3,492 matches
-
vergină pe malul piscinei secrete cu lotuși...” Noimann zăcuse Într-un havuz, Înconjurat de tăvi și pahare. Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și totuși” ... gândurile lui Noimann se Învălmășeau. Scenele din havuz se amestecau cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poate dezvolta o emisie energetică care dacă poartă cu ea o intenție „nu tocmai curată”, poate produce grave alterări ale integrității corporale atât la emițător cât și la ființa umană vizată. DISPOZITIVELE ORGONICE Dispozitivele orgonice sunt structuri solide alcătuite din rășină organică și cristale de cuarț amestecate cu pilitură anorganică realizată din diferite metale, turnate în diferite forme. Aceste dispozitive sunt considerate structuri de captează și alchimizează continuu energiile negative în energii pozitive. Rășina din orgonit se contractă în timpul procesului de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Dispozitivele orgonice sunt structuri solide alcătuite din rășină organică și cristale de cuarț amestecate cu pilitură anorganică realizată din diferite metale, turnate în diferite forme. Aceste dispozitive sunt considerate structuri de captează și alchimizează continuu energiile negative în energii pozitive. Rășina din orgonit se contractă în timpul procesului de uscare, strângând în permanență cristalele și pilitura de metal din interior care creează un efect piezoelectric în interiorul cristalelor (capetele lor se polarizeaza electric). În ciuda celor afirmate de către mediile de cercetare din S.U
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Încet, spre crestele munților. Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând printre trunchiurile brazilor pănă când liniștea se Înstăpâni asupra pădurii. Ascultă vuietul abia auzit al celor mai drepți arbori ai pământului. Respiră aerul curat, mirosind a rășină și a pământ reavăn. Era, pentru prima oară după foarte mult timp, singur. Asta Îi amintea de copilărie, când hălăduia prin codrii de pe valea Trotușului. Dar nici atunci nu era singur, căci părintele său, voievodul Bogdan, nu Îngăduia. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de repulsie. Da, este mâna ei, însă numai acum și numai pentru o clipă. Amrita știe că nu e trupul ei. Mâna, acest obiect asemănător unui crab, întinzându-se alene după o cutiuță și o cheie, apoi după pastilele din rășină neagră lipicioasă, e a ei doar pe moment, așa cum i-ar aparține un șal sau o bijuterie. O smucitură. S-au oprit. De-afară se aud voci. Amrita se înveselește. La nouăsprezece ani, aceasta va fi ultima ei călătorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bijuterie. O smucitură. S-au oprit. De-afară se aud voci. Amrita se înveselește. La nouăsprezece ani, aceasta va fi ultima ei călătorie și fiecare amânare este motiv de sărbătoare. Înghite încă o pastilă de opiu, simțind gustul amar al rășinii pe limbă. Ca în fiecare an, vântul a bătut constant dinspre sud-vest, purtându-și încărcătura de aer cleios peste câmpie, pentru a o izbi apoi de primul versant. Timp de zile întregi, săptămâni, aerul s-a înălțat ca fumul, răcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rușine pentru familie și, cum stăpânul casei prefera să-i ignore ciudățeniile, era lăsată în grija șefului funcționarilor. La început, Moti Lal se folosise de vorbe, pentru a o aduce pe calea cea bună. Apoi, când descoperise o bucată de rășină neagră în cutia ei de bijuterii, o scosese în curte și o bătuse cu un baston cioplit, pe care-l foloseau de obicei să alunge maimuțele. O închisese în camera ei timp de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi putut slaba-i minte umană, ce-și înțelegea atât de puțin propria alcătuire, să se îndoiască de agerimea cu care minusculul creier electronic al bolidului îl conducea, menținându-l deasupra pernelor de aer, de-a lungul super-autorutei din rășini aliate cu titan? De ce a fost nevoie să plece din Mobile, să abandoneze viața de până atunci, să se certe cu Barbara? Viteza vertiginoasă a existenței... Homer rămase cu gura căscată. Abia atunci realiză el că mașina lui zboară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Ca niște gânduri lungi și adormite Pe când în suflet rănile mai dor Se scurg clipele ca ploile de ieri Cuprinse-n iureșul ce stă să vină în ropote de ape sau cu pași stingheri Și ochii plini cu lacrimi de rășină Iar glasuri goale vântul mi le poartă Ca un ecou venind din două strune Și-apune ispitit în taina spartă Și în priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de departe Glasuri goale, mai goale decât stele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei ciuperci... Acum, deși multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mlădițe, sub un adăpost pe care-l construiseră Împreună la marginea pădurii; cum stăteau acolo, puteau să vadă panta din față, mlaștina cu cedri și dealurile albastre din zare. — Piticot, dacă nu-i destul de comod putem să mai punem niște rășină de pe copacu’ Ăla. În seara asta ne mulțumim cu ce avem, o să fim prea obosiți. Da’ mîine putem să-l facem bine de tot. — E minunat, Nickie. Întinde-te și relaxează-te, ca să simți ce bine e. — E super să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
