605 matches
-
că aș putea Încerca să-mi Îmbunătățesc șansele, atît. O, la naiba! Sări din nou, pentru că se auzi o altă explozie, care făcu sticla să zăngăne și să disloce pietrele sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi tunurile antiaeriene porniră din nou și căzură mai multe bombe. Duncan Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fluturându-i. Ușa de la intrare Încă Îmi reverberează În minte atunci când descopăr motivul supărării deschis pe masă. În Evening Standard e un articol despre cât de bine sunt plătite dădacele londoneze și cum trăiesc ele pe picior mare: mașini ultimul răcnet, servicii de sănătate private, abonament la sală de fitness, dreptul de a folosi avionul particular, dreptul de a folosi calul. Calul? Și eu care credeam că noi suntem generoși lăsând-o pe Paula să-mi folosească mașina În timp ce eu merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Bill. Și toate celelalte Muffy au relații speciale cu Bill, dar nu cred că ea e la curent cu asta. Ne-am așezat în grup pe canapelele Knole asortate, în stil victorian. (În momentul de față, canapelele Knole sunt ultimul răcnet în Upper East Side, mai ales dacă poți să faci rost de una cu tapițerii înflorate din secolul al XVIII-lea, ceea ce, evident, e aproape imposibil.) O servitoare în uniformă ne aduse ceai pe o tavă de argint. Având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mult prea creativ pentru mine. Reacția lui Julie, când i-am povestit că vreau să-i fac lipeala cu Charlie, a fost exact una previzibilă. Eram la salonul Bergdorf, o săptămână și ceva mai târziu, pentru un șuvițat manual, ultimul răcnet în materie de șuvițe, acum, că vopsitul cu folie s-a demodat. Cel puțin așa susține Ariette, în care poți să ai deplină încredere când vine vorba de îngrijirea părului. Motivul pentru care toată lumea e obsedată de salonul Bergdorf, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi studieze tenul. —Iâââh! făcu el. Un coș. Ai fost recent în Europa? — Da, i-am răspuns, gândindu-mă că omul ăsta poate-i chiar un geniu. —Acnee declanșată de zborul cu avionul. Nimeni nu scapă de asta. E ultimul răcnet. Ești deprimat, ești stresat, zbori în jurul lumii ca o muscă fără cap, nu faci față schimbării de fus orar, hormonii tropăie și - bang! - iată acneea de zbor. Știi că toate supermodelele vin direct la mine când coboară din cursa Air
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întinzându-și gâtul în sus, se arătă înspăimântat, ca de Moarte Zicând cu un strigăt mare: nea Duran, ce faci acolo, nea Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar eu, lăsându-l pe Manuil Fragă și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
patru, cu arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un tip de treizeci și cinci de ani, cu părul tăciune, înalt și foarte spătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
versat al lui Marius surprinde căutătura lungă care urmărește fesele unei femei grase, care se ghicesc vulgar sub stofa subțire a rochiei. Timpul se scurge încet, cleios, fragmentat din când în când de zgomotele obișnuite ale unei străzi circulate. Claxoane, răcnete, portiere trântite, zăngănituri, frânări bruște. Înserarea nu aduce răcorea mult dorită. Rămâne la fel de cald ca peste zi, pâcla de praf, fum și miasme felurite părând instalată definitiv în atmosfera supraîncălzită. Sub haina ușoară a costumului de șantung, aerul static, fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moartea. În fața mitralierei lui Karel oamenii cad ca popicele. Motocicletele se răstoarnă. Din Opel-ul de transmisiuni distrus, zboară bucăți de tablă ascuțite, la fel de periculoase ca niște proiectile. Camioanele sar în aer unul după altul, aruncând fragmente însângerate de