301,101 matches
-
pe calculator. E vorba de excepții care nu datorează absolut nimic sistemului - așa cum un Ilie Năstase nu datora nimic nivelului submediocru al tenisului românesc de până la el. Excepțiile vor trece, dar realitatea grotescă a unui popor cu IQ din ce în ce mai mic rămâne. Și asta numai și numai pentru că o bandă de asasini ce-și spun patrioți mint de îngheață apele, în speranța prostească de a rămâne la putere până la sfârșitul sfârșitului. Nu vor rămâne. Dacă totuși vor supraviețui în funcții, asta înseamnă
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
de până la el. Excepțiile vor trece, dar realitatea grotescă a unui popor cu IQ din ce în ce mai mic rămâne. Și asta numai și numai pentru că o bandă de asasini ce-și spun patrioți mint de îngheață apele, în speranța prostească de a rămâne la putere până la sfârșitul sfârșitului. Nu vor rămâne. Dacă totuși vor supraviețui în funcții, asta înseamnă că-și vor fi atins scopul: transformarea țării într-o populație de subdezvoltați mintal. Colac peste pupăză, ministresa Andronescu vine cu o decizie bărbătoasă
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
grotescă a unui popor cu IQ din ce în ce mai mic rămâne. Și asta numai și numai pentru că o bandă de asasini ce-și spun patrioți mint de îngheață apele, în speranța prostească de a rămâne la putere până la sfârșitul sfârșitului. Nu vor rămâne. Dacă totuși vor supraviețui în funcții, asta înseamnă că-și vor fi atins scopul: transformarea țării într-o populație de subdezvoltați mintal. Colac peste pupăză, ministresa Andronescu vine cu o decizie bărbătoasă rău: profesorii care n-au luat nota cinci
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
dreptul să participe la acea competiție! Mai mult, întregul sistem al nominalizărilor pentru un premiu ar putea cădea victima ideilor răsărite din frizura tip Ana Pauker a ministresei. Acesta e doar unul dintre abuzurile prin care d-na Andronescu va rămâne în istoria neagră a învățământului românesc. Alături de revoltătoarea decizie în cazul manualelor alternative, alături de aberațiile de la examenul de repartizare în liceu, alături de instaurarea agresivă a bunului-plac, ea va constitui mulți ani de-aici înainte echivalentul feminin al neuitatului Zăronie din
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
Telefil De Sfînta Maria, joi 15 august, mai marii Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Prea Fericitul, s-au aflat la mănăstirea Nicula, la sărbătoarea hramului. Toți veniseră de cu seară. Deși ploaia a alungat cîteva mii de pelerini, au rămas peste 20.000 să asculte liturghia și să cînte toată noaptea de miercuri spre joi prohodul Adormirii Maicii Domnului. Toate televiziunile au prezentat imagini stupefiante de la sărbătoare, scoase parcă din filmul Rubliov al lui Tarkovski (à propos, marele regizor ar
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
mai întîmplat aproape nimic. Cenușia Casă a Scânteii și-a deschis larg ușile spre presa liberă, spre cartea mîntuită de cenzură și spre administrația culturală din ce în ce mai ruptă de cultură, iar soclul din granit roșu, adus cîndva tocmai din Suedia, a rămas pustiu, un biet vestigiu al unei epoci încheiate în grabă, știrbit, din loc în loc, fie de intemperiile iernilor succesive, fie de vreo mînă de gospodar căruia-i lipsea, din bătătura sa de prin Giulești, tocmai cîteva plăci de granit roșu
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
cu Iorga, și încă altele, deși au mizat pe figuri luminoase și cu o mare încărcătură morală, nici nu au trecut măcar de faza enunțului tocmai din pricina incapacității lor exorcizatoare în fața unei memorii satanice atît de copleșitoare. Și așa a rămas acest loc pînă în zilele noastre, după doisprezece ani de elan monumentalistic fără precedent, într-o stare ambiguă ca mesaj simbolic și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate citi acum în acest spațiu, așa cum a fost
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
nesemnat, în anexa căruia un sinecurist de profesie deplînge marile cheltuieli pe care le presupune ridicarea unui monument pe care-l face altcineva, are, în încheiere, și această constatare: ,,Prost gust, lipsă de responsabilitate, fațadă". Cu responsabilitatea și cu fațada rămîne de văzut, dar în ceea ce privește prostul gust, aici lucrurile sînt absolut clare. Această sintagmă se va putea folosi în Evenimentul zilei doar atunci cînd directorul gazetei nu va mai purta costume din tablă zincată și alte accesorii vestimentare de aceeași natură
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
