694 matches
-
în anchetarea masacrelor era Maica Pucci, superioara de la "Filles de la Charité", care conducea Spitalul din Salonic. Turcii îi conferiseră gradul onorific de colonel, iar această femeie admirabilă călărea alături de jandarmi peste tot, pe drumurile Macedoniei, ducînd ajutoare, alinînd suferințe, aducînd răniții și îmbărbătînd sufletele. Ne întrebam prin ce mecanism miraculos putea să reziste, cu un astfel de regim, un corp firav și bolnav (un singur rinichi, un plămîn astupat...). Imagine a energiei tenace și a activității creatoare, buna maică, stabilită mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
drag și spor și am mângâiat pe mulți din elevii mei, dintre care unii erau chiar orfani de război. Mergând cu colindul și plugușorul cu elevii mei, am îmbrăcat pe cel mai bun școlar. Am pregătit o serbare școlară pentru răniții dintr-un spital din Ploiești, deplasându-ne cu mare greutate pe un viscol, dar am adus zâmbet pe fețele răniților care-și făcuseră datoria de ostași ai țării. La 17 februarie 1942 primesc vizita unui inspector școlar care a venit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Anesia, Arsenie și Ion) ai lui Nicolae ai Mardariei. Mama, Iuliana era însă, unic copil al familiei David și Maria Sâlca (născută Budac). Bunicul David, la vremea lui a fost Jandarm pe Dealurile Colunului. În timpul primului război mondial a adunat răniții cu căruța ca să-i ducă la spitalele de campanie din zonă. Mama Bătrână (Maria Sâlca), după ce a născut-o pe Mama Iuliana, a plecat cu ea la București, unde s-a angajat ca doică la familia directorului Institutului Anglo-Francez. Cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
hăituirea celor care par mai slabi sau mai speriați. Pentru a ilustra, starurile fotbalistice care sunt ovaționate din toată inima de către fani au parte de o cu totul altă primire după ce s-au împiedicat de minge și au pierdut meciul. „Răniții” din orice grup trebuie să-și creeze singuri, sau să ceară sprijin altora (poate managerului de resurse umane) pentru a-și ridica un scut de protecție care să nu îi transforme în calul de bătaie al glumelor de la birou sau
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
de la Repedea. 15 ianuarie - Omagiu poetului Mihai Eminescu. La propunerea Societății „Ginta Latină”, Asociației Veteranilor de Război, Institutului de Medicină, Universitatea „Al. I. Cuza” , Inspectoratului Școlar Județean, Consiliului Județean al Frontului Salvării Naționale sau adresat Ministerului Sănătății să autorizeze ca răniții revoluției din decembrie să fie tratați la Spitalul de Recuperare. Pe lângă aspectul umanitar se evitau solicitările de internare către străinătate. Ministerul Sănătății Își dă acordul prin adresa VI/ 1.4-115 din 9 febr. 1990. Conducerea Spitalului de recuperare (director Rodica
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
să pună la dispoziția răniților Spitalul cu 20 de paturi („crevate”) și personalul acestuia. În timpul războiului s-au organizat circa 40 de asociații de binefacere. Din fondurile adunate, aceste asociații au înființat ambulanțe și spitale proprii în care erau îngrijiți răniții. Din cele relatate cu privire la ofrande, se impune o situație centralizatoare. Valoarea acestora - de aproximativ 10 milioane de lei - reprezenta mai mult de 2/3 din bugetul afectat Ministerului de Război pe anul 1877. Donațiile înregistrate de guvern, în afara celor făcute
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
contagioși, condus de dr. N. Bălteanu. Un spital pentru bolnavii de tifos exantematic era în barăcile din pădurea Dobrina. Din 1917, în aceste spitale au lucrat și câțiva medici francezi. Dintre medicii care au îngrijit atunci, cu prețul vieții lor, răniții, amintim pe dr. Mihail Kernbach și dr. Eugen Rezmeriță, ajuns apoi medic șef al Capitalei. Mihail Kernbach (1895-1976) a urmat școala primară și apoi Gimnaziul „Anastasie Panu” în Huși. A terminat studiile liceale la Liceul Internat „Costache Negruzzi” din Iași
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
