514 matches
-
părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag este răsfrângerea în moarte. "Decât șerpii cei cu moarte în fiorul mușcăturii/ Mai vârtos veniți în mine/ Visul galben al săcurii." La George Alboiu șarpele întruchipează tot sentimentul morții: "Ca șerpii/ vor cânta tânguitori în ierburi/ în ultima noapte a aducerii aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atins chipul/ unde a fost Teatrul evreiesc se abate/ aștept parcă de-un secol zorile/ prin ispitiri șiroaie și versuri de Dante// realitatea parcă-i Dalila/ ce-și întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat în oglinzile cunoașterii de gen: "cu încredere vorbesc/ despre/ răsfrângerea trupului în oglinzile cerului/ ca într-o rugăciune// în răcoarea dimineții/ stau/ cămașa flutură/ ca pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi desfășurate pentru determinarea semifabricatului plan. Desfășurarea este necesara pentru stabilirea fazelor de fabricație, cunoscut fiind faptul că fazele de prelucrare a tablelor sunt ordonate astfel: debitare semifabricat din tablă plana, urmată de prelucrări precum perforare, tăiere, stampare, stanțare, îndoire, răsfrângere, ambutisare etc. Interfață modulului Sheet Metal este asemănătoare celei ce apare în modulul Part. În Ribbon Bar avem însă, o secțiune cu comenzi specifice realizării pieselor din foi de tablă ce țin cont de tehnologia prelucrării tablelor, iau în considerare
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
istoria comparatismului din România se ilustrează mai ales prin volumul Találkozások. Tanulmányok a román-magyar irodalmi kapcsolatok múltjából [Întâlniri. Studii privind istoria relațiilor literare româno-maghiare] (1976), alcătuit din studii consacrate unor opere privite în oglinzi paralele: moștenirea lui Petőfi Sándor în răsfrângeri românești, traducerile lui St. O. Iosif din opera lui Petőfi, imaginea pe care și-a format-o cititorul maghiar despre Eminescu, Tragedia omului de Imre Madách în tălmăcirea lui Octavian Goga, opera lui Ady Endre și literele române, corespondențele poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
cu Edgar Poe în termeni de intertextualitate, pentru a evidenția deopotrivă analogiile, dar și disjuncțiile dintre cei doi autori, încercând astfel să evităm judecățile simplificatoare, printr-o lectură atentă, în oglinzi paralele, a poemului în proza, convinși că, numai prin răsfrângeri multiple, vom putea să îi limpezim "adevărul". În primul rând, am citit "Veghea lui Roderick Usher" prin prisma relației sugerate chiar de autor, cea cu opera poescă. Chiar dacă nu vom ști, poate, niciodată precis, ce și cât cunoaște Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
370-374, 463-467; Streinu, Pagini, III, 392-401, V, 405-411; Călinescu, Ist. lit. (1941), 832-833, Ist. lit. (1982), 917; Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, București, 1965; Zaciu, Masca, 245-249; Piru, Varia, I, 161-163, 446-449, II, 13-15, 55-57, 309-312; Tomuș, Răsfrângeri, 211-214; Corbea-Florescu, Biografii, II, 199-207; Ungheanu, Lecturi, 357-362; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 217-219; Baltag, Polemos, 85-86; Cristea, Faptul, 50-51; Popescu, Cărți, 150-153; Marcea, Varietăți, 294-297; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 160-182; Râpeanu, Memoria, 68-70; Nicolescu, Starea, II, 145-148; Th. Hristea, O prestigioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