Rodica Zafiu Studierea inventarelor caracteristice de termeni poetici sperie de obicei, pentru că e bănuită de intenții normative sau practici reductive. Tradiția eclectică și slab normativă a culturii române a făcut ca în domeniul literar uzul să decidă, criteriile și regulile rămînînd cel mai adesea neexplicite. Judecata de valoare a fost exprimată mai curînd în numele unor trăsături și efecte globale (armonie, bun-gust, originalitate) decît al respectării ori al încălcării unor reguli punctuale. Iar limbajul poetic a fost mai adesea definit dintr-un
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
din alte limbaje sectoriale; în fine, lexicul vulgar și argotic. Există un nucleu de cuvinte fundamentale pe care le vehiculează majoritatea școlilor poetice și zone semantice preferate de moda poetică a momentului: acestea nu ne interesează, atît timp cît nu rămîn marcate de uzul lor în poezie. Cu firescul cu care atingea în treacăt subiectele complicate și controversate, Sextil Pușcariu ilustra, în Limba română, în capitolul despre eufonie, distincția stilistică: "între cuvintele unei limbi, unele sunt mai "poetice" decât altele. Astfel
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
ca marcate popular, pentru că au fost cunoscute prin intermediul textelor folclorice, nu sînt automat înțelese de vorbitorii din mediul popular. Și datorită diferențelor regionale, unele sînt atribuite sferei stilistice literare (cîntece, basme), dar, nefiind folosite în vorbirea de zi cu zi, rămîn - în mod surprinzător - cu o accepție foarte vagă. în anchetele dialectale din Oltenia și Muntenia, un cuvînt netransparent pentru vorbitori se arată a fi chiar banalul codru : ""se zice de ăia, de basme, a fugit în codru" (dar informatorul nu
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
cu alte cărți ale autorului și nici "minim prelucrat" așa încît să se transforme în jurnal revizuit ca Ocheanul întors sau Părul Berenicei); era vorba pur și simplu de caietele și notele lui Radu Petrescu așa cum arătau ele în manuscrisele rămase după moartea prematură a autorului în 1982. Jurnalul publicat la Humanitas urma să aibă trei volume: volumul I 1946-1951/1954-1956; volumul II 1957-1970 și volumul III 1970-1982. Din păcate, publicarea, sub titlul parafrazat după o însemnare a autorului, Catalogul mișcărilor
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
toate acestea (multe din ideile pe care le-au folosit prietenii tîrgoviș-teni în operele lor se regăsesc în jurnalul său, iar atenția incredibilă cu care citește și comentează texte rare l-ar fi recomandat ca excelent editor), Radu Petrescu a rămas cel mai "pur" în aplicarea programului care singularizează acest grup: jurnalul ca atelier al operei, dar și ca operă în sine, viața trăită în și pentru literatură, cizelarea încăpățînată a propriilor texte pînă la cristalinul flaubertian, amînarea debutului după 40
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
sub comunism, atît timp cît nu a aspirat să facă dizidență prin rezistență culturală și nu și-a asumat merite de acest tip așteptînd ca sutele de mii de cititori să sub-înțeleagă șopîrlele lașității, Radu Petrescu și cei asemenea lui rămîn scriitori pe care revizuirea etică de după '89 nu are cum să-i atingă, iar revizuirea estetică, dacă e de bună-credință, va trebui să rămînă în tiparul pe care opera în sine l-a propus. în consecință, acest jurnal recuperat și
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
ca sutele de mii de cititori să sub-înțeleagă șopîrlele lașității, Radu Petrescu și cei asemenea lui rămîn scriitori pe care revizuirea etică de după '89 nu are cum să-i atingă, iar revizuirea estetică, dacă e de bună-credință, va trebui să rămînă în tiparul pe care opera în sine l-a propus. în consecință, acest jurnal recuperat și publicat de Editura Humanitas începînd cu 1999, ca și restul operei lui Radu Petrescu, nu este literatură pentru orice cititor, neînțelegînd prin asta cine știe ce
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
pe hîrtie galbenă, cu 180 000. Am nostalgia unui măr, a unei prăjituri abundente, a unei pîini dense. Sînt netuns, ciorapii murdari și rupți. La cămin un coleg antipatic îmi oferă o felie de pîine cu șuncă - și primesc." Tulburărtoare rămîne această întîmplătoare vecinătate a amănuntelor prozaice cu trăirile livrești. în Ocheanul întors, de pildă, în cea mai neagră exilare a tînărului profesor într-un sat uitat de lume, departe de București și de femeia iubită, de care se desparte în
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
