1,075 matches
-
pe pardoseala ce nici nu se mai făcea simțită sub picioare! Am plecat împreună, încântat și plin de importanță că propunerea de a o conduce nu mi-a fost refuzată. Vorbisem despre operă și teatru și, înainte de a ne lua rămas bun, în apropierea căminului ce aparținea ASE, pe Calea Victoriei, i-am propus o întâlnire pentru a doua zi la Teatrul Nottara, pe bulevardul Magheru. Aveam o invitație de două persoane și știam doar că o putem vedea pe frumoasa Melania
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
Articolele Autorului vântul coboară din mine spre lumea ce crede un joc de zar că iubirea ne tace reface un verb inutil reface și sensul de rugă ca jurământ ideal iubirea iubind mă apune apusul apus m-a vrăjit rămâne rămasul pe urme clepsidră blestem trecător sarcastice ploi te bântuie toamna surâsul îți pare că fuge cu apa mai stai să mă ai mai fals te repeți Eol îmi e tată iar frate Sisif prefer să am un rol în Satira
TE ROG SĂ MĂ UIŢI, SĂ NU UIŢI SĂ MĂ UIŢI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/373075_a_374404]
-
dimineața la ora patru și se încheia târziu, după prânz. Întâmplarea făcuse ca locuința noastră să fie situată peste drum, fapt ce îi permitea mamei să fugă, în jurul orei 12, până acasă, să vadă ce-i face fiul, adică eu, rămas singur, în grija vecinelor care se nimereau a lucra în tura de după amiază. Apoi, mama mă lua cu ea, până se întorcea tata de la fabrică. Era tocmai timpul potrivit: la cantina activiștilor de partid, se încheia prepararea prânzului. Stăteam sub
CANTINA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374791_a_376120]
-
Poezie > Vremuri > POSEIDON ȘI ATHENA Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aezii de altă dată, ne spuneau că în Olimp, Este zarvă,toți se ceartă, nimeni nu mai are timp. Dar rămas-au să se certe,Athena și Poseidon, Care-au vrut să ocrotească, o cetate,spune-un zvon. Se certau care să fie ,cel ce o va ocrotii, Pe cetatea ce-i clădită,drept în țara Aticii. Zeul mării luă tridentul
POSEIDON ȘI ATHENA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371689_a_373018]
-
va fi când veni-va-mi răspunsul, Te-am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371763_a_373092]
-
să mă întorc la spital, mulțumesc de cafea, mi-a priit, m-a revigorat și m-a pus pe picioare. O strânse pe Laura în brațe și-i fură un sărut, apoi plecă în grabă, nu înainte de a-și lua rămas bun de la mama Ioana și Ionuț. Timpul trecu rapid, vremea era superbă, păcat că nu puteau ieși cu toții undeva, să se bucure de ultimele zile însorite de toamnă. Terminară de umplut și ornat tortul de ciocolată, era preferatul lui Ionuț
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
va fi când veni-va-mi răspunsul, Te-am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379311_a_380640]
-
pleca de lângă Mihai și: " nu l-a părăsit până la sfârșitul vieții, arătându-i aceeași dragoste". 1889-06-15 Mihai Eminescu se stinge din viață. Veronica Micle scrie poezia dedicată lui Mihai Eminescu și care este intitulată Raza de lună, o poezie de rămas bun. Va fi publicată în ziarul România din 20 iunie. "Vremea trece, vremea vine", totul moare și iar se naște, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternității rămânând unic. Viața, timpul, iubirea devin la Eminescu un strigăt, o
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
o păzesc eu, se repezi Asistentul. Și așa voiam să-i verific zona de cunoștințe referitoare la cancer. - Mulțumesc, răsuflă ușurat Inginerul. Abia aștept să merg acasă, să mă trântesc în fotoliu si să beau un pahar mare de coniac. Rămas singur, Asistentul îsi frecă palmele, mulțumit : "De când așteptam momentul ăsta !" Se dezbrăcă sumar, se întinse pe patul de diagnosticare si îsi conectă toate terminalele. - Fă-mi un set complet de analize, îi comandă Calculatorului. După câteva minute, Calculatorul raportă cu
DORINŢA de DAN NOREA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374248_a_375577]
-
Poate asasinul își încorda în clipele acelea forțele monstruoase, poate clipeau atunci în conștientul artistei ultimele conexiuni cu lumea, poate viața ajunsese chiar în clipa închiderii telefonului la punctul terminus pentru Mihaela Runceanu, ce-și lua fără să știe ultimul rămas bun de la compozitor, după care avea să se declanșeze lupta în chinuri, cu sălbaticul...! Un cuvânt mai mult despre aceasta ar intra în antifrază. Fapt e că întâmplarea s-a consolidat în durere interioară pentru compozitorul George Natsis, iar discuția
