791 matches
-
la spate și legate cu un fir de ață, Zizi stătea în fața noastră, dreaptă, sprijinită de zid. Toate ne strâmbam la ea și întindeam ghearele s-o zgâriem. Posacă, Garoafa ne-a poruncit să rostim învinuirile. La fiecare învinuire, focul răbufnea violent, iar Zizi parcă se chircea, cu părul măciucă. Prima a ieșit în față Balena, care arătînd-o cu degetul pe Zizi a strigat la ea: "Ești mică, ești o aschimodie, nu meriți să mai trăiești!" Ada i-a vorbit alunecos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiu acolo. M-am ridicat din pat și am ieșit în fugă din cameră. Culoarul cenușiu de până la ușa din față a casei mi s-a părut nesfârșit de lung. Când am deschis ușa, m-a izbit brusc în față, răbufnind dintr-un milion de culori, splendoarea grădinii: flori cu potire uriașe, arzând ca flacăra, roșii și albastre, legume cu frunzele verzi ca fierea, totul străluminat de-un soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Thanase? E adevărat că ai un câine savant?... Și celelalte. Nu sunt multe... Deschise ușa și o împinse cu emoție pe verandă. - Tăcere! șopti fără să întoarcă capul. Apoi, către Ieronim: Acum, Ieronim, fii gata. Ușa!... Când o deschise, ninsoarea răbufni cu putere în odaie. Iritat, pentru că Marina rămăsese în prag, Ieronim îi apucă brațul și o trase înăuntru. Scoțîndu-și absentă șalul, Marina îl privi, zîmbindu-i cu neașteptată căldură, aproape cu dragoste, și totuși, parcă silindu-se să-și păstreze o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cere carte. Neobservat de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a țâșnit pe gură în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul să răbufnească, sau a răbufnit pur și simplu, așa, ca o invenție de moment: pizda mă-tii de poponar nenorocit! Vrei să-ți mai dau și explicații! Probabil că Ion Schipor era întotdeauna atent la toate amănuntele de genul ăsta, bune de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a țâșnit pe gură în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul să răbufnească, sau a răbufnit pur și simplu, așa, ca o invenție de moment: pizda mă-tii de poponar nenorocit! Vrei să-ți mai dau și explicații! Probabil că Ion Schipor era întotdeauna atent la toate amănuntele de genul ăsta, bune de pus, cândva, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unic moștenitor al Piosului doar pe unul din cei trei fii ai acestuia: Lothar, care fusese deja asociatul tatălui. Ceilalți doi ar fi putut urca în rang numai după moartea titularului. Cum era și de așteptat, între cei trei au răbufnit conflictele. Pentru ca acestea să nu degenereze, imperiul a fost tăiat în trei felii. Lothar, care și-a păstrat și titlul imperial, precum și pe cel de rege al Italiei, a primit partea centrală: Frizia, Burgundia și Lotharinzia. Ludovic a luat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
a vrut, că destinul l-a împins la crimă. Ei bine, onorată instanță, aceeași "milă tragică" o cer pentru acuzată. Cum a ajuns ea să ucidă? Cine a împins-o la asta? A avut ea vreodată instincte criminale care au răbufnit acum? Cei care au împins-o sânt cei care au răspândit frica. Da, ei sânt principalii vinovați. Toți cei care au spart becurile îngrozind lumea, toți cei care au umplut orașul de câini, toți dresorii care au apărut peste noapte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi matur, a fi om întreg, nu înseamnă altceva decât a înțelege că ești rău, fundamental și dincolo de orice altceva. De câțiva ani încoace nu pot dormi nopțile și nu mă pot concentra la trebu rile mele ziua pentru că îmi răbufnesc continuu în memorie imagini vii din trecut, cele mai penibile, mai rușinoase, mai dureroase experiențe ale mele. Unele sunt de-a dreptul insuportabile, mă surprind strân gând ochii și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna ca să scap de ele, ca să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care