că adevărații eroi sunt cei rămași pe câmpurile de luptă. Vorbea în deplină cunoștință de cauză, deoarece el, ca ofițer sanitar în armata austro-ungară, făcuse războiul, 44 de luni din 48, între 1914-1918, pregătind, în prima linie, sub focul inamic, răniții, mutilații, pentru operații sau dând primul ajutor și închizând ochii celor morți prea devreme. Este de prisos să spun că Sammuel Frenkel n-a fost trecut, ca erou, pe nici un monument, n-a primit nici un avantaj material, nici o pensie. Lui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ferăstrău de tăiat lemnele, pentru că-i era zdrobit de explozia unui obuz de tun. Atât era de tragică situația pe front, că nu mai dovedeau echipele medicale și nu mai ajungeau nici instrumentele cu care trebuiau să lucreze acești oameni. Răniții, fiind prea mulți, stăteau întinși pe pături în curtea spitalului, așteptând rândul să fie introduși în sălile de operații. Ce povestea acest om era groaznic, trebuia să ai o tărie de caracter deosebită numai ca să-l asculți. Eu,savurând povestirea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
câteva însemnări despre mareșalul C.Prezan,spunând: De multe ori vorbim, dar nu totdeauna despre ce trebuie. Aflăm că bancherul sau moșierul cutare a făcut unele donații de câteva pachete de țigări și câteva parale la câte un spital pentru răniții de pe front și-i elogiem foarte mult, dar nu știm cine s-a jertfit și luptat până la moarte pentru a ne reda Ardealul. Să-mi permiteți să fac o indiscreție. Este generalul C.Prezan, cu ținuta și autoritatea sigură, care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unor drepturi. (5) Persoanele protejate de dreptul internațional umanitar sunt: A) într-un conflict armat cu caracter internațional: persoanele protejate în sensul Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 și al Protocolului Adițional I din 8 iunie 1977, în special răniții, bolnavii, naufragiații, prizonierii de război și civilii; B) într-un conflict armat fără caracter internațional: răniții, bolnavii, naufragiații și persoanele care nu participă direct la ostilități și care se găsesc sub puterea părții inamice; C) într-un conflict armat cu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
caracter internațional: persoanele protejate în sensul Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 și al Protocolului Adițional I din 8 iunie 1977, în special răniții, bolnavii, naufragiații, prizonierii de război și civilii; B) într-un conflict armat fără caracter internațional: răniții, bolnavii, naufragiații și persoanele care nu participă direct la ostilități și care se găsesc sub puterea părții inamice; C) într-un conflict armat cu sau fără caracter internațional: membrii forțelor armate și combatanții părții inamice, care au depus armele sau
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
participă direct la ostilități; B) declanșează un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul internațional umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios, învățământului, artei, științei, acțiunilor caritabile, a monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau răniții sunt adunați, precum și a orașelor, satelor, locuințelor sau clădirilor neapărate ori a zonelor demilitarizate, sau asupra instalațiilor ori echipamentelor ce conțin substanțe periculoase, în măsura în care acestea nu sunt folosite ca obiective militare; C) desfășoară un atac prin mijloace militare, știind că
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de tristul sfârșit. Doamnele, după cunoștințe și aptitudini, își aleseseră ramura activității lor și îi ajutau cu mult suflet. [Dintr-un grup așa de numeros, două eliminări am fost silită să fac.] primele succese și înfrângeri Abia se înjghebase, și răniții sosiră numeroși. Dacă la început intrarea în Transilvania fusese mai mult o plimbare triumfală, în care armata era primită cu flori și cântece de bucurie; dacă în puține zile ocupase Brașovul, Sibiul și mergea înainte, totuși Ionel era din ce în ce mai îngrijorat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în Occident, [după câte ne spune doamna Pherekyde.] ( Ediția a II a, 1996, p. 13. ) Aveam de lucru peste puterile noastre, cele mai multe doamne de la spital plecaseră, unele chiar pe nevestite, ca Miza Alimă neștianu; fiul ei era deja în Moldova. Răniții soseau din toate părțile; doctorii francezi, români porniseră luând cu ei toate in strumentele și materialul chirurgical; rămăsesem în mizerie mare. Bieții soldați soseau morți de oboseală, răniți și zicând cu durere: „Cum să le ții piept? Ce mai scule
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mă gândeam la cei plecați. Zile de groază în așteptarea invaziei, mai grozave chiar decât faptul bru tal, precum agonia e mai chinuitoare decât moartea însăși. Spitalul ne era o diversiune. Din lipsă de trenuri nu putusem evacua pe toți răniții transportabili. Bieții soldați plângeau, văzându-se condamnați la captivitatea în mâna germanilor. Matei Ion, sergentul rănit și îngrijit de noi a doua oară, se bucurase să plece din nou pe front, dar a trebuit să rămână. Ca să țină ordinea și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și pornind cu hățurile în mână; dricurile au rămas cu morții pe stradă. Foarte obraznici și trufași, ne-au trimis 45 de soldați bolnavi la spital. I-am instalat în două săli de jos cam întunecoase, cu totul izolați de răniții români. Îndată am reclamat prin Crucea Roșie că bolnavii nu puteau rămâne într un spital de răniți. Unele doamne, voind să afle știri de la dânșii, se arătau prea amabile cu ei, până li s-a atras atenția că numai îngrijiri
