2,217 matches
-
grădinii Raiului. Ah, ce n-aș da să puteți vedea locul acela încântător, vrăjit, un colț ascuns de restul lumii având deasupra azurul cerului și de jur împrejur vegetația luxuriantă. Era un adevărat ospăț al culorilor. Și era înmiresmat și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici trăia el fără să bage în seamă lumea și uitat de lume. Presupun că pentru ochii europenilor ar fi părut uimitor de sordid. Casa era dărăpănată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
altundeva. Între fetru și fetru. O alegorie sau o expresie ce trebuie luată ad literam? Poate că aici stătea explicația. Prăvăliile de postavuri erau concentrate toate În jurul pajiștilor de la Santa Maria Novella, În partea cealaltă a orașului. Spera că aerul răcoros al dimineții Îi va prii. Dar soarele strălucea deja ca o minge de foc, implacabil. Parcursese doar câteva zeci de pași și era deja cufundat Într-o baie de sudoare nesănătoasă, aidoma umorii eliberate de piele Într-un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre ieșire. Arrigo Închisese codicele. Își ridică privirea, recunoscându-l de Îndată. - Messer Alighieri! Și dumneata, Bernardo... Mă bucur că v-ați găsit timp să asistați la umila mea disertație. Dar veniți, să părăsim spațiul acesta sufocant. Afară, În umbra răcoroasă a claustrului, ne vom putea continua conversația mai În largul nostru. Îi conduse afară. Porticul, susținut de niște subțiri coloane duble, Înconjura o grădină plină de viață, Împărțită În sectoare ordonate, unde călugării cultivau ierburi medicinale pentru farmacia mânăstirii. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că nu știu! A ridicat vocea: — Știu ce cred ei! Doar nu credeți că trebuie să-mi spuneți dumneavoastră. (S-a Întrerupt.) Eu... eu trebuie să plec acum... sper că nu sunt nepoliticos... A ieșit repede din Încăpere. În aerul răcoros de afară, pășind spre camerele sale, exulta de mîndria că refuzase ajutorul. Idiot bătrân! a strigat nestăpânit. Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
astă-seară! EROIC, ÎN TON CU CEILALȚI Luna octombrie a celui de al doilea său an la St. Regis’ - ultimul - a rămas un punct culminant În memoria lui Amory. Meciul cu Groton s-a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încă pe ei înșiși și nici nu și‑au găsit un loc în economia modernă. Hans deține totuși un asemenea loc de mai multă vreme. Locul se află la o uzină electrică și trebuie schimbat. Afară, la lumina strălucitoare și răcoroasă a soarelui - ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plăci albe de faianță, peste care lumina alunecă în dâre sclipitoare? Acolo nu se află adevărul ultim și universal valabil pe care adolescentul îl caută în timpul său liber, când n‑are altceva mai bun de făcut, ci acolo, pe fundul răcoros, se află doar apă. După cum îi este felul, apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mâncând și totuși mănâncă, fiindcă se mai ține încă pe picioare, circulă și consumă calorii. Aniversări, unde toată lumea iubește pe toată lumea, iar micile certuri nu fac decât să consolideze iubirea, nu s‑o distrugă precum un acid coroziv; o biserică răcoroasă, cuvinte îndrăznețe, dar nu prea îndrăznețe, acorduri de chitară, solidaritatea unui grup unit, după aceea trebuie să ne luăm la revedere de la pater Clemens. Păcat! Întruniri vesele și interesante în același timp, unde se prezintă referate și poze. Plimbări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-l urmez, adăugând: — Iar după aia, mă tem că va trebui să te vezi cu Heydrich. Dincolo de un birou urmat de o sală de autopsie în care un medic patolog lucra desupra cadavrului unei adolescente, se găsea o sală lungă, răcoroasă, cu șiruri de mese întinzându-se în fața mea. Pe câteva dintre ele zăceau corpuri omenești, unele dezgolite, altele acoperite cu cearșafuri, iar altele, ca al lui Bruno, încă îmbrăcate și părând mai degrabă niște obiecte de la bagaje pierdute decât aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur, în calorii, Și ochiul, unghi și lumea-aceasta - nouă. - Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > GÂNDURI DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 971 din 28 august 2013 Toate Articolele Autorului mă-ntorc adesea iar acasă toamna a venit în veșmânt răcoros, vara asta a fost mănoasă, am avut un an norocos. cad brume prin părul meu lung, toamnele se-adună în geană, dorule, n-am să-ți alung durerile culcate pe rană. timpul meu a trecut ca ieri, se răzbună vremea
GÂNDURI DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364398_a_365727]
-
bine vocile oamenilor dar, atunci când tăcerea era profundă, auzea cântările îngerilor slavei, auzea cerurile foșnind de aripile heruvimilor, simțea că Păzitorii sunt ... aproape. În dimineața aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura de frig. Bătrânul, îmbrăcat cu o haină peticită, cu blănița de la mâneci roasă, purta pe cap o căciulă de miel, cu
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Mișu, ca doi oameni mulțumiți și fără griji. S-au deplasat la un restaurant cu terasă și parcare proprie, undeva în zona centrală a municipiului. - E ca lumea. Îmi place! a exclamat Mișu așezându-se lejer pe scaun. Spațios, luminos, răcoros... dacă au și servicii de calitate, jos pălăria! A cui e cârciuma asta, omule? - Hm! A fost cu cântec la început... Aici a fost hotel cândva. E și acum, la toate nivelele, chiar și la mansardă. Toată clădirea a fost
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