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
templul omenirii,ce-și caută destinuri deșarte! Cine mai cunoaște răsăritul?...cand se pierd lumini și lumini Aici a trecut meteoritul ,spini au rămas prin grădini Iubirea e o poveste ascunsă,lacrimi de copii și bătrâni Unde e zeul iubirii?... Rămas-a ascuns în fântâni?... La porțile lumii bat iezuiții,făcându-și loc prin mizeria opaca Biserici preasfinte ,iubiri de sorginte ,vor fi cu răspunsul ardent Când valul se sparge pe țărmul unde mai bate o toaca... Lacrimi vor curge și
ZILELE DIN URMĂ(VI) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378713_a_380042]
-
au vreme să se ocupe decât cu politica înaltă. Desigur instituțiile noastre reprezentative și de control dau bune roade sub acest regim progresist de vreme ce finanțele ni se află într-o stare așa de - ca să întrebuințăm un calificativ favorit oficioșilor și rămas proverbial - așa de "strălucită". [ 13 martie 1880] [""LE NORD", ZIAR DE ÎNCREDERE... "] "Le Nord", ziar de încredere al Cancelariei rusești, scrie în primul Bruxelles următoarele: Alarmiștii n-au noroc. Cea din urmă invenție a lor n-a avut mai mult
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mușca din carne omenească, liberalii noștri beau șampanie cu mironosițele de la caffe chantant pentru gloria și reușita armiei române. Cine să plătească cheltuiala? Patria, se înțelege. Pe când Basarabia se rupea de la sânul țării și oamenii cu lacrimi amare își luau "rămas bun" de la patria lor străveche pentru a nu mai auzi graiul strămoșilor lor și pentru a veșteji în umbra străinătății, pe atuncea asemenea liberalii puneau să intre oștirea în triumf în București și beau în sănătatea gloriei naționale. Cine plătește
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce face. Pleacă. L-ai văzut? zice omul meu născut în Tîrgu Cucului, e chelnerul de la hotel, mielușelul, sub prosopul alb, imaculat, îi simt, de fiecare dată, pistolul, îl bag în mă-sa. Ajungem în dreptul hotelului și-n loc de rămas bun, îl întreb de ce, totuși, nu se duce pe una din rivierele strălucitoare ale lumii. Ceeee? Rivieeere? Mie aici îmi place, domnule. Uite, mă plimb cu mîinile la spate, nu-mi pasă de nimic, nu mă-ntreabă nimeni nimic, ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea găsi mai blînd-sagace înterpret decît într-un dulce Renoir, cu al său "Dans la Moulin de la Galette". Pe care-l admiram, în acel pentru noi convulsiv an 1989, la Luvru. Și care mă ducea înapoi, într-un Dorohoi interbelic rămas intact mirific, prin chermezele lui din grădina publică, la fel de galante. Din care n-aș vrea să apar ca o altă draconică Domnișoară Cucu (Mihail Sebastian), nefiind, ea, în stare să iasă din severul tipar al băștii școlărești trase bine pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doamne, slăbit în urma pierderii alegerilor, ci și minți pretins analitice ale prezentului cantonate într-o rudimentară lecție dialectică convinse, și ele, că numai confruntarea celor două extreme ar hrăni mecanismul gripat. Nevăzînd, aceste minți, că doar aici, în spațiul acesta rămas tributar sovietismului întîrziat, lupta de clasă mai are trecere. State europene cu mare tradiție civilizată renunțînd de mult și pentru totdeauna la rudimentara dihotomie marxistă. Un minim efort de pliere la conceptele moderne nu le-ar strica. Apropo: oare nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recunoașterii de sine nu se poate înfăptui ridicarea energiilor unui popor până la nivelul culturii spirituale, pornind de la rădăcinile sale cosmice. Dezinteresul față de propriile nevoi este, într-un fel, instinctual și merge până la uitarea de sine, stare care are semnificație spirituală. Rămas însă într-un blocaj biologic, dezinteresul nu caracterizează vocația. În fond, câți dezinteresați de propria lor persoană nu sunt și nu pot fi oameni de vocație? Conștiinciozitatea răspunderii față de viitorime mută dezinteresul față de sine într-un plan non-natural să-i
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