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plecați. Îngrijirile erau din ce în ce mai grele. Surorile cele mai bune ne-au fost luate și trimise la Alexandria, unde aveam 1 500 răniți fără ajutor medical aproape. Ni s-a spus că pe toate câmpurile de luptă din ultimele zile zăceau răniții noștri necăutați, germanii neocupându-se decât de ai lor. De toate aceste mizerii ne mângâiam puțin citind comunicatele lor, care erau foarte sibiline, vorbeau de retrageri strategice la Cârli baba și pe Trotuș și dădeau semne că nu le prea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
casă fără bilet de locuințe, dar iese învingătoare; la noi, guvernanta de la Dinu a trimis pe prietenul ei să ceară diferite mobile, pe care le-am refuzat, spunând că nu le am, crezând că voia numai să-mi vadă mutra. Răniții germani sosesc mereu și toate spitalele sunt luate: la Școala Centrală, maltratând pe Lia și pe Zoe Romniceanu și dându-le afară fără cea mai mică formalitate; Spitalul Militar, asemenea. Pe răniții noștri spun că îi vor trimite la Giurgiu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
crezând că voia numai să-mi vadă mutra. Răniții germani sosesc mereu și toate spitalele sunt luate: la Școala Centrală, maltratând pe Lia și pe Zoe Romniceanu și dându-le afară fără cea mai mică formalitate; Spitalul Militar, asemenea. Pe răniții noștri spun că îi vor trimite la Giurgiu. Bineînțeles, în deri ziune, căci de la intrarea bulgarilor acel oraș este numai o ruină. știri externe Nu se mai văd așa multe trupe în Capitală, toate se îndreaptă spre Milcov. Ce o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bune, le-a făcut o serbare pur religioasă, dar atât de tristă! Mulți dintre răniți plângeau, se gândeau acasă, eu, într un colț printre ei, plângeam cu ei, pe ei, gândindu-mă la cei depărtați. La sfârșit însă, ca copiii, răniții uitaseră de necazuri și râdeau în hohote. Unul se costumase și cânta din clarinet - chiar foarte bine -, alții îi răspundeau din gură. Noi părăsirăm sala, ca să nu le stricăm cheful. Câte poate să rabde bietul român și ce lesne le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de cai și nici măcar nu-i Învredniceau cu un rânjet măcar. Acele trupe păreau să facă parte din armata care se retrăsese din Mikawa și era clar că bătălia se dusese cu Înverșunare. Atât caii, cât și oamenii erau epuizați. Răniții mânjiți de sânge se rezemau greoi de umerii camarazilor. Sângele uscat lucea, negru ca lacul, pe armuri și pe cozile lăncilor. Fețele lor transpirate erau atât de pline de praf, Încât numai ochii li se mai vedeau, licărind. — Dați apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îl și făcuse, Încă o dată, pe Shingen să-și abandoneze Înaintarea spre capitală, lăsându-l fără altă posibilitate decât aceea de a se retrage În Kai. Fuseseră sacrificați mulți oameni. În comparație cu cele patru sute de victime ale clanului Takeda, morții și răniții clanului Tokugawa numărau nu mai puțin de o mie o sută optzeci. FUNERALII PENTRU CEI VII Petale roșii și albe pluteau, În jos, dinspre Castelul Gifu, situat pe un vârf Înalt de munte, căzând peste acoperișurile din orașul de la poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
al morții“. Din păcate, se spunea că până și Yamagata Masakage, care, Începând de dimineață, luptase atât de bine În aripa stângă, fusese doborât În bătălie. Alți generali celebri, oameni de mare curaj, căzuseră, unul după altul, până când morții și răniții ajunseseră să numere mai mult de jumătate din Întreaga armată. — E clar că inamicul va fi Înfrânt. Nu e momentul potrivit? Generalul care vorbise era Sassa Narimasa, privind lupta Împreună cu Nobunaga. Nobunaga Îl puse imediat pe Narimasa să le transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, În timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le dăduse nici o comandă, dar lucrau În perfectă ordine și fără nici un cuvânt de nemulțumire. Dacă aruncăm asupra lor tot ce-avem, castelul va cădea. Astfel grăi Kawajiri, unul dintre generalii trupelor ofensive, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]