mai ai putere.... Și atunci cedezi împotrivirii. Pumnii ți se descleștează ușor...un fel de calm vecin cu moartea te cuprinde ...că un giulgi cald..corpul își ridică propria greutate ...și cuțitul își oprește scrasnita-si rotire...simți o palmă răcoroasă atingandu-ti obrazul trudit...și șuvoiul nestăvilit al lacrimilor binefăcătoare îți inundă față. Cazi într-un somn greu ,adânc fără vise și ultimul gând înainte de a-ți lipi genele arzande este că poate n-ai să te mai trezești niciodată
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
să fiu ofranda Că Ana lui Manole înzidita. PREȚUL NEMURIRII Coborî din vis că din străveche runa Cum ochiul de Luceafăr luminează Întreaga bolta de simțire treaza Și lauri veșnici fruntea-ți încununa. * * * * * Străbați genune și te-ntrupi aieve Cutrierând adâncuri răcoroase Și te-nsoțesc ondine luminoase Născute chiar dintr-ale apei seve. * * * * * Se risipesc în urmă tulburi nouri Și zvonuri de daimonic frig, hlamida Desăvârșesc privirea ta livida Și blânde se aud pe rând, ecouri; * * * * * Te rătăcești fecund în somnul firii Străluminând
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
ani în urmă aceste locuri erau aproape pustii. Dar proiectele grandioase le-au schimbat fața: a fost adusă apa acolo unde prin tradiție lipsea, a fost fertilizat solul, au fost sădite întinse zone de flori în uriașul parc. Iar aerul răcoros și pur al înălțimilor muntoase dădea senzația unui loc de paradis, sub acel cer senin, curat, pe care călătoreau romantici nori albi. Însă farmecul deosebit al Orașului Studenților se datora optimismului specific lumii studențești - când ești tânăr și visător, toate
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
pe care am trăit-o împreună, deși separat, este mai edificatoare decât alte amintiri din viața noastră. A celor care, având acum o vârstă, avem și alte proiecții asupra unor obiecte, devenite între timp, banale. Portocala de sărbători... Acel soare răcoros, cu parfum straniu, exotic, amintind de misteriosul orient și care devenea pentru noi însăși simbolul sărbătorilor de iarnă. Mai ales că, pe vremea ceea, rar aveai mai mult de una în casă. Uneori, găseam pe ea eticheta pe care scria
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
cele de 10 - 12 ani, cărora de acum începea să le crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe colo câte un firișor din viitoarea mătase pubiană. Parcă cele mai mari aveau costum de baie? Intrau în apa răcoroasă în chiloții de toată ziua și apoi așteptau să se usuce sau se dădeau după câte un copac să-i stoarcă de apa râului. În loc de sutien foloseau maieul sau câte o bluză. Cum acestea de obicei erau chinezării subțiri, dacă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
de ani. Despărțindu-ne de lac, ne continuăm plimbarea, trecând printr-un con de umbră, format din pomi de mărime și culore diferită, care prin menirea lor fac legătura dintre cer și pământ.Un loc plin de: verdeață, umbră și răcoros. ,, Pe această băncuță,se aud cel mai bine păsărelele cum cântă și zboară dintr-un copac în altul!Se mișcă frunzele într-o melodie foarte plăcută auzului.Privește mami! Parcă ar vrea să ne spună ceva!”ne-a mărturisit Avram
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
în inimile lor. De frica Securității și din dorința de a gândi liber, de a se mișca fără restricții, își părăsiseră părinții, iubitele, rudele, prietenii, preferând să se ascundă în munți. Adrian tremura de frig. Deși vară, noaptea era foarte răcoroasă pe munte; refugiul era aproape înghețat. Prin aerisirea din tavan, prin care ieri plouase, se vedeau câteva stele strălucind; păreau agățate de brațele cerului. Coborî din patul de lemn; se îmbrăcă imediat, dar nu mai avu timp să se spele
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
2011 Toate Articolele Autorului Escala mea este o boală fragilă înainte de somn și din cînd în cînd un soi de moarte care nu spune nimic în "aparența" ei, subțire, de culoarea soarelui obișnuit să zăbovească deasupra ta vesmîntul de sărbătoare, răcoros și proaspăt, amintirile ori salcîmii din jurul gării, uzi pînă la măduvă, dinspre răsărit lunile trec zile se schimbă una pe alta ce rost are să fii iubită dacă nu ești întîia între toate? mai bine să mă urăști tăcînd în miezul
ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361124_a_362453]
-
gâdul la fetele din tufiș, de frică să nu ni le fure cineva, sau să nu le găsim înghețate statuie acolo unde le lăsaserăm! Îl întrebăm pe recepționer dacă nu știe un alt hotel unde să tragem la aceea oră răcoroasă de dimineață. Încrezător că poate să scape cu pielea curată, ne propune să ne cazeze în una din casele de protocol ale satului de vacanță. Și uite așa ne trezim într-o mică vilă, cu două dormitoare cu paturi enorme
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
chiar și fanfara din Constanța. Și astfel intrăm în legalitate și cu cazarea fetelor. Luni la prânz, când am părăsit, cu părere de rău, locul de aventură, acel cuibușor de nebunii de la satul de vancanță din Mamaia, ale acelor zile răcoroase de inceput de mai, eram bine dispuși și râdeam toți patru cu gura pâna la urechi! Fetele ne-au declarat dragoste eternă, promițându-ne că vor petrece, toată viața cu noi și... numai cu noi, toate sărbătorile de unu mai
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
fiecare-n parte; Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care, nemiloasă, venea înspre ei. Nădejdea pierduse, căci atâția zei... Nu se arătau - părăsiți erau... Apa dispăruse, de sete piereau. Cumpăna se mișcă, trage ceru-n jos, Găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n găleata ei; Lumânarea trage apa ce-ai s-o bei. Le mai zice...-nțeleptul celor însetați: „Cumpăna v-ajută, iar sunteți scăpați.” Cumpăna, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]