Weber nu le putea numi. Peste douăzeci, două mii de ani, avea să regreseze iar la ierburi, fără vreo amintire despre acest scurt intermezzo uman. Pe aleea lui Mark era parcată altă mașină; intui a cui era. Pulsul lui Weber răbufni, într-o reacție de tip „luptă sau fugi“. Își cercetă fața în oglinda retrovizoare: arăta ca un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la ușa din față fără vreun motiv plauzibil, personal sau profesional, dar Mark îi deschise de parcă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă. Vigilența cuprinde întregul stol. Cocorii se agită, singuri și laolaltă, apoi, când pericolul a trecut, se liniștesc. În lumina din ce în ce mai puternică, încep bolboroselile matinale obișnuite, răbufnind ici și colo în tentative de balet. —Ți-am spus eu, șoptește ea. Orice ființă dansează. Una câte una, păsările încearcă aerul, mai întâi în salturi scurte, ca niște zdrențe în vânt. Apoi se înalță cu miile, ca un potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gaze, nu înainte de a rupe cu dinții inelul grenadei“. Pe scurt, dacă zilele sunt rezervate vieții, sănătății și bucuriilor, nopțile sunt rezervate gândurilor mai labile și sensibilităților de tot felul și luptelor de gherilă. Pentru că, evident, și stoicii trebuie să răbufnească pe undeva (a nu se înțelege din asta că îi acord scrisului vreo calitate terapeutică ; dimpotrivă, cred că el nu face decât să agraveze lucrurile și că există pe lumea asta metode terapeutice cu mult mai sănătoase). Ca să reiau, somnul
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
Nu-i de nici un ajutor. Domnul Thaw plecă fruntea și plînse. Stătea pe marginea patului și Thaw îl luă în brațe și-i zise: — îmi pare rău, tată, îmi pare rău. Simți cum trupul tatălui se scutură din cauza suspinelor care răbufneau dinăuntru. Nu părea un trup prea mare, și privind jos, la șuvițele rare de păr alb așezate pe scalpul pistruiat, simți că era un trup îmbătrînit, iar propriul lui trup îi păru mai puternic o clipă. — Culcă-te, tată, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din această stare? Cum vrei să obții altceva? Și tu ce faci? Apelezi la un calmant, la o pastilă sperând că îți va lua durerea. Dar durerea e în sufletul tău, pastila doar o acoperă pe moment pentru ca apoi să răbufnească. Dacă tu nu ești atent la ceea ce gândești, la ceea ce hrănești mental , la mediul în care-ți desfășori viața cine ai vrea să facă asta pentru tine? Atunci când frecventezi persoane care obișnuiesc să se plângă de viața lor, când privești
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pentru că mintea egotică spune să faci asta deși sufletul tău nu simte așa. Dacă nu-ți vei asculta trăirea interioară să nu te miri de rezultate, să nu te miri de frustările, neîmplinirle, care mai devreme sau mai târziu vor răbufni fie că ești conștientă sau nu de asta. Și uite-așa apar bolile, nefericirile, stagnările până la urmă în evoluția noastră. Singuri ni le creem. În loc să-ți trăiești viața autentic, viața te trăiește pe tine! Ei bine, când îți lași sufletul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
beton - deci un nou jgheab colector al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar: - Calicilor! Numai voi aveți vite și eu nu, dar veniți și vă rugați de mine, să vă dau toate cele de care aveți nevoie!... - Dar nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dărâma toată construcția care ne adăpostește. Dacă nu deții nimic, atunci nu ai nimic de pierdut. Dacă nu ai nicio posibilitate în viitor, atunci nu ești îngrijorat pentru prezent. Un nivel de violență la o scară nemaiîntâlnită până acum va răbufni dacă națiunile sărace ale lumii vor fi ignorate. Deci, acum este momentul când ar trebui să vă întrebați, ce are de a face acest lucru cu persoana mea? NOII INDICATORI AI GLOBALIZĂRII Integrarea economică. Comerțul, investițiile străine directe, fluxurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