absolută a latinității curate a Școlii Ardelene, sub efectul romantismului pașoptist, se trece progresiv înspre o formulă sintetică, inițial duală (paradigma xenopoliană a daco-romanității), iar mai apoi trială (paradigma substrat-strat-adstrat a lui Iorga). Aceste schimbări survenite în genetica românească sunt răsfrângeri tardive ale prefacerilor petrecute în avangarda reflecției istoriografice. Cristalizarea progresivă a filonului dacic în conștiința romanticilor români, transformată ulterior într-un autentic program cultural al dacismului, a fost examinată minuțios de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor (Nastasă, 1999, p. 103). Școala critică, personificată în I. Bogdan - învestit acum cu prerogative ministeriale ce îl înzestrau cu puteri cenzoriale - se angajează consecvent pentru opțiunea integratoare, particularul românesc trebuind subordonat universalului istoric. Disputa în jurul optimului național-universal va avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poemele abjurate, refuzate în Joc secund. (Aici avem un spațiu liric mai puțin criptat, bun îndreptar în străbaterea cosmologiei barbiene.) Citim în Dezrobire: "Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!/ Pe netedele dale mult timp am rătăcit,/ De noi răsfrîngeri dornic, dar nici o oglindire/ În sloiuri, în poleiuri, în scuti n-a întregit/ Răzlețul gest, cu gestul cel așteptat. Cuvîntul,/ Abia rostit, se frînse în aerul tăios:/ Un strai de promoroacă i-a fost întreg mormîntul!/ - Și niciodată șoaptă ori
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cânta în surdină. Ars amandi”, R, 1969, 3; Lucian Raicu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, RL, 1969, 19; Mircea Iorgulescu, „Aldebaran”, RL, 1970, 46; Paul Dugneanu, Farmecul desuetudinii, LCF, 1977, 49; Margareta Nicolau, „Aniversarea”, CNT, 1981, 7; Elena Tacciu, Răsfrângerea în tipologii, RL, 1982, 22; Elena Tacciu, Distanța ironică, RL, 1984, 8; Mariana Ionescu, Viața, în primul rând, CNT, 1987, 37; Horia Gârbea, Nevoia de roman, VR, 1987, 12; Valeriu Cristea, Fețele destinului, RL, 1989, 44; Cornel Munteanu, „Din aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
București, 1972; Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ed. (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982; Semnul dintre ochi, București, 1983; Undeva, cândva, București, 1985; Trecânde anotimpuri, București, 1988. Repere bibliografice: Sasu, Progresii, 165-167; Tomuș, Răsfrângeri, 256-260; Stănescu, Jurnal, I, 271-275; Cristea, Faptul, 208-212; Raicu, Fragmente, 411-415; Raicu, Descoperirea, 179-189; Dicț. scriit. rom., III, 13-15. O.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
iar prim-redactor, Petre Stați. Fără pretenția de a aduce în peisajul publicisticii naționale o notă nouă, redacția anunță în articolul-program că „însuși titlul [...] e un program. Cugetul din Moldova își cere dreptul la viață.” Gândul de a fi „o răsfrângere a conștiinței neamului românesc obijduit altădată”, dar căruia îi este deschisă calea spre „propășiri mai frumoase și mai desăvârșite”, a dominat întreaga activitate a revistei, nefiind zdruncinat nici în 1940, cănd „din exil” redacția declară ferm că este în continuare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286553_a_287882]
-
Florian Potra, Poezia lirică - artă mobilizatoare, ST, 1955, 8; Nicolae Manolescu, „Voci puternice”, CNT, 1962, 47; Dimisianu, Schițe, 145-150; Baconsky, Marginalii, 97-113, 210-216; Tomuș, Carnet, 78-81; Regman, Cronicari, 96-109; Cesereanu, Ipostaze, 189-193; Martin, Poeți, II, 120-124; Vlad, Convergențe, 139-142; Tomuș, Răsfrângeri, 99-104; Andriescu, Disocieri, 159-163; Cristea, Un an, 288-289; Ion Maxim, Atitudini critice, Timișoara, 1973, 171-186; Petroveanu, Traiectorii, 163-172; Ungureanu, La umbra cărților, 25-28; Zalis, Tensiuni, 229-233; Raicu, Critica, 231-234; Culcer, Citind, 63-65; Laurențiu, Eseuri, 100-106; Nicolae Manolescu, Cumpăna poeziei, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină ființa poetului implică recucerirea fericirii apuse și trăirea înfrângerii dureroase. Momentele principale ale dramei sale sufletești se desfășoară pe fundal cosmic despărțirea de Roma noaptea, călătoria pe mare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
