1,124 matches
-
nu e momentul potrivit. Tocmai m-am întors cu un comision pentru Domnia Sa și n-am timp de vorbă. Mai târziu. Și, cu acest refuz net, plecă grăbit. „Antipatic băiat, dar are și unele calități,” fu nevoit Tokichiro să recunoască. Rămas singur, privi în gol pe urmele lui Inuchiyo. Apoi porni și el, mergând cu pași lungi. Se îndrepta spre orașul castelului. Ajungând la noua sa casă, găsi un om care spăla poarta, în timp ce altul ducea înăuntru bagaje. „Oi fi greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timp să se pregătească, așa că lui Nagato situația i se părea mai mult decât neobișnuită. — Intră, îl chemă Nobunaga, cu mâinile încă în poziția corectă de dans. Nagato, ești un om norocos. Ești singurul care îmi poate observa dansul de rămas bun la despărțirea de această viață. Cred că e un spectacol extraordinar. Când Nagato înțelese ce făcea stăpânul său, se rușină de propriile sale îndoieli și se retrase spre un colț al încăperii. — Faptul că sunt singurul dintre numeroșii slujitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că sunt singurul dintre numeroșii slujitori ai seniorului meu care e martorul acestui cel mai important dans din viața lui este o fericire mai presus de umila mea poziție. Totuși, aș cere permisiunea să-mi intonez și eu cântarea de rămas bun față de lumea aceasta. Știi să cânți? Bravo. Sai, de la început. Doamna de onoare, tăcută, își plecă puțin capul, odată cu toba. Nagato își dăduse seama că, vorbind despre dans, Nobunaga se referise la Atsumori. Când te gândești că omul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
porni în galop spre poarta principală, cu tasetele armurii și spada lungă zăngănind din mers. Cei rămași în urmă, la castel, uitară de orice stăpânire și începură să strige, în timp ce se prosternau în fața lui. Nobunaga le adresă câteva cuvinte de rămas bun acelor bătrâni care-l slujiseră atâția ani. Îi părea rău pentru războinicii aceia și pentru fiicele lui, care pierdeau atât un castel, cât și un stăpân. Fără a-și da seama, ochii i se umeziră de lacrimi. În timpul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că ar trebui să-i cer și lui Nene părerea? — Nu și-a spus-o deja? replică Okoi. — Ei, mă întreb dacă mai simte la fel. Nene nu e foarte vorbăreață, dar odată ce s-a hotărât, rareori se mai răzgândește. Rămas singur, Mataemon începu să se lupte cu grijile de viitor, simțind stânjeneala de a fi dat deoparte. Așadar, într-o perioadă când crezuseră că Tokichiro poate uitase, de vreme ce nu mai venise deloc pe la ei, din nou apărea într-o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
soluția foarte limpede în minte. Ce vreți să spuneți? Ce veți face? — Spintecându-mă, cred că-mi pot prezenta scuzele atât față de dumneavoastră, cât și față de Seniorul Nobunaga. Altă cale nu există. Generale Osawa, haideți să bem o ceașcă de rămas bun. După aceea, mă retrag. Vă garantez că nimeni nu se va atinge de dumneavoastră. Puteți pleca de-aici la adăpostul întunericului. Nu vă faceți griji pentru mine, fiți doar cu sufletul împăcat! Osawa ascultă în tăcere tot ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care le simțea Nagamasa față de Nobunaga se desprinseră dintr-o dată de trupul său, ca o spoială cojită. — Mikawa, du-l undeva pe Seniorul Hideyoshi și întreține-te cu el o vreme. Aș dori să am timp pentru a-mi lua rămas bun. — Să vă luați rămas bun? — Părăsesc această lume și vreau să le urez soției și copiilor mei să rămână cu bine. Anticipez deja moartea și chiar mi-am organizat o slujbă funebră, dar... nu cumva despărțirea în timpul vieții poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fie glorios. Seniorul Nagamasa și toți oamenii lui sunt foarte bine dispuși, așa că a deschis toate cepurile de sake din castel și a anunțat că va