827 matches
-
loc de muncă. Și așa a ajuns iarba unul dintre cele mai răspândite elemente pe globul pământesc. Unde era iarbă, era și viață, umiditate, soare și căldură. Pe acele meleaguri au pătruns și copacii cu rădăcinile lor puternice, cu crengile răsfirate spre cer, ca niște brațe în plină rugăciune, cu frunzele și florile îndreptate spre ochii și sufletul oamenilor. Acolo stătea agățată și petala noastră, ieșită din cel mai mic ou. Avea culoarea portocalie să atragă albinele, buburuzele și fluturii, să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o expresie de refuz. Dar printre buze i se strecură o Întrebare: ― Cineva a aruncat Pământul În aer? Cine? ― ASTĂZI VREAU SĂ VĂ POVESTESC DESPRE UN ALT SAVANT-ZEU. UN SAVANT MALEFIC. CU NUMELE DE IACUB. Și acum degetele i se răsfirară, Îngăduindu-i vocii să-i ajungă la urechi... ― IACUB A TRĂIT ACUM OPT MII PATRU SUTE DE ANI, ÎN CICLUL PREZENT DE DOUĂZECI ȘI CINCI DE MII DE ANI AL ISTORIEI. AVEA ACEST IACUB UN CRANIU NEOBIȘNUIT DE MARE. UN BĂRBAT DEȘTEPT. UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sus a tricoului Groton. Era unul vechi, de-al tatălui ei, găurit pe alocuri. Avea un braț peste față, ca o dungă pe un semn care spunea „Fără atingeri“. Așa că n-am făcut decât să o privesc. Părul Îi era răsfirat pe pernă. Buzele Îi erau Întredeschise. Ceva Îi strălucea În ureche - probabil fire de nisip de pe plajă. Dincolo de ea, pe masa de toaletă, scânteiau pulverizatoarele. Tavanul era undeva sus, deasupra. Simțeam păianjenii care-și vedeau de treabă prin colțuri. Cearșafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în cea mai mică celulă, în cel mai mărunt fir de păr. Era, pur și simplu, copleșitoare. Eram paralizat de plăcere, dar totuși nu am căzut pradă preocupărilor și disperării. Era o atingere atât de plăcută... Acum urca. Degetele se răsfirau pe pielea mea înghețată și încet, încet, se îndreptau spre obrazul meu ce îmi părea albastru din pricina gheții ce o simțeam în el. O gheață sensibilă, o piele de piatră cu care simțeam mai mult decât până acum. Pe măsură ce căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un loc ca ăsta. Holul era larg, minimalist, cu uși rigide din sticlă, care duceau spre o platformă de lemn, în lumina lumânărilor. Mi-a plăcut la nebunie: mi-au plăcut vasele uriașe de teracotă, saltelele indiene mari, cu perne răsfirate pe marginea piscinei. Încerc să nu mă gândesc la ce s-a întâmplat după aceea, la ce a spus Brad, pentru că de fiecare dată când mă gândesc la asta, îmi năvălesc în minte tot felul de gânduri pesimiste, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și fără grăsimi. Brad se duce apoi să facă un duș acasă, după care o sărută și pleacă. Jemima se duce să facă și ea duș, își face niște cafea și se duce înapoi în pat, cufundându-se în revistele răsfirate pe noptiera lui Brad - dar nu mai decupează pozele și modelele. Nu mai are nevoie s-o facă, acum că și-a împlinit visul: chiar dacă încă o interesează, nu mai există disperarea aceea. Pe la 11 dimineața își pune pantalonii minusculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în larg. Din când în când, în timp ce înotau își scuturau gâturile lungi și apoi și le cufundau în apă. Iar când își scoteau capetele după aceea, în pliscurile lor galbene sclipea câte un peștișor argintiu. Când oboseau să înoate, își răsfirau larg aripile și își curățau penele cu ciocul. Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea lungă, dar fără îndoială că în timpul călătoriei unele dintre ele muriseră sleite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până-n mașină. Albia ca de râu, care era secată și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înotat până am reușit să mă apuc de marginile ferestrei și am lovit din nou cu cheia cât de tare am putut. Puteam s-o văd pe femeia care plutea. Avea părul prins Într-o coadă de cal care se răsfirase În apă. Îi vedeam inelele de la o mână. Se apropiase de geam și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În vârstă. Citise o carte clasică pentru magicieni, Expertul la masa de joc, și știa că, cu ajutorul iluziilor, Îndemânarea se află În mâini, În ochi și În simțul spectacolului. Rupert ținu pachetul cu fața În jos și cu o mișcare răsfiră cărțile În formă de semicerc. —În ținuturi magice, magia e posibilă. Dar numai dacă crezi. Se uită la Roxanne cu o expresie care nu mai părea de copil, ci a cuiva mult mai bătrân, un bărbat Înțelept bătrân ca veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se răsfirase prin iarbă. Rămăsese inertă; trupul îi era scuturat de mâinile brutale ale burgundului, care, respirând greu deasupra ei, îi ridica rochia și se pregătea să o pătrundă. Văzând scena aceea, care sigur nu era nouă pentru el, Balamber, deja tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuiau numărați cel puțin o sută de galo-romani și helveți, cu tot felul de arme la ei, unele chiar rudimentare. Chilperic le poruncise să se posteze în afara drumului ce urma contrafortul aflat de cealaltă parte a văii, iar ei se răsfiraseră pe malul ierbos și prin albia unui râu aproape secat, lăsând astfel cale liberă mulțimii de refugiați ce venea în neorânduială: oameni cu groaza în priviri, care părăsiseră foarte târziu Vesontio și burgurile învecinate, ducând cu ei doar o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