viață: „trăiește din plin azi pentru că mâine ar putea fi ultima zi“ (Le rube, gli stupri). Carlo își face apariția și bandiții se ridică să-l salute. Îi invită să doarmă în timp ce el va veghea. Unul câte unul bandiții adorm. Rămas singur, Carlo își spune că a dezamăgit-o pe Amalia și reflectează la situația lui actuala de căpetenie a bandiților (Di ladroni attornïato). El realizează că nu-și va putea ține promisiunea făcută Amaliei deoarece a jurat bandiților să rămână
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
anunță miezul nopții - oră convenită cu Sparafucile. Rigoletto bate la ușă hanului și Sparafucile iese târând un sac. Bufonul refuză ajutorul asasinului, care se oferă din nou să arunce el sacul în râu și îi înmânează acestuia restul de bani. Rămas singur, Rigoletto târaște sacul către malul râului, cănd deodată aude în depărtare vocea Ducelui cântând La donna è mobile. Desfăcând gură sacului el este îngrozit să descopere în sac corpul fiicei sale. Ea este pe moarte. Copleșit de durere, Rigoletto
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
celula. Paolo îl incită pe Gabriele dându-i de înțeles că prezența Ameliei în apartamentele Dogelui se datorează faptului că aceasta este amantă lui Boccanegra și ca atare lui îi revine datoria să-i aplice lovitură fatală (Udisti? — Vil disegno!). Rămas singur, Gabriele își exprimă ură împotriva celui care, după ce a ordonat execuția tatălui său, este acum pe cale să i-o răpească pe cea pe care el o iubește. Amelia apare și Gabriele o acuză de infidelitate (Tu qui? — Amelia!). Ea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un nemico...). Boccanegra mai întâi o refuză pe Amelia, dar când aceasta îi spune că ar prefera să moară împreună cu Gabriele decât să trăiască fără acesta, Dogele accepta să-l ierte pe Gabriele cu condiția ca acesta să se căiasca. Rămas singur, Boccanegra bea din apa aflată în cană de pe masa și remarcă că pentru cel care domnește și gustul apei pure este amar. Dogele adoarme. Gabriele, care nu a auzit nimic din conversația celor doi, avansează către Doge și este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
adevăratul răpitor. Plebe! Patrizi! finalul actului I, scena 2. Rezumat : Într-un discurs emoționant Simon Boccanegra se adresează celor două fracțiuni rivale implorându le să redea pacea și unitatea orașului Genova. Aria Sento avvampar nell'anima din Actul ÎI Rezumat : Rămas singur, Gabriele își exprimă ură împotriva celui care, după ce a ordonat execuția tatălui său, este acum pe cale să i-o răpească pe cea pe care el o iubește. Din istoria operei Adevăratul Simon Boccanegra a fost primul Doge al Genovei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Bodley's Library), London School of Economics and Political Studies, The Politechnic of Central London. Îmi amintesc cu plăcere de amabilitatea speaker-lui Camerei Comunelor, Georges Thomas, care, la sfârșitul mandatului meu în mai 1982, mi-a oferit o masă de rămas bun. Un rol important l-a avut ,,Colocviul asupra relațiilor româno-britanice de la proclamarea independenței de stat a României în 1877 și până astăzi", cu participarea unor istorici britanici de prestigiu în domeniul studiilor istorice, ca Seton Watson, Eric Tape și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în relațiile bilaterale. Exemplu în acest sens este marcarea, la fel ca și în alți ani, a Zilei Naționale a R.P.D. Coreene (9 septembrie). Spre sfârșitul anului, însă, mai exact la 29 octombrie 1969, cu prilejul primirii în vizită de rămas bun a ambasadorului Republicii Populare Democrate Coreene la București, Nicolae Ceaușescu și-a exprimat nemulțumirea pentru neparticiparea delegației Partidului Muncii din Coreea la lucrările Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român și "slaba atenție" acordată de partea coreeană celei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
aderarea se întrevedea la orizont. M-au onorat și aprecierile primite din partea conducerilor instituțiilor pe lângă care am fost acreditat. La încheierea misiunii la NATO, Comandantul suprem al forțelor aliate, generalul de armată al SUA, Wesley Clark, scria în scrisoarea de rămas bun: "Dumneavoastră ați făcut mult pentru România ca Ambasador la NATO Inițiativele României pentru securitatea europeană au condus la un parteneriat excepțional cu Alianța NATO și Uniunea Europeană". Scrisoarea era poate prima comunicare oficială la acest nivel pe care o primea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]