avea loc o Adunare a Samurailor. Astfel, vor bea unii în cinstea altora, de rămas bun, înainte de a părăsi această lume. — Și cum rămâne cu despărțirea de soția și copiii lui? — S-a avut gijă și de asta. Prin toată euforia, ochii lui Mikawa începură din nou să se umple delacrimi. Adunarea Samurailor era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mâinile străvezii, Hanbei aproape că părea o fetișcană. închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc încât dădu impresia că se frângea în două. — Se apropie momentul când îmi voi lua rămas bun, în seara asta. Încă odată, trebuie să-mi arăt gratitudinea pentru numeroșii ani ai maii dumneavoastră bunăvoințe. Tăcu un moment. — Fie că frunzele cad sau înmuguresc, că trăiesc sau mor, când reflectăm profund asupra problemei, se pare că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ani, anul ăsta, iar masajul picioarelor ei e o plăcere unică pentru mine. Dar, de vreme ce am fost atâția ani plecat pe câmpul de luptă, în ultima vreme n-am mai avut parte deloc de plăcerea asta. Ei, acum îmi iau rămas bun, dar ceilalți rămâneți cât de mult doriți. Hideyoshi fu primul care plecă de la banchet. În timp ce ieșea și pornea pe coridorul lung, nimeni nu se ridică să-l oprească. Dimpotrivă, ceilalți seniori găseau mai înțelept din partea lui că plecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Seniorul Hideyoshi să ne fi dat nimic în scris, acordul ăsta nu va părea puțin cam neserios? În ziua aceea, înainte de a pleca, emisarii se duseră din nou la castel, pentru a se întâlni cu Hideyoshi și a-și lua rămas bun de la el. Lângă intrarea principală așteptau câțiva slujitori și cai, iar solii își spuseră că probabil Hideyoshi primea vizitatori. Dar, de fapt, Hideyoshi însuși era cel are pleca. Ieși chiar în acel moment din citadela exterioară. — Mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
împreună! Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră fără să șovăie sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai făcu nici o referire la dorința ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Ne putem imagina rugile pe care le rosteau în inimile lor. Inamicul se apropia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o comandase Inuchiyo. — În viața mea n-am mâncat ceva mai gustos ca orezul de azi. N-am să vă uit nicicând bunătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții din jurul castelului îi comptimeau pe locuitori. Atât oamenii din castel cât și cei de-afară fuseseră soldați sub comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lucrează în regim normal. Față de lucrul pe un teren relativ orizontal productivitatea este mult mai scăzută în cazul taluzării. La baza digului în apropierea pintenului, buldozerul lasă pe taluz porțiuni pe care nu le poate finisa nici grosier. Îndepărtarea supraprofilului rămas se va face manual, iar la baza digului parțial și cu excavatorul. După taluzarea mecanizată și îndepărtarea materialului de la baza taluzului, urmează taluzarea manuală la cota din proiect. Ultima operație în cadrul pregătirii taluzului este compactarea. Compactarea se realizează cu vibrocompactorul
Baraje din materiale locale: culegere de proiecte tehnologice cadru pentru execuţia barajelor din materiale locale by dr. ing. Tobolcea Viorel, dr. ing. Tobolcea Cosmin, dr. ing. Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/297_a_979]
-
