608 matches
-
palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Toată lumea se plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de film. Tipii de la Gestapo care-i urmăreau pe evrei și puneau mâna pe câte un copil care se căznise să se ascundă, Îl apucau de păr și-l ridicau la lumină, În hohote de râs. Atunci copilul țipa din rărunchi: „Nuuu! Nuuuu!“. Un țipăt sfâșietor, pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai scris-o sfinția ta astă noapte? MAVRICHIE: Cartea asta am gândit-o ca un fel de călăuză și se cheamă Despre făcutul minunilor. Întru ea se cuprind sfaturi și învățături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dat seama că ăsta era altfel, așa că am încercat să rămân calmă. Apoi și-a scos cuțitul și i-a pus lama pe gâtul meu, ca și cum voia să-mi fie frică. Și mi-era. Eram pregătită să țip din toți rărunchii, doar că nu voiam să-l sperii, să-l fac să mă taie pe loc, gândindu-mă că aș putea să reușesc să-l conving să înceteze. Mai trase un fum tremurat din țigară: — Dar ăsta a fost doar semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pune piciorul pe mine, apoi gura ei caldă îmi atinge urechea. Înțepenesc, nu pot, în seara asta chiar nu pot. Îmi caută gura, o găsește, dar eu nu deschid buzele. Se retrage la locul ei cu un suspin adânc, din rărunchi. — Știi, spune am putea încerca să facem dragoste altfel. Mă întorc spre ea, fixează tavanul cu o expresie ciudată. — Am putea încerca să ne privim în ochi. Vocea îi este străbătută de o nuanță care se înfășoară mândră în jurul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
până la lacrimi, vorba lu’ nistor de la savoi. Da’ aici nu e vorba despre conotații sexuale, e filozofie de viață la purtător. Ne boșorogim, mă... Nevăzutele dar simțitele puncte de suspensie Îl determină pe Gore să umple paharele. Iar oftatul din rărunchi Îi oferă lui Sandu prilejul ideal de a-și continua ideea. Ne boșorogim pe zi ce trece. Uite, azi noapte nu reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
azi, fac eu. La așa veste nu poți să răspunzi decât cu un gest pe măsură. Vino Încoace să te pup! Îl pupă pe Sandu pe amândoi obrajii, apoi duce mâinile la gură, la face pâlnie și urlă din toți rărunchii: Lume, lume, și-a dat Sandu demisia din pedele! Am trăit s-o văd și pe-asta, Înseamnă că e grav de tot. Știe el ce știe, ne așteaptă evenimente senzaționale. Să bem În cinstea lui, i-a venit mintea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doar la gândul avantajelor sociale de care va beneficia prietena ei cea mai bună pe seama nervilor la pământ. Ah, nu plânge! Ai scăpat de măritișul cu un fotograf psihopat care face poze de-a dreptul ciudate. Dumnezeule, oftă din toți rărunchii, câteodată îmi doresc să fi avut eu așa o cădere nervoasă. Julie avea dreptate. Vreau să spun, chiar și din adâncurile unei inimi sfâșiate, tot puteam să întrevăd avantajele unui colaps ultrasofisticat în Paris, cu o mulțime de magazine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
îmi simt sufletul tangibil, îl ating. Începe să mă doară sufletul în miezul lui, grație iubirii, Orfeule. Și sufletul însuși ce alta e oare decât durere întrupată? Zilele vin și zilele trec, iar dragostea rămâne. Acolo, înăuntru, foarte adânc, în rărunchii lucrurilor, curentul lumii acesteia și curentul opus al lumii celeilalte se ating și se freacă, și din această atingere și frecare vine cea mai tristă și mai dulce dintre dureri: aceea de a trăi. Iată, Orfeule, ițele, iată urzeala, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îndreptă către Club ca să-l vadă pe Víctor, prietenul lui intim. Augusto se simțea alt om, de parcă vizita aceea și revelația prilejuită de ea cum că Eugenia era o femeie puternică - din ochii ei țâșnea forța - i-ar fi răscolit rărunchii sufletului, destupând acolo un izvor până atunci ascuns. Pășea mai energic, respira mai liber. „Acum am un obiectiv, un scop în viață - își zicea el -, și anume să o cuceresc pe fata asta sau să mă cucerească ea pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne împinge să scriem. Don Quijote a fost cel care a pus în mișcare pana lui Cervantes. Și sărmanul meu homuncul, Augusto Pérez al meu - așa l-am creștinat sau botezat - a fost cel care a-nceput să se agite în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc cum sărmanul și purul personaj a aflat în cele din urmă că nu era decât o ființă fictivă, o născocire a fanteziei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al Domnului, iar apoi aici, în Parisul ticsit și debordant de istorie omenească, universală, mi-am scris sonetele, pe care cineva le-a comparat, ca origine și intenție, cu Pedepsele scrise împotriva tiraniei lui Napoleon cel Mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