trupuri umane. Răcnete, țipete și vaiete cutremură văzduhul. Cei care cu puțin timp în urmă nu avuseseră drept unică grijă decât un șofer slab de înger, acum sunt copleșiți de focul ucigaș care coboară peste ei parcă direct din cer. Unii dintre soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru anchetă. Tăcut, von Streinitz părăsește camera. Pe hol, pustiu. Fapt neobișnuit, întreaga clădire este tăcută, nu se aude nici un zgomot, ca și cum toată lumea așteaptă cu sufletul la gură ceea ce avea să urmeze. Nu după mult timp, dinăuntru ajung până la el răcnete și înjurături ce însoțesc gemetele înăbușite ale unui om lovit cu brutalitate, toate pe un strident fond muzical. "Cât o să dureze, oare?" Schultz nu o să renunțe, decât în momentul când victima lui îi va spune tot ceea ce vrea el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
maghiar vremelnic despărțit... Și foarte rar și anemic: Eljen ă Roman Muncas Part, trăiască Partidul Comunist Român. După noi începură să strige indignați și ceilalți universitari. Nimeni nu observă că între timp tovarășul Pascu, caloriferistul nostru, dispăruse... Deodată auzii un răcnet. Apăruți parcă din senin doi indivizi intraseră printre rândurile noastre și puseră mâna pe Cubleș, îl apucaseră de brațe, unul din dreapta și altul din stânga, și îl trăgeau să-l scoată afară. Cubleș răcnea și se zbătea. Ce e asta, striga
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu înfățișări de brute, cu raglane pe ei, tăcuți și parcă plictisiți de spaima cu care striga Cubleș. Îi șoptiră ceva. Cubleș urlă: "...da' de ce, nu merg nicăieri, nu nu merg... Trăim în România, nu în Ungaria..." Pe acest ultim răcnet Cubleș fu aproape târât dintre rânduri, deși se zbătea cu energie... pașii totuși îl duceau spre trotuar... acolo îl văzui că se propti cu picioarele în bordură, se opinti din răsputeri să scape, se svîrcoli, chiar fu gata să-și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă privise de la început cu ostilitate și mai ales de aceea sărise la mine, fiindcă eu îi spusesem Tamarei ceva la ureche făcînd-o să râdă în hohote? Fiindcă însemna că n-o iubeam pe Matilda? De aceea scosese el un răcnet...? La ora când mi se făcea acea destăinuire, aceste întrebări cădeau în gol. Lucruri cu mult mai grave se petrecuseră între timp în viața mea cu ea, ca să mai tresar la o astfel de sugestie. Simțeam doar satisfacție că îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pistoale-mitralieră și munți și asupra sentimentelor mele de clasă (deși știți din dosar că tata e muncitor), numai ca să mă puteți înfunda. Ce nevoie aveți? Nu vă ajung dușmanii din munți?" Strania luminiță de la început reapăru în privirea lui odată cu răcnetele care urmară și, spre fascinația mea, nu se mai stinse tot timpul cât urlă: "Știu eu de ce fac astfel de ipoteze când rămășițele bandelor Sumanelor negre care n-au fost încă stârpite s-au unit cu legionarii și criminalii de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
opintindu-se să le încarce, întuneric subteran opac, pe care lumina vie a felinarelor de carbid îl împrăștia ici-colo... Oameni liberi, zeități ale acelor adâncuri, cu căști pe cap, își înfigeau pistoalele în zidurile de minereu și strigau ceva, nedeslușit... răcnete de oameni victorioși, stăpâni unici ... Da, da, murmurai, libertatea e un triumf uman chiar în adâncuri... sânt adâncuri acceptate... pentru semenii lor... în timp ce noi, tot semeni ai noștri, fără să ne întrebe dacă acceptăm..." Și mă svîrcolii în pat, dădui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după bâjbâieli care nu mirară pe nimeni. Doar întru târziu cineva drăcui că nu s-au pus la loc scândurile după ultima rostogolire de minereu, un maistru civil, ai cărui ochi se holbară