parnasiană, pe care Alecsandri o relativizează, o „depietrifică” prin imagini discontinue și, În al doilea rînd, arta orientului extrem, redescoperită de către Europa occidentală la mijlocul secolului trecut. Din tehnica stampei, Alecsandri a luat, zice Edgar Papu, procedeul paralelismului sau al reverberației (răsfrîngerea obiectului Într-o imagine pură, imaterială, cum ar fi, de pildă, umbra unui arbore În apă)... Nu intră În acest studiu chestiunea priorității În poezie. Că Vasile Alecsandri este la curent cu poezia franceză și că În călătoriile lui diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mult În arta europeană, spiritualitatea medievală obișnuise creatorul cu ideea unui al doilea plan al lucrurilor, un plan pur, imaterial, mai aproape de esența prototipului. Romanticii foloseau, În sensul unui simbolism metafizic, umbra ca temă literară, iar imaginea umbrelei ca o răsfrîngere a obiectului este curentă În poemele timpului. Deschid Les contemplations și privirea-mi cade pe următoarele versuri: „Te contemple; et, nos caresses, Toute l’ombre nous le rend...”. Este o tehnică la mijloc? Tehnica vine din pictură? O inventează Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
decurs de timp. Cu prilejul întocmirii studiului s-au făcut și unele deconspirări, era timpul când era încă Teohari Georgescu. Metodele folosite au dat prilej pentru cei care au interes să răspândească fel de fel de zvonuri și au avut răsfrângeri și în străinătate. Ceva au aflat ei, poate chiar mai mult. Au făcut o prostie, nu știu dacă întâmplător sau nu, însă se refereau în străinătate la o anumită hotărâre, decret, cu privire la simplificarea unor centre orășenești, cum ar fi București
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
social benefic, crearea de legături interpersonale semnificative în cadrul comunității și mai ales întemeierea unei căsătorii reușite. Cele patru studii selectate de autor (Ionescu, 2010) arată că: reziliența conduce la depășirea cu succes a situațiilor dificile, printr-o dezvoltare personală, cu răsfrângeri pozitive asupra grupului; atunci când neșansele (factorii stresori) la care este expusă persoana simultan sau consecutiv se cumulează, reziliența persoanei scade; reziliența se poate manifesta în anumite situații, în raport cu anumite exigențe de adaptare, fără a se manifesta obligatoriu, în toate momentele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în ordinea manifestării 1 . Andrei Pleșu, în Simboluri metafizice ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic : universul e un om mare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic : universul e un om mare, omul e un mic univers. E un caz tipic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Rozei Divine.1 Dar analogia inversă între cele două sfere este în primul rînd obiectivă : mișcarea proprie uneia răsfrînge mișcarea celeilalte, ordinea celei superioare se reflectă inversat în ordinea celei inferioare. Imaginea care dă, în Divina Comedie, signatura acestei multiple răsfrîngeri este imaginea copacului arborele timpului suprem), e mai mic decît un bob de orez, mai mic decît un bob de orz, mai mic decît un bob de muștar, mai mic decît o sămînță de mei, mai mic decît germenele dinăuntrul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
le, le dă realitate. André Scrima amintea adesea dublul nume și dublul rol christic : Christos este omnipotens, dar mai ales omnitenens, Atotputernic, dar mai ales Atotțiitor, atotsusținător. Există, în această întîlnire a ochilor, o simetrie care face să corespundă prin răsfrîngere chipul de jos cu cel de sus, dreapta cu stînga celor două chipuri, situația interioară a celui din jos cu situarea polară, învăluitoare a celui de sus. însă dincolo de simetria oglindirii, există o acută diferență calitativă, imediat și în mod
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]