celor opt copii ai mei și adevărata mea mamă? Adevărata mea mamă, da. Într-un moment de suprem, de abisal zbucium, când m-a văzut în ghearele Îngerului Nimicului, cum plângeam cu un plâns supraomenesc, mi-a strigat din adâncul rărunchilor ei materni, supraumani, divini, aruncându-mi-se în brațe: „Fiule, fiule drag!“ Am descoperit atunci tot ce-a făcut Dumnezeu pentru mine prin femeia aceasta, mama copiilor mei, maica mea fecioară, care n-are alt roman decât romanul meu, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
L-am descoperit pe tata- tăticul! - vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă, paternitatea din rărunchii noștri ne descoperă filialitatea? „Copilul e tatăl bărbatului“ a cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă, paternitatea din rărunchii noștri ne descoperă filialitatea? „Copilul e tatăl bărbatului“ a cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru trecut? Nu există oare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și viața, organism, nu mecanism. Și nu e de niciun folos să deschidem capacul ceasornicului. Întâi de toate pentru că un adevărat roman, un roman viu, nu are capac, iar apoi pentru că ceea ce vrem să arătăm nu este un mecanism, ci rărunchii fremătători de viață, calzi de sânge. Și asta se vede și la exterior. E ca furia ce se vede pe față și-n ochi, fără a fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vede pe față și-n ochi, fără a fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul ceasornicului astfel încât clientul să vadă mecanismul, dar romancierul nu trebuie să deschidă nimic pentru ca cititorul să simtă zvâcnind rărunchii organismului viu al romanului, care sunt înșiși rărunchii romancierului, ai autorului. Și cei ai cititorului identificat cu el prin lectură. Pe de altă parte, ceasornicarul cunoaște însă, reflexiv și critic, mecanismul ceasului; dar romancierul își cunoaște oare în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul ceasornicului astfel încât clientul să vadă mecanismul, dar romancierul nu trebuie să deschidă nimic pentru ca cititorul să simtă zvâcnind rărunchii organismului viu al romanului, care sunt înșiși rărunchii romancierului, ai autorului. Și cei ai cititorului identificat cu el prin lectură. Pe de altă parte, ceasornicarul cunoaște însă, reflexiv și critic, mecanismul ceasului; dar romancierul își cunoaște oare în aceeași măsură organismul romanului? Dacă în acesta există un capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să știu ce e mai bine să fac ? — Domnule Geiger, o întrerup cam necioplit. Voiam doar să vă mulțumesc foarte mult pentru această seară. A fost absolut incredibilă. — A fost distractiv ! zice Eddie. — O seară frumoasă, spune Melissa, oftând din rărunchi. Eu mai am o tonă de învățat. — O să merite, iubito. Eddie o bate ușor pe mână, a încurajare. Când o să fii la... Ridică o broșură de pe masă și se uită la ea prin ochelarii de citit. Carter Spink. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
niciodată unei fiare sălbatice să pustiască pământurile care-mi aparțin». Era Întovărășit de doi câini de vânătoare, le dădu drumul Împotriva panterei, aceștia o mușcară, dar ea ajunse și mai viguroasă, Îi doborî, sări asupra stăpânului lor și Îi sfâșie rărunchii. Aceea fu soarta lui Nizam al-Mulk. Cel de-al doilea Își spuse: «Sunt un cărturar, oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă Între câini și panteră?». Întoarse spatele și fugi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să fie complet, de durere, Vaniușka a dat drumul canistrei, care i-a căzut pe laba piciorului stâng, rupându-i câteva tarsiene, la întâmplare. Oricât ai fi de haidamac, o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura, dar nu apucă să scoată nici un sunet, pentru că Lionel îi vâră instantaneu mingea de baseball în gură. Haidamacul își înfige cu poftă dinții în minge, ocazie cu care își rupe doi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din urmă să lovească zidurile vii (și morții! și morții!) cu tija de percuție a sclerometrului Schmidt. Se mai aplicară (inutil pentru noi!) metodele de amprentare a betonului ale lui Poldi și Waitzmann. Betonul de compresiune, Skramtaev, strigă din toți rărunchii cu sălbăticie tribală, aruncându-și spre lespedea gri a cerului, victoria Sa: Re 0,16 Hb2 + 6Hb Ca răspuns, constructorii verificară mastodontul de beton prin retroîmprăștierea radiațiilor gama I ≥ I'' + I " Electronii, animați astfel de energia cinetică, ionizară plăcut aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu taxiul, ar zice că e cinci șilingi. Serios, bunicule, am grijă, spun ca să-l liniștesc. Și iau taxiul, destul de des. Câteodată. Cam o dată pe an. — Oricum. Ce sunt toate astea ? Întreb, pentru a schimba subiectul, și bunicul oftează din rărunchi. — Maică-ta a făcut săptămâna trecută curat În pod. Și m-am apucat să aleg ce e de aruncat și ce e de păstrat. — Pare o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos. Astea sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]