de câteva ori spre noi auzind jos răcnete... Dar aceste jumătăți de priviri, prinse în fulgerări scurte de propria-i lampă, erau dinainte resemnate: Te pomenești că a căzut cineva... mai bine ar fi fost să se îngroape în ea Franz Iosif, decât să-l trimită pe el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Sărutam o gură întredeschisă, fierbinte, dar străină și fără respirație. Și o mare tăcere mă înconjura. "Matilda, îi șoptii, iar, luînd-o în brațe, iubita mea, hai, trezește-te (și în clipele următoare o iubii ca totdeauna pregătit să-i aud răcnetul de împotrivire, dar nu fu nici un răcnet). Sânt eu, bărbatul tău, asta n-a însemnat nimic niciodată pentru tine? O, tu, pe care te-am adorat, nefericită ființă pe care lumina soarelui te va mai lumina încă, nu mă vezi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și fără respirație. Și o mare tăcere mă înconjura. "Matilda, îi șoptii, iar, luînd-o în brațe, iubita mea, hai, trezește-te (și în clipele următoare o iubii ca totdeauna pregătit să-i aud răcnetul de împotrivire, dar nu fu nici un răcnet). Sânt eu, bărbatul tău, asta n-a însemnat nimic niciodată pentru tine? O, tu, pe care te-am adorat, nefericită ființă pe care lumina soarelui te va mai lumina încă, nu mă vezi, nu mă auzi? Matilda! Pe tine te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că între el și secretară, vezi, nu e nimic... Nu se găsea nimeni și, chiar dacă s-ar fi găsit, nu asta dorea geloasa, ci "s-o dea afară pe târfa aia"... Om corect, șeful nostru făcea să i se audă răcnetele prin ușă când soția îi intra valvârtej în birou și îi făcea scandal... "...da' ce crezi tu, că asta e instituția mea personală să dau afară pe cineva numai fiindcă ești tu smintită? Dar nu am dreptul, atâta timp cât își vede
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sâmbăta următoare." Iar când ne revăzurăm îmi spuse că a pus-o la mai mulți inși, printre care și un profesionist, și că a fost distracție mare. Nimeni nu reușea, încercînd s-o redea, decât să emită un soi de răcnete caraghioase și atât de grotești încît îi apuca pe toți un râs nebun. Nu poți prinde secretul unei rase necunoscute chiar dacă îl ai la îndemînă zgâriat cu fidelitate pe o placă. Tot astfel era și ea. O vedeam zilnic, prezența
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se controleze pe el însuși măcar, fiindcă situația nu o mai putea controla. ― Ăă, Apone, efectuați un tir de baraj cu aruncătoarele de flăcări și veniți la VTT în grupuri mici. Terminat. Răspunsul sergentului fu bruiat de paraziți, de răcnetul napalmului și bubuitul cribloarelor. Ce-ai zis după aruncătoarele de flăcări? ― Am... Repetă instrucțiunile. Avea prea puțină importanță dacă îl auzeau ceilalți. Bărbații și femeile, blocați în sala coconilor, nu aveau timp să asculte, ci decât să reacționeze. Numai Apone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
observase el, se afla deja în mișcare atunci când arcul electric o ajunse. Mingea explodă la mai puțin de patru sau cinci picioare de mâna care o aruncase de pe acoperiș; iar distanța fusese, în mod evident, prea mică. Individul scoase un răcnet, căzu pe spate și nu se mai văzu. Era una dintre acele perioade scurte de timp când mai multe evenimente se desfășoară simultan. Enin veni în fugă și-l apucă pe Gosseyn de încheietura mâinii strigând: - Uuaau! domnule Gosseyn, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și plasa din aluminiu tăios la îndemână; îl deschideam dimineața și intram în lumea de vis a serenadelor și-a madrigalelor patriotice. În trecerea asta tâmpă și relaxată dinspre noapte spre zi și dinspre uitare spre amnezie, mă însoțeau deopotrivă răcnetele Mirabelei Dauer și calmul alcoolic al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]