minte - Într-o suburbie, unde era un fost spital SS; când am sosit noi, mai scoteau afară SS fără mâini, picioare, fără ochi... Îi evacuau În alte spitale - dar ăla a fost desemnat de americani pentru refacere. Spitalul avea totul rămas intact de la nemți, Începând de la stomatologie până la chirurgie. Cu personal nemțesc... În halate albe... Ne-au preluat și ne-au repartizat În dormitoarele SS-iștilor, după care a Început hrănirea științifică - În bucătărie erau niște nemțoaice grase, mobilizate și ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mele scoțând nu scântei, ca acuma, ci adesea fulgere, la a căror lumină vie ideile mele erau nu o dată anihilate, topite, reduse la neant: nu mai știam niciodată, atunci pe loc, ce să-i mai răspund, abandonam și ne despărțeam. Rămas singur, începeam să-mi amintesc, dar atunci mai puternică era amintirea îmbrățișărilor noastre, simțeam că nu merg, ci plutesc și uitam restul. "Hm! gândii, acum nu pot să-i mai zic să plece, gata, sîntem soț și soție, ia s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu te mai prefaci. Să nu mai scrii, la două capete... în mintea mea răsări și generalul roman, nemulțumit că Roma nu-i acordase niște favoruri și care, înainte de a muri, spusese: "Patrie ingrată, tu nu vei avea oasele mele". Rămas singur, m-am întors din nou cu fața spre cerul palpitând de stele, și făcui un pariu. Dacă, în minutul următor, cerul îmi va trimite un semn, un tunet, ceva, înseamnă că cerul m-a înțeles și că îmi dă
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
dar care au suferit mutații induse de consumul cărnii creaturii. Ajunși în tabăra lui Mikofsky, cei doi află că aceasta a fost părăsita de ocupanții ei, care s-au alăturat diferitelor facțiuni existente la ora aceea pe "animalul-planetă". Mikofsky, singurul rămas, este îngrijorat de fractură spontană suferită de un braț al creaturii. Acolo, cei trei dau peste o facțiune pe care mutațiile au afectat-o în sensul unei decalcifieri accelerate, similare celei a brațului creaturii, ceea ce indică o moarte lentă a
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
deloc ușoară, dar e caldă și miroase ca o franzelă franțuzească cu un ușor iz de whiskey. — Ce dulce! Sherrill Îi Înmînează lui Wakefield paharul de whiskey cînd intră În mașină. Suvenirul tău. Neva flutură mîna În semn de bun rămas. Ea și Sherill rămîn În casă „ca să pună la punct niște amănunte“. În timp ce microbuzul Îi duce Înapoi În parcare, ea Îi ia mîna și i-o pune Între coapse. Animăluțul culcușit acolo pulsează. Își pune picioarele În poala lui. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
moartea mea sau a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul!" Cum era să nu vină? Era mama ei. O vecină o văzu cu Răducu în brațe, o recunoscu și o îndemnă să intre pentru a-și lua rămas bun de la cea care îi dăduse viață. Fără a-i detalia motivul ezitării sale, ea nu intră. Vecina și fiica ei Zamfira merseră în casă să-l găsească pe tatăl Simonei și să-i spună că a venit Simona. Nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care îi produse un somn îndelungat. După această întrevedere, cele două colege se îndreptară spre gară și o dată urcate în tren, se cufundară într-o tăcere din care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
NE-AM DESPĂRȚIT... Ne-am despărțit fără un bun rămas, Ne-am despărțit c-o lacrimă în glas, Ne-am depărtat fără să ne privim Și-acum degeaba, ambii suferim... Am preferat ca să umblăm haihui Și fiecare-am mers pe drumul lui, Am întâlnit în cale câte-un hău Și-
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
chiar expatriindu-se, nu era justificat să rupă orice legături cu literele române; Rodion-Steuerman, suflet delicat, neliniștit și senzibil, care a cultivat cu același elan poezia socială ca și pe cea lirică; Botez-Gordon, fratele comedianului Penel, poet ca și ceilalți, rămas însă necunoscut; Napoleon Borelli, tatăl marei artiste Lidya Borelli, mare artist el însuși, și care, după ultimul turneu în Europa cu Rossi, acceptase direcția de scenă a Naționalului din Iași, abia instalat în clădirea nouă. Și alții încă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]