3,256 matches
-
tot, nu erau numai în garaj. În toată casa erau sute de dosare, parte din ele pe rafturile bibliotecii mele. Printre aceste rafturi, printre cărți, se găseau tot felul de alte materiale care interesau scopului meu. A fost imposibil să răsfoiesc tot ce aveam prin casă, așa că am renunțat să mai controlez prin unele colțuri. Mai ales cele care se aflau mai sus de înălțimea mea. O altă problemă pe care am tratat-o superficial este aceea legată de traducerea corespondenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Nu toți delegații cunoșteau o limbă de circulație internațională și se plictiseau de moarte. Un delegat italian sforăia atât de zgomotos încât a fost invitat să doarmă pe hol. Alți delegați nu se puteau concentra pe parcursul unei întregi reuniuni. Căscau, răsfoiau documente, desenau, sau mai bine zis mâzgăleau hârtie și erau total absenți. Mi-am propus să am o prezență care să aducă o contribuție mai consistentă la lucrările în dezbatere și din partea României. Dacă tot acordam un timp prețios acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
grav derapaj, cu slabe șanse de a fi controlabil într-un viitor apropiat. Majestatea Sa Regele ar putea construi o autoritate care să se impună tuturor românilor și să asigure salvarea noastră. IX. Felicitări, invitații și extrase Pentru ca acela care răsfoiește această culegere de texte să-și facă o imagine cât mai precisă despre implicațiile unui demnitar (ambasador) în viața unei largi comunități naționale sau chiar internaționale, am selectat și câte ceva și din alte categorii de mesaje. De exemplu, am prins
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
proastă educație și de a jigni destinatarul depeșei. Dacă un demnitar este de rang înalt, atunci trebuie să adopte o semnătură din care să rezulte clar numele și prenumele său. Motivul este că această semnătură ușurează mult munca cercetătorilor care răsfoiesc arhive. O semnătură indescifrabilă obligatoriu trebuie să fie pusă sub numele și prenumele dactilografiate ale expeditorului. O obligație a expeditorului este marcarea datei când s-a semnat depeșa trimisă. Evident că multe autorități au lacune în ce privește regulile care trebuie respectate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci creștinismul va triumfa.“ * Domină convingerea că prin efort spiritual ajungem „undeva“, că urcăm spre un punct de orizont care și-ar dezvălui peisajul transfigurat, plaja lunară cu pagini pe care vântul le răsfoiește pentru inițiați... Nu evoluezi, de fapt, nici nu te „dumirești“. Încet-încet, înveți să îți exprimi despărțirea de viață, de trup - și ți se pare că ai devenit mai înțelept, că ai fi „ajuns“ acolo unde, în realitate, nu îți mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
muzicalitatea, iar scrisul său se fracturează, apar din ce în ce mai multe cuvinte șterse, din ce în ce mai multe disonanțe. Corpul i se tot îngreuiază, iar porumbelul trimis de noul Noe ca să găsească un petic de pământ trebuie să zboare înapoi pe arca întunecată. Doctorul Kafka răsfoiește o carte chinezească, în care înțeleptul răspunde discipolului ce îl îndemna să moară mai repede: ŤȘi totuși voi muri. Îmi rostesc cântecul de încheiere. Căci un cântec e mai lung, altul e mai scurt. Deosebirea între ele se reduce întotdeauna
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
Una din corvezile de care un om cu formație umanistă nu va putea scăpa niciodată e consultarea dicționarelor. Așa cum un sportiv nu se poate păstra în formă decît făcînd regulat exerciții fizice, umanistul nu-și poate întreține tonusul minții decît răsfoind lexicoane. O face așadar nu pentru că vrea, ci pentru că nu are încotro: proprietatea termenilor cere desproprietărirea plăcerii proprii. Se poate întîmpla însă ca, în timp, supliciul să devină deliciu, actul rutinat și adesea plictisitor al răsfoirii masivelor și scorțoaselor incunabule
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
l-a lăsat în urmă. Sedimentele acestea sunt precum radiațiile reziduale ale universului: în ele găsim frecvența inițială a gîndirii umane, forma înghețată a spiritului omenesc, adică litera fosilizată a unor noțiuni milenare. Sunt două lucruri cu care te alegi răsfoind Termenii filozofiei grecești. Primul e că devii conștient de o nedorită neputință, și anume neputința pe care noi, cei de azi, o manifestăm în raport cu ei, grecii de atunci. Nevoința aceasta sună astfel: nu ne putem lipsi de cuvintele lor, dar