haina peste soră-sa și se lipi cu spatele de ea ca să aibă mai multă pătură. Pipăi prin jur după pușcă și și-o băgĂ la loc sub picior. Era rece, aerul era tare și mirosul de buciniș tăiat și rășină era peste tot. Nu-și dăduse seama cît de obosit era pînĂ ce nu s-a trezit din cauza frigului. Acum se simțea din nou bine și, simțind căldura corpului soră-sii, lipită de spatele său, se gîndi: „Trebuie să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sub suprafața tulbure. Apa îmi mângâia mușchii brațelor, îmi apăsa burta, îmi contura cu bucăți de gheață șira spinării. Stăteam ghemuită acolo sub cortina de mâl și poate acolo aș fi rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea numai râulețe, pe malul celălalt, unde îmi aruncasem îmbrăcămintea. M-am uscat, cu brațele depărtate în soarele verde-albastru-galben-transparent-sonor al dimineții. Trilurile păsărilor conturau cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se împarte între rugăciune, meditație și muncă. Observ că au porțiuni mari cu viță de vie. Sunt apoi multe plante din care fabrică licori și le folosesc și pentru săpunuri și ceaiuri. Insula emană un puternic miros de pin și rășină, ceea ce face ca aerul să pară îmbălsămat cu aceste mirosuri plăcute. De la debarcaderul unde aștept vaporașul să mă ducă înapoi la Cannes pentru a-mi relua pelerinajul, privesc atât insula vecină, Margareta, cât și nenumăratele bărci și iahturi, în jurul cărora
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
noaptea respiră-ntre frunze...grele de rugina caldă a Toamnei” sau „Pe Ostrov, pe Ostrov alaiul de nuntă / cu luna ce trece nebună șinfrântă/ (unde damnații trec spre seară)/ într-o lotrie bună, o sanie nouă/ Și doi cai de rășină să ne poarte sub rouă/ Să ne poarte sub ierburi, sub atâta surpare/ Pe lucii întinderi, pe ghețuri ușoare”. Mirajul cuvântului dărâmă solidul, lichefiază, corodează, surpă, luminează smârcurile indescifrabile, devenim iluzorii în perspectiva curgerii. Ne învăluiesc apele „ca-ntr-un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
Bine, fiule, de acord. Dar să fie de portocale". Nu știu mare lucru despre Izmir, escala noastră de azi. Doar că aici a fost cândva Smirna, nume pe care eu îl asociez (deși n-are, poate, nici o legătură) cu binecunoscuta rășină exotică. (Probă clară de automatism verbal. Am zis "binecunoscuta", cu toate că n-am avut niciodată ocazia să mă lămuresc cum miroase, când e arsă, smirna.) Din port, autocarele ne vor duce direct la Efes, de unde ne vom întoarce la vapor, pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
țară. Nu voia să trăiască printre azeri. Dacă ar fi fost după gândul lui, nu ar fi plecat nicăieri în afara Yazd-ului, unde se născuse. Pentru el, nu era în lume un preț pentru străzile aurii de chirpici, care miroseau a rășină când bătea soarele. Nu erau rășini și nici lemn în amestecul de lut crud, închegat în căldură. Dar era străfundul secat al lui Daht-e Kavir și-al lui Daht-e Lut, două erguri de sare și stâncă arsă. — Bucură-te că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
azeri. Dacă ar fi fost după gândul lui, nu ar fi plecat nicăieri în afara Yazd-ului, unde se născuse. Pentru el, nu era în lume un preț pentru străzile aurii de chirpici, care miroseau a rășină când bătea soarele. Nu erau rășini și nici lemn în amestecul de lut crud, închegat în căldură. Dar era străfundul secat al lui Daht-e Kavir și-al lui Daht-e Lut, două erguri de sare și stâncă arsă. — Bucură-te că pleci din deșert, îi spusese Esfandiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu trunchi lung de neagră stâncă, Repezită mult în aer din prăpastia adâncă, A-mpăratului cel roșu stă măreața cetățue, (175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi și a ei colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se sue, Numai luna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aproape că părea și ea una dintre lucrările expuse. Începu să se imagineze ca tablou, cu o etichetă din cele strâmb tăiate de ea mai devreme: Fata din rulotă. Sau o sculptură de Eva Hesse din fibră de sticlă și rășini: Fata și rulota. De câte ori se uita spre dreapta, zărea reflexele aurii ale lunii În fereastră. Stinse lumina. Acum putea vedea luna mult mai bine. Rulota dispăruse, toate lucrările dispăruseră, nu mai rămăseseră decât ea și luna. Ea era Femeia selenară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că-mi vine să vomit. Tejo s-a uitat la mine pe furiș, cu ironie, și mi-a întins un obiect pe care nu-l mai văzusem până atunci. Un mic inel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pește marinat, pus în crăticioare de argint pe lângă orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să coborâm scara. Părea nesfârșită, ascunsă în întuneric și tăcere. Cam după vreo sută de trepte ne-am trezit într-un salon cu tavanul atât de înalt, că nici nu se vedea. Pe un perete erau fixate torțe. Mirosea a rășină arsă; am atins un fitil de câlți și am simțit că era călduț. Fusese stins de curând. Le-am aprins pe toate și am văzut, îngrămădit într-un colț, un mic tezaur: cupe, carafe, lămpi de aur și argint. - Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]