a amănuntelor prozaice cu trăirile livrești. în Ocheanul întors, de pildă, în cea mai neagră exilare a tînărului profesor într-un sat uitat de lume, departe de București și de femeia iubită, de care se desparte în hohote de plîns, rămîne loc întotdeauna, mult loc pentru cărți, pentru culoarea cerului, pentru dansul norilor. Așa cum aici, în acest jurnal, soldații ruși se amestecă în viața de liceean: "Rușii au plecat. Fac bună teză la română, extemporal la igienă, după-masă două ore de
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
o mare deosebire se poate bănui: tîrgoviștenii posedă un firesc al prieteniei lor, un firesc al întîlnirilor, al lecturilor reciproce, o lipsă de încrîncenare, o seninătate care la păltinișeni e de multe ori absentă. Și dacă fenomenul de la Păltiniș va rămîne inevitabil legat de timpul istoric pe care s-a placat, prietenia fantastică a tîrgoviștenilor e o minunată întîmplare care s-a nimerit cumva în a doua jumătate a secolului XX. Radu Petrescu, Catalogul mișcărilor mele zilnice, Jurnal 1946-1951/1954-1956, Editura
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
pașapoarte, mă rog, lista poate continua. Cine e o dată plecat, e bun plecat". Din păcate! Lumile au între ele un hotar postideologic ce nu are de gînd a se "spiritualiza" precum hotarele Europei. În pofida unei astfel de circumstanțe, Virgil Nemoianu rămîne un observator atent al fenomenului românesc, un analist penetrant al acestuia, cu mobiluri simpatetice care presupunem că-i dictează disocieri tranșante, cîteodată dureros caustice, totdeauna la antipodul indiferenței. Ele n-au deloc aerul unor propoziții venite "de departe", ci pe
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
se petrece frecvent!), ci e susținută de exemple care taie-n carne vie: "Mă preocupă enorm acest subiect, am scris cîte ceva, dar nici pe departe suficient. Tot, dar absolut tot, trebuie recitit cu un ochi proaspăt, fără prejudecăți. Am rămas uluit văzînd că unii și alții îl laudă grozav pe submediocrul Petru Dumitriu, Beniuc, Banuș și mai știu eu cîți alții continuă să fie prezenți în imaginile canonice. Breban sau D. R. Popescu (oameni nu cu totul lipsiți de merite
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
ochi de sticlă al Dulapului. Acum nu mai aveam decât să ridic un picior și să intru înăuntru. Am făcut-o. M-am așezat pe reclamele cu lânuri și mi-am auzit propria respirație amplificată de spațiul închis. Atunci când mintea rămâne singură cu sine însăși începe să se roage. Așa e natura minții. "Înger, îngerașul meu" - mi-am zărit îngerul cu un chip atât de frumos, încât trebuia să fie mort - "întotdeauna fii cu mine" - aripile sale ca de ceară cuprind
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
O dată m-am trezit noaptea dintr-un vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul ca pe un bărbat. Am fost nevoită să-mi împletesc mâinile și picioarele cu trupul lui R., să mă țin strâns de el, ca să pot rămâne pe loc. R. spunea ceva despre vis, dar vorbele lui nu aveau nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea jos din patul cald. L-am tras după mine și ne-am oprit
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
la scenele de o mare violență cu Bruce Willis în rol de protagonist. Din contra, îi va trezi o poftă nebună să-și tragă părinții pe sfoară și să se uite pe furiș la televizor. Sartre povestește că i-au rămas toată viața mai simpatice cărțile pe care bunicul lui i le interzicea în adolescență decît cele pe care i le recomanda. Tot așa și cu bulina roșie... Nu se uită toată viața.
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
evoluat umanitatea, pe parcursul a cîtorva mii sau chiar zeci de mii de ani, din punct de vedere al civilizației, al cunoștințelor științifice și al posibilităților tehnice, din punctul de vedere al faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul neolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
al Iancului, avînd drept cap de serie acea capodoperă a deriziunii de la Clujul lui Funar, Muntenia este posesiunea lui Mihai Viteazul, întodeauna călare, iar Moldova..., ei, aici lucrurile se complică oarecum pentru că producția simbolică a fost ceva mai slabă, Moldova rămîne, așadar, feuda trio-ului tradițional Hrebenciuc -Cozmâncă-Iacubov. Antonescu a prins mai mult în sud, Slobozia și Călărași, cu ceva extensii și prin mediile naționaliste din Ardeal, mai exact din Tîrgu-Mureș, iar crucile de toate felurile și soboarele de preoți ortodocși
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]