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
conștiinței, stază a existenței care nu poate fi sortită uitării: "împăturesc ziarul. Uit. Un înger căzut nu trebuie/ să regrete nimic. Eu/ nu regret nimic./ Mîngîi cotoarele/ cărților din biblioteca mea adunate cu/ sudoarea sîngelui./ Scot o carte și o răsfoiesc. Are paginile albe. Toate cărțile/ din biblioteca mea au paginile albe./ Am locuit în/ toate patriile/ imaginare pe care le-am developat pe/ paginile/ care nu mă lasă să trec mai departe./ Le populez pînă la refuz/ cu ființe care
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
implica. Vedeți, de altfel, prea bine. La fel de sincer și mult mai lipsit de precauții, vă anunț că nici un asemenea florilegiu nu e - niciodată - incomplet. Se vor putea găsi, în cazul fiecărei absențe notabile, nenumărate, plauzibile și diverse criterii de excludere. Răsfoiți în zadar Canonul occidental al lui Harold Bloom. Nu-i veți întâlni acolo pe Rabelais, Petrarca, Racine, Swift, Jean Jacques Rousseau, Pușkin, Giacomo Leopardi, Dostoievski, Balzac, Gustave Flaubert, Charles Baudelaire, Cehov, W.B. Yeats, D.H. Lawrence. Și totuși, aceste asumate
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
toiul aglomerației, că băiatul era prieten cu băiatul unui profesor care avea o bibliotecă și ducându-se el pe-acolo, se uita la cărți, și-acolo îl văzuse pe Albert și pe ăilalți doi, dacă nu erau trei, și-i răsfoise, nu așa, că făcuse doar o școală tehnică, dar... se prinsese... Era așa, spusese, cum iei o scarlatină!... Aaaaa! vasăzică așaaaa... Dă-i înainte, te rog! și, ocolind, în fine Statuia, o luasem cu greu la vale spre Piața Victoriei
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
Gabriel Chifu De curând, răsfoind un săptămânal cultural pe care de obicei îl citesc cu plăcere, mi-a atras atenția o sintagmă dintr-un titlu ("festival internațional de literaratură") și un supratitlu ("Cel mai important eveniment literar din ultimii ani"). La prima vedere, grăbit, am
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
a creștinismului le conține în litera ei. Avem de-a face cu genul de erudiție periculoasă prin care un teolog caută să-și ascundă adînca inapetență față de natura revelată a cunoștințelor biblice. Cam în acest fel ar gîndi un credincios răsfoind lucrarea lui Langbein. Și, oricîte măsuri de precauție și-ar lua autorul, care subliniază încă din prefață că "a atenționa asupra erorilor biblice nu constituie un atac la adresa Bibliei " (p. 7), cititorul nu poate să nu-l bănuiască de contrariul
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
simplă prezență în fața camerei devine rol. Poate că nu întîmplător majoritatea rolurilor de film în care a fost distribuit au speculat o anumită finețe aristocratică, un anumit spirit decadent, scrîșnit-sentețios la un actor ca Sergiu Nicolaescu, firesc la Ștefan Iordache. Răsfoind filmografia sa, această dimensiune a expresivității sale se evidențiază în opțiunea regizorilor care-l distribuie cu tact în roluri care-i vin mînușă, precum cel al finului aristocrat bizantin, Lai Cantacuzino, din Noiembrie, ultimul bal (1989) al lui Dan Pița
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
anul '33 care, se-nțelege, n-a mai trăit mult, face din scriitori, fără a-i obliga, ca mai încolo, la nici o concesie, vedete de stand. Minulescu își vinde propriile cărți, admonestîndu-i pe cititorii... la fața locului, niciodată cumpărători: Nu răsfoi cartea, domnule! C-o murdărești!". Poete de ocazie și maeștri hîrșiți ies, în preajma sărbătorii Sfîntului Constantin, la balul cu măști tipărite. În rest, vremea lor se duce prin cenacluri, trei la număr: al Vieții Literare, al Literelor, al Sburătorului. Primele
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
conferită de laptopul ținut pe genunchi, atent când la prietenii din secolul XXI, când la prietenele din secolul XVIII, nu prea mai știe ce să zică. La ce să renunțe, în ce fel să mixeze uneltele de scris? Când, însă, răsfoind în continuare Dilemateca, întâlnește, în ancheta privitoare la debut, afirmații atât de lipsite de umor, parcă nici nu mai contează dacă ele izvorăsc dintr-un creion cu mină, dintr-un stilou Parker sau dintr-o tastatură fără fir. E trist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