figură aspră, mustață a la Zapata și un dinte de aur chiar În partea din față, care putea foarte bine să fie violator În timpul liber, coborâse toate ferestrele și asculta la maximum un post de muzică rock local din care răbufnea melodia Madonnei, „Like a Virgin“. Era un contrast violent Între Înfățișarea cât se poate de tradițională a bărbatului și preferințele sale muzicale neconvenționale. Frână brusc, scoase capul pe fereastră, și, după ce o fluieră pe Zeliha, lătră „Mi-ar plăcea oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
moschee, apoi alta și alta. Chipul Zelihăi se schimonosi de neplăcere. Nu-i plăcea faptul că o rugăciune ce fusese la origini destinată tonalităților pure ale vocii omenești era dezumanizată, preschimbată Într-un muget electronic ce se ridica deasupra orașului, răbufnind din microfoane și boxe. Curând larma deveni atât de asurzitoare, Încât ea Își Închipui că era ceva În neregulă ce sistemul de difuzoare al moscheilor din apropiere. Ori asta, ori urechile ei deveniseră extrem de sensibile. — O să se termine Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mile la răsărit de Ravenna. Era însemnat printr-o cometă, și eu știam ce noimă avea. - Caută familia de căruțași și întreabă-l pe meșter dacă poate să-ți facă un car cu trei roți, mi-a spus. Gundo a răbufnit: - Nu poate să existe un car cu trei roți! I-am explicat: - Când un membru al frăției negustorilor e în primejdie, să pui întrebarea asta unui căruțaș; este fraza secretă care te face să capeți tot ce-ți este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Iov. Și la romanii care, cu astfel de încălțări, au cucerit pe jos un imperiu. A mormăit: - Cine este Iov acesta de care tot pomenești? I-am povestit istoria biblică, și el, de obicei fermecat de viețile sfinților, a răbufnit: - Noi nu avem un zeu atât de crud. S-a întors să se uite după Bovo, care de-acum sforăia cu mâinile împreunate sub cap. S-a uitat la picioarele lui goale, murdare, cu bătături și cu pielea ca tovalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
I se spune bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina asta! Bovo s-a scărpinat în cap. - Mlaștina înseamnă să economisim o jumătate de zi, dar nu există nici călugări și nici adăposturi. Nămolul te suge la fund și, ca să găsești primul loc cu acoperiș, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trupesc, dar nimeni nu ne-ascultă, ne dă drept pildă sau i se face milă de noi. Găsește ceva mai cu miez! Voiam să-mi astup urechile, să fug, dar m-am silit să cuget. În cele din urmă, am răbufnit: - O să vină moartea, moartea ta, și atunci el îți va întinde mâna ca să-ți hărăzească învierea. A tăcut câtăva vreme, după care a spus răutăcios: - Întinde-mi-o pe-a ta, până să vină timpul acela, dacă tot crezi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tragă prin zăpada înaltă. A curățat locul de zăpadă în micul cimitir, au săpat o groapă, au pus cadavrul și au umplut gaura cu pământ. Niciun moment Rotari nu s-a opus la ceea ce i s-a cerut, nu a răbufnit în vreun fel ca pe vremuri, nici măcar atunci când a fost nevoit să fărâmițeze crusta înghețată de pământ cu lama scramasaxului. La sfârșit, în timp ce țăranii din sat se uitau tăcuți, Garibaldo i-a spus: - Astăzi n-ai învățat nimic, ai împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu un pediatru, dar singurul pe care Îl cunoștea lua o sută de mii de lire pentru o vizită de un sfert de oră, bani pe care acum nu-i avea. — Și nu pleci c-c-când o s-s-adorm? — Tacă-ți fleanca! răbufni Valentina, cu o voce nazală, ca și când ar fi fost răcită sau ar fi plâns. Mai exist și eu, și vreau să dorm. — J-J-Jură, insista Kevin. — Șșș. — J-jură că nu mori. — O, de s-ar putea! glumi Emma. Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]