duruit sumbru începu să răsune prin toată valea; puțin după aceea, primii cavaleri barbari își făcură apariția la cotitura drumului. 27 O tăcere apăsătoare se lăsase în vale. Barbarilor nu le trebui prea mult să părăsească drumul și să se răsfire pe cele două margini și în albia râului, astfel că, în scurt timp, armata lor ajunsese să se întindă de la o coastă la cealaltă. După ce înaintaseră puțin, se opriseră, însă rândurile lor continuau să se îndesească. Postat cu soldații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce înțesa curtea. Dintr-o privire, înțelese că avea în față pe puțin două sute de bărbați, femei și copii, cu nu puține animale de povară și o jumătate de duzină de care felurite. Dar își dădu seama că mulți se răsfiraseră deja în cele trei clădiri ce alcătuiau sihăstria: biserica, pe vremuri, un post de gardă, depozitul și vechile grajduri, pe care călugării le transformaseră în dormitor. Și mai erau burgunzii: ceva mai mult de cincizeci, între care mulți răniți. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în câmp. Traversară iute ca vântul șirurile de mesteceni, însă hunii le simțiră îndată prezența și grăbiră pasul, lăsând în urmă fără să șovăie cireada de vite pe care o luaseră. Cu gesturi grăitoare, romanul porunci oamenilor săi să se răsfire pe câmpie. Distanța dintre urmăriți și urmăritori rămase pentru multă vreme aceeași, căci caii mici, dar rezistenți ai hunilor încă nu voiau să se dea bătuți înaintea cailor de rasă, puternici, ai urmăritorilor lor, iar Sebastianus începu să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burgund se apropia de el legănând în mână o javelină. Pe când se întorcea să-și încordeze din nou arcul, fu lovit dintr-o parte și se prăvăli din șa. Tovarășii săi, între timp, poate pentru a-și despărți dușmanii, se răsfiraseră și fugeau în direcții diferite. Sebastianus văzu însă cavaleri venind din dreapta ca să le închidă drumul spre pădure și își dădu seama că de acum tâlharii aveau puține șanse să se mai salveze. Trase sabia și își alese unul pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la sihăstrie. Sute de bărbați și femei, care, venind în urma călugărilor, își părăsiseră refugiul și coborâseră la vale în procesiune mută, refuzând să-l abandoneze pe Canzianus în momentul suprem. Balamber ordonă alor săi să blocheze cărarea, dar ei se răsfirară pe coastele văii îngrămădindu-se pe stâncile de ardezie și prin micile luminișuri ce se deschideau printre brazi. De undeva, începu să se audă un psalm, care, în scurt timp, răsună puternic de la un contrafort la celălalt al văii. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvintele dumneavoastră Îmi fac, nu știu de ce, părul măciucă... De fapt, ce doriți? Mașa dădea semne de nervozitate. Discuția aceasta Îi trezea multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare. Noi arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți Închipui. Nu aducem defel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie și aruncându-le motanului negru cu o pată albă pe ochiul drept ce i se cățăra mereu pe genunchi, răsfirându-și și Înfigându-și cu sagacitate ghearele ascuțite În pantalonii săi de doc, care prinseseră luciu de atâta purtat, au descoperit, până la urmă, după numeroase experiențe eșuate În laborator, că o anumită glandă, numită Spirtis aulicus, aflată sub lobul urechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
există găuri negre și cordon ombilical. Însă chiar și În imponderabilitate, simți că ceva de undeva te atrage. Imponderabilitatea te ține și ea În loc. Sau te face să te Învârți mereu În cerc. Uneori În jurul propriei tale cozi, ce se răsfiră ca la o cometă. Femeile sunt asemenea unor găuri negre ce se-nvârt În spațiul cosmic, transformând materia În antimaterie și invers. O mulțime infinită de fetuși și suflete În fașă pendulează În jurul lor. Intră pe o parte și ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de sudoare, simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie. Ippolit aruncă o privire În ciobul de oglindă sprijinit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii, părul alb răsfirat la spate, cercurile ochelarilor și fumul de țigară din jurul părului. În fața lui Wallace insistase că e oriental, iar acum i se părea că se asemăna cu un oriental. — Cât despre starea actuală a lucrurilor, spuse Govinda, văd că insatisfacția personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
site-uri literare române </biography> deasupra lumii noastre stau ghemuită la margine de dig în spate îți simt aripile de înger vis sau om respirația are izul mării și inima libelulă plec ochii pe aripa-ți stângă cu dreapta îmi răsfiri părul prin stele tu nu vezi...eu nu aud... îți povestesc negura mării plasă de păianjen nemărginire îmi spui c-o știi prin ochii mei precum lacrima de fluture cad stele în departe zici că-i Chopin vântul foșnește prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]