și de a fi, în vreun fel, de folos, dar și de curtoazia de a pretinde că o face, e mai bine să nu ne întrebăm. Mai bine să zîmbim, cum o facem citind colecția de stiluri din Catastihul amorului, răsfoind modelele de scrisori, pe andrisant și ocazie, pe care le pune la dispoziția neinițiaților doctorul Colonaș. Și să expediem cu un "aiurea!..." decalogul vorbitului civilizat la telefon. Un ultim cuvînt, despre profesia celui care a scris această carte, și despre
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
de scris, a pipăit toate lucrurile de pe masă, după care mi-a dat teancul din stânga și a spus: "Viața mea". "Poftim?" Am întrebat ridicând din umeri, ea a pus degetul pe prima pagină, "Viața mea", a spus din nou, am răsfoit paginile, cred că erau vreo mie, am pus teancul jos, "Ce-i asta?" am întrebat, așezându-i palmele pe dosul mâinilor mele, după care mi-am întors palmele, lipindu-le de ale ei, " Viața mea", a spus ea, atât de
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
privirea către curtea interioară, unde un lac În miniatură scânteia În lumina apusului de soare. Era lac, pentru că piscină nu se putea numi, era foarte Întins, numai malurile din marmură și aleile cu mozaic aminteau de piscină. Ieși din cameră, răsfoi câteva reviste turistice de pe holul fastuos și plimbându-se printre arbori și flori analiză totul prin prisma românului din Vaslui și fără să vrea făcu o paralelă dureroasă finalizată cu Întrebarea: Oare voi trăi să văd asemenea bogăție și frumusețe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dezlănțuie și în scurt timp crabii distrug orice dovadă a morții lui Schreiber. La fel se dezlănțuie și comerțul postbelic și Braddon e trimis de companie într-o călătorie de afaceri prin America Centrală și de Sud. Pe drum, în avion, răsfoiește revista Life unde este relatată povestea urmăririi lui Schreiber. Vecinul lui, un omuleț cinstit, cu ochelari, plin de teorii pseudoștiințifice, îi atrage atenția asupra asemănării. —Dumneavoastră nu o sesizați, îi spune el, și poate că doar un om din zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
personalitate. — E prea la modă. Profesorul îi întinde un album gros, cu poze. — Ca să câștigăm timp, ne-am gândit să le propunem clienților noștri combinații de fețe de masculi consacrați, cu care să poată merge la sigur. Vă rog să răsfoiți albumul, e făcut în Photoshop. Lionel îi înapoiază albumul fără să-l deschidă. Îi spune hotărât: — Faceți-mă de nerecunoscut! — Acum sunteți cunoscut? se miră, oarecum ironic, chirurgul. — Aș vrea să-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai întârzia, că-i soarele sus. ILINCA: Vin' să te sărut, fata mea. Și-acuma chiar am plecat. (Iese.) (Liana zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lumină limpede... Dragii mei, nu vreau să vă plictisesc... Povestea voastră e ca o carte și cugetul meu nu mă va ierta dacă n-o voi citi din scoarță-n scoarță - a filozofat inginerul Cicoare. Și unde propuneți să o răsfoim, domnule inginer? - a întrebat Petrache. Locul cel mai potrivit ar fi aici, la mine. Ce spuneți? Nu vă cere prea mult bătrânul vostru prieten? Costăchel și Petrache s-au privit reciproc și răspunsul a venit fără ezitare, prin glasul lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în mână, o mirosea, trecea în revistă întreaga clasă cu gândul să-l descopere pe cel care îi procurase o asemenea bucurie, dar nici o privire nu trăda autorul. Mulțumea, apoi zâmbea conspirativ, se așeza pe scaun și deschidea catalogul. Îl răsfoia la întâmplare ca după câteva clipe să-l închidă. Pășea apoi în clasă; începea desfășurarea lecției, ca de fiecare dată, cu un fragment din cântecul învățat în ora anterioară.Urma în mod obișnuit trecerea la lecția curentă. Clasa era mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lângă ea și-i șopti: Doar zece minute și vă servesc. E rândul dumneavoastră, spuse apoi aceasta cu glas tare și clipind șiret din ochi. Doina acceptă tacit propunerea. Colega ei se așeză pe un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]