ochi că-mi zvâcnește singur, ore în șir. Râd și refuz să-mi iau pastilele. Sunt băsiste. Gâdea: Da’ știi că râsul tău, râsul nostru de demenți s-ar putea să-l coste. O să-l bage la răcoare. Dintr-o clipă în alta, vor face anunțul. Badea: Ce ne facem? Ce-o să mai lingem? Doamne, cât o să-mi lipsească! Îl mai luam
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
când m-apucă din senin să mă dau cu capul de pereți sau când îmi văd un ochi că-mi zvâcnește singur, ore în șir. Râd și refuz să-mi iau pastilele. Sunt băsiste. Gâdea: Da’ știi că râsul tău, râsul nostru de demenți s-ar putea să-l coste. O să-l bage la răcoare. Dintr-o clipă în alta, vor face anunțul. Badea: Ce ne facem? Ce-o să mai lingem? Doamne, cât o să-mi lipsească! Îl mai luam p-ăsta
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
ca să pot să-l iubesc la orice oră m-apucă. Cel mai rău e în week-end, în serile în care n-am emisiune și nu apuc să-mi iau doza. Badea: Oare ce-o să ne facem fără el? Gâdea: Vremea râsului a trecut. Badea: Nebunia acestor zile e și războiul nostru. Sau războiul e nebunie, nu mi-e prea clar, da’ pastile tot nu iau. Sunt băsiste. Gâdea: Vom continua să ne batem joc de jurnalism. Badea: Și să îl respectăm
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
ani, municipalitatea încă se mai tăvălește pe jos că trebuie să investească în adăposturi? În 20 de ani nu ați reușit să-i faceți nici măcar să nu se mai împuieze???? Nici măcar asta??? Cred că Ceaușescu se tăvălește pe jos de râs, la el în mormânt. La mine la bloc, lucrurile arată așa. E o ditamai haita, sunt mai mult de 20. Noaptea trag niște concerte de lătrături de ți se face frică să stai în casă, darămite să ieși pe stradă
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
de radio ca multe altele în provincie. Adică între Țăndărei și Fundulea, cât i-am ascultat eu, chiar s-ar putea să meargă. Poate chiar de aia se tăvălesc pe carosabil locuitorii din Ograda pe la opt și ceva dimineața. De râs, iară nu de la alcoolul care se servește la non-stopul de peste drum de primărie. Ei, și cum ascultam eu matinalul cu pricina, evitând alți ascultători fideli care mi se aruncau sub cauciucurile de iarnă în încercarea de a lipi niște abțibilduri
Ce prostioare a mai făcut Buzdugănel al